marți, 14 aprilie 2015

Si nimeni nu-ntelege


"Asa cum ziua se naste deodata din intuneric,
Poate asa si povestea noastra ne-mplinita, se va implini.
Nu am unde ma duce si nici un cuvant de spus,
Si nimeni nu intelege, dar am nevoie de tine"

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Da, te iubesc!

Candva, am avut sentimentul, ca aceasta melodie te-a readus in viata mea. Oare se mai poate? Poate ca da, poate ca nu. Te iubesc oriunde ai fi! Paste fericit, sufletul vietii mele!








luni, 6 aprilie 2015

Candva stiam ca maine ai sa ma astepti iar



Candva stiam ca maine ai sa ma astepti iar, in acelasi loc. Imi spusese-si ca nimeni si nimic nu va reusi sa ne desparta... Ce conteaza tot zbuciumul asta al vietii pe langa o mare iubire? De ce sa nu-ti lasi ragazul sa te ridici deasupra lucrurilor cand, iubind, simti ca lucrurile palpabile nu mai conteaza?
Uite, pana si fotoliul asta pe care stau o sa-mi vorbeasca intotdeauna despre tine..., despre tine si, seara asta..., in care el ma tine in brate pe mine si toata dragostea mea... Asa simteam atunci, asa gandeam atunci! Eram tot eu, in acelasi loc, in acelasi trup, in bratele aceluiasi fotoliu... Si cate s-au schimbat de atunci...
Atunci credeam ce-mi spuneai: ca nimic nu va putea sa ne desparta. Si uite ca acum esti departe, nici nu mai stiu ce faci, ce gandesti, ce simti... Mai caut motivele despartirii noastre si, realizez ca oamenii cauta motivele lucrurilor care li se intampla in afara lor. Nu lucrurile ne despart, nu lucrurile ne modifica, dar despre asta..., o sa mai vorbim...
Spuneam despre motivele despartirii noastre... Si spun: ni s-a intamplat, ni s-a intamplat intradevar! Si noi ca si altii, dam vina pe lucruri pentru ca din cauza lor ni s-a intamplat. Si pentru ca stau pe fotoliul asta, ma intreb: cum ar fi putut schimba ceva in viata mea fotoliul asta..., care tace? Daca ma lovesc de el si ma doare, voi spune: fir-ai sa fii, ce m-am lovit! Voi considera imediat ca fotoliul sta unde nu trebuie..., in drumul meu. Numai ca eu sunt de vina, ca drumul meu a trecut pe unde nu trebuia... Asa cautam noi oamenii motivele..., in alta parte.
Parca am avut candva niste ganduri..., ale mele, parca am avut candva un loc..., parca am avut candva niste prieteni! Unde or fi toate? Si daca le-am avut candva, de ce ma simt oare ca si cum asa sunt de cand lumea? Cine am fost, cine sunt, cine voi fi, cand m-am schimbat si oare chiar m-am schimbat? De ce niciodata n-am stiut ca ceea ce mi se-ntampla nu trece pe langa mine, chiar daca ma incapatanez sa cred ca nu este asa? Daca as fi stiut ca am sa ma trezesc intr-o zi cautandu-ma fara sa ma gasesc, poate ca te-as fi oprit atunci, ti-as fi spus: ramai! Numai ca e in firea oamenilor sa creada ca trec prin viata triumfatori..., ca prin fum...
Uite cum trece seara asta in care nu am nimic de facut, in care ma pot gandi in voie si..., m-am trezit dintr-o data ca plang... N-am nici un motiv, imi spun..., numai ca trebuie sa vina de undeva lacrimile astea. Poate e doar faptul ca ma odihnesc. Stiti, eu cred ca toti oamenii sunt tristi..., se obosesc zi de zi sa para fericiti, sa para veseli..., doar cand se odihnesc..., sunt tristi..

Camelia

joi, 2 aprilie 2015

Primavara



Am in gradina un zarzar, aseara era inmugurit,
Dis de dimineata l-am gasit frumos inflorit.
Cu el am vorbit in iernile mele grele,
Multe si marunte despre dorurile mele.

Candva ma intrebam ce voi face peste douazeci de primaveri,
Acum cu infrigurare, de m-oi mai bucura de una, doua veri.
Mi-ar fi placut sa ne mai bucuram de-o strangere de mana
Plimbandu-ne tacuti sub un nou si frumos  clar de luna.

Mai am si-un mar tot inverzit, inmugurit.
Sper pana dimineata sa fie si el inflorit.
Lui i-am povestit de infinite ori cat imi lipsesti.
El infloreste si-mi sopteste ca si tu ma iubesti

Camelia Ciobanu

luni, 30 martie 2015

Ai fost doar o fotografie, om iubit,


Ai fost doar o fotografie, om iubit,
Nimic din ce-ar  fi trebuit sa fie , nimic implinit.
Dar te iubesc, vis albastru ne-mplinit,
Raspunde marii zborului prabusit.

Am plecat de-atatea ori , patima-ascunsa,
Sa-ti fie bine, inima nepatrunsa,
Nu te-am putut uita, frica suava
Lacrimi in inima-mi amara.

Stiu, nu ma poti iubi in lumea-asta,
Tu esti floarea mea din glastra,
Vorbesc cu tine, te alint,
Iubire nu-i ca a mea pe Pamant.

Camelia Ciobanu

Candva m-am indragostit de o fotografie.



Candva m-am indragostit de o fotografie. Eram atat de fericita, ii vorbeam, adormeam cu ea in gand, ma trezeam cu ea in inima. Eram pe un site si eram fericita. Ii scriam versuri si ganduri. Intr-o noapte un profil, a inceput sa raspunda sentimentelor mele. Nu stiam cine este. Nu stiu nici azi. Stiu doar ca el imi scria noaptea, cand eu dormeam. Dimineata ma trezeam cu o ora mai devreme ca sa citesc randurile lui. Am trait o fericire reala desi era...virtuala. Intr-o zi acel profil a disparut. Fara nici o urma, fara explicatii. Am suferit....parea ca omul iubit a plecat. Dar...n-a fost asa. Omul , fotografia, iubirea mea, a aparut, si nu avea cunostinta de acel suflet. Ce bucurie!!!
Au trecut ani, si-am avut , am sentimentul ca retraiesc acel episod. Eu scriu, cineva imi raspunde, tot noaptea, Intr-un alt mod, dar imi raspunde. Ma doare inima sa cred ca e un nou vis. Ca intr-o zi voi realiza ca nu mie imi sunt adresate mesajele. Dar oare mai conteaza? 
Putem fi fericiti si printre randuri. Poezia e ca fotografia de care eram indragostita. A stiut de bucuria ce mi-a oferit-o acel profil. S-o fi decis sa-mi bucure inima, cumva asemanator? Intrebari si iar intrebari.
Iubirea vine peste noi, cand ne asteptam mai putin. Unele iubiri mor in fasa. Altele raman pentru eternitate. Ce-am simtit eu pentru acea fotografie....e ceva frumos, pur, si nemuritor. Scrieti-mi noaptea! 

joi, 26 martie 2015

Am vrut sa ma iubesti, dar doar in gand.

Ma bucura drumul in primavara,
Poate nu mai e ca odinioara,
Acum strabat altfel de distante,
Recunosc, mult lipsite de sperante.

Am mai pornit intr-o calatorie,
Tu urma sa fii acolo, dragoste vie,
Azi merg, tu nu mai esti in fata-mi,
Macar nu-mi vezi fata in lacrimi.

Chiar nu mai cred ca ne vom reantalni,
Mi-e greu sa merg printre straini,
Oare ai fost vreodat cu-n gand langa mine?
Floare sublima, eu sunt un maracine.

Fac mai mult rau decat un suav bine,
Ma iarta pentru dragostea din a mea privire,
Rog vantul sa ma-departeze bland,
Am vrut sa ma iubesti, dar doar in gand.

Camelia Ciobanu

luni, 23 martie 2015

Demis Roussos - Morir al lado de mi amor (Audio Corregido)







Te rog ma iarta!


Stiu de ce-am venit pe-acest pamant,
A fost dorinta tatalui meu, sfant.
De-a ma cuprinde-n brate la plecare,
De-a ma iubi nespus din departare.

Stiu c-am iubit mult prea putin,
Dar visarea e ceva divin.
Doresc imbratisarea ta in amintire,
Visez c-o am in clipe de iubire.

Ma doare uitarea vocii tale,
Vise si  simt parfum de petale,
Ma dor cuvinte fara rost,
Si tu ai fost, si eu am fost

Si am plecat rugand uitarea,
Mi-e sufletul senin, curata-i zarea,
Visez la tine-n mersul meu,
Te rog ma iarta, iubitul meu!

Camelia Ciobanu

Tu poti zbura, doar ai uitat!


Cineva te-a ranit, simt, te doare,
Tu n-ai auzit de pasari calatoare?
Si daca-n reantoarcere ele tot dor,
Iubeste-le, nu stiu ce vor.

Tu poti zbura, doar ai uitat,
Ce-i rau lasa pe uscat,
Te-asteapta-un cer senin aproape
Viata ta e un rau compus din multe ape.

Ai mila de-a ta inima, simtire,
E mult deasupra oricarei despartire,
Te-asteapta soarele iubirii pure,
O inima ce sufera in departare...

Camelia Ciobanu

Fii bun cu tine, unica mea raza!




Iubirea-mi pentru tine e un zbor
Nu-l poti ucide, e nemuritor
Pluteste in juru-ti, te ocroteste,
Adesea poate iti lipseste.

Eu am plecat, iubirea a ramas,
Tu din nou m-ai lasat fara glas.
Cuvintele de-ar fi importante,
Lacrimi durere si suspin in noapte.

Inima ta deschisa-ar trebui sa fie,
Gandul si dorul pe vecie,
Sunt suflete  curate care te adora,
Eu am plecat pentru a mia oara.

Nu ma voi intoarce, e calea mea,
Dar ti-am lasat iubirea mea.
Cu drag o floare te vegheaza,
Fii bun cu tine, unica mea raza! 

Camelia Ciobanu