sâmbătă, 19 noiembrie 2011

M-am dus pana la cer...



Revad cu ochii mintii totul, prima-nbratisare,
Si-apoi a ta privire, cea din departare.
Si cei trei trandafiri, si-a mea uimire.
A fost un sentiment frumos, o nemurire. 
Imi canta inima de bucurie,era viata,
M-am dus pana la cer…avandu-te in fata.
Cu sufletel strans ti-am vorbit de iubire,
Si nu stiam atunci …urma o despartire
Poate doar pentru ca traiam…o prima intalnire

Si steaua lor,departe lacrima,
Pentru ca ea doar ea stia,
Spre ce an greu destinul,
De fapt ii  conducea.
„A fost destin sau intamplare?
Ori poate o prea grea-ncercare?
Gandeste trista steaua lor,
In neobositu-i zbor.
Caci ei sunt despartiti acum.
Pe doua drumuri far un punct comun.
Cu inimile indoite de regrete,
Se-ndreapta spre-un alt an
Dar pe-ndelete.
Vor mai avea aceste drumuri oare,
In asta viata un alt punct comun?
Privesc spre steaua lor
Cu maxima-ntristare.
E doar o intrebare.....plec acum.,
Nu-i parasi stralucitoare stea,
Calauzeste-i cu lumina ta,
In ochii lor se desluseste …dragostea!

Camelia Ciobanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu