duminică, 25 decembrie 2011




"Un om cu o credinta este egal cu forta a 99 care au doar un interes."
John Stuart Mill

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Cuvinte nascute intr-o noapte de iarna...pot fi vreodata uitate oare?...

"Niciodata vocile nu sunt atat de frumoase ca intr-o seara de iarna , atunci cand apusul aproape ca iti ascunde trupul , iar cuvintele par a se naste de nicaieri , cu o nuanta de intimitate rar intalnita in timpul zilei."

Virginia Woolf

O picatura de gand....


"... picătură de gând

între bucurie şi lumină,
abisul întâmplărilor
şi crucea gândului
răstignind
îmbrăţişarea
pe o pată de albastru..."(Anne Marie Bejliu)

Nichita Stănescu - Cântec de iarnă (Winter song)

Craciun Fericit...Merry Christmas...Joyeux Noel...Feliz Navidad...

Un Craciun cu iubire si bucurii multe!


De ce să întorc capul? Doar pentru a constata că tinerețea a trecut? Că mulți dintre foștii prieteni nu mai există?


" Memoria era partea mea forte. Mă ajuta să înmagazinez ca într-un calculator datele necesare pentru examene. Acum, am trecut însă pe celălalt versant . Memoria mă face mai vulnerabil. A devenit, s-ar zice, partea mea slabă. Mă sensibilizează, îmi înșiră pe taraba ei regretele. Vorba Sfântului Augustin, memoria își amintește chiar și de uitare. Încât, dacă nu m-a convins altădată, când te dezaprobam din instinct și din motive sentimentale, ar trebui poate să mă convingă acum argumentul că o memorie fidelă devine primejdioasă și, uneori, insuportabilă.
De ce să întorc capul? Doar pentru a constata că tinerețea a trecut? Că mulți dintre foștii prieteni nu mai există? Am priceput, e adevărat, cu timpul că, există un moment când a arunca lest, cum spun marinarii, e absolut necesar pentru a continua să trăiești. Altminteri, amintirea îți confiscă sau îți strică prezentul. Dar am priceput că o primejdie încă și mai mare ne pândește la polul opus și că trebuie să văd un simbol în întâmplarea că, pe ulița pe care m-am născut, soarele răsare parcă anume deasupra unui cimitir pentru a lumina întâi memoria.
Nu mă laud cu fidelitatea mea, te rog să reții. Sunt profund interesat în această fidelitate. Am mai vorbit despre rolul binecuvântat al gravitației terestre fără de care ne-am trezi azvârliți în neant. Poate că mă repet, dar o fac fiindcă ating aici un adevăr esențial al ființei mele, sunt recunoscător soartei că mi-a dat o gravitație subiectivă din care nu pot să mă desprind.
Pe de altă parte, iar acest aspect este cel puțin tot atât de important, cred că adevărata dramă a celor goi (sau goliți) de trecut nu e aceea că nu mai văd bine în urma lor. Ei nu mai văd clar nici în fața lor. Nu mai știu pe ce se pot sprijini. Își întunecă singuri țintele, fiindcă au uitat de ce se îndreaptă spre ele. În ce mă privește, mi-am administrat prost rezervele de candoare cu care am plecat la drum, dar, spre norocul meu, mi-am păstrat intacte regretele, garanția cea mai sigură că n-am încetat să pretind mai mult de la mine și să-mi închipui că sunt capabil de mai mult.
Datorită lor, am o imagine mai exactă a ceea ce sunt și știu mai bine de ce defecte trebuie să mă tem. Depind de amintirea vechilor mele superficialități cum depinde toreadorul de taur (dacă nimic nu există decât prin opoziție cu contrariul său, taurii sunt necesari, fără ei toreadorul n-ar putea să-și arate curajul), căci raportându-mă la ea văd mai limpede ce doresc, iar aceasta mă ajută, în ultimă instanță, să mă suport. Povara mea este centura mea de siguranță. Și, în acest sens, pot să cred, într-adevăr, că nu are valoare decât ceea ce ne costă.
Poate că orice frivolitate începe cu o carență de memorie. Mă aflam în grădinile de citrice și podgoriile de la poalele Vezuviului. Cenușa care a acoperit Pompeiul și Herculanum, într-o oră de infern, a stimulat acolo, fiind un foarte bun îngrășământ, apariția unor grădini aproape paradisiace. Erau în floare când le-am văzut și am fost gata să plec fără să fac nici o legatură între nenorocirea de odinioară și vegetația răsfățată de acum. În ultimul moment mi-am adus aminte că nu mă găseam într-un loc oarecare. Atunci, m-am uitat cu alți ochi în jur."
Viata ca o corida – fragment – Dincolo de Rubicon (19)

Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii.


"Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii.
Şi poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înşine
lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştie un om.
Această dragoste,
această lumină şi vîntul care nu ne cruţă.
care ne obligă să ne-aducem totul aminte."
Octavian Paler

Am lăsat în urmă atîtea mări şi greşeli...



"Am lăsat în urmă atîtea mări şi greşeli
încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate să fim mai întîi vinovaţi
pentru a învăţa să iubim.
Trebuia să greşim
pentru a cunoaşte sfîrşitul greşelii"
Octavian Paler

Sunt condamnat sa merg inainte,

"Ce bine ar fi fost sa fiu un rac autentic,
Sa merg constant inapoi,
Te-as intalni printre amintiri
Si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul.
Te-as tara cu mine inapoi,
Sa ne iubim tineri si vinovati,
Dupa care , mereu inapoi te-as tara mai departe,
Spre copilarie,
Ne-a juca inocenti,
Pana ce obositi de joc si de inocenta,
Am disparea intr-un mit.
Dar, nu sunt un rac autentic,
In zadar ma tot laud cu zodia mea,
Sunt condamnat sa merg inainte,
Si tot ce pot e sa te tarasc intre clestile mele de rac,
Toata memoria mea, fara sa cedez,
Nimic, nimic, nimic.
Cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida intr-o zi."
Octavian Paler



Moșule, adu-mi un brad fermecat te rog, pe care să-l împodobesc cu vise.


































vineri, 23 decembrie 2011

Craciun fericit!

"Te iubesc fara sa stiu cum, sau de cand, sau de unde.Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mandrie.Te iubesc pentru ca nu stiu alta cale.Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi." 
Pablo Neruda

Singur de Craciun.mpg

singur de craciun

Scrisoare catre Mos Craciun

Dragul meu,


ceva imi spune ca trebuie sa fii tare obosit si infrigurat la ora asta. Dar inima ta e asa mare! Si e atata bucurie acolo, generata de daruirea ta, incat sunt singura ca te simti implinit. Eu sunt singura, cum stii...ca-n fiecare an. Si mi-a fugit gandul la tine. Stii? Mi-ar fi placut sa ma iei si pe mine sa te ajut. Cred ca din toata viata mi-a placut enorm sa aduc si eu bucurie in inimile tuturor. Chiar si a dusmanilor. Oricat de ranita am fost vreodata, nu m-a lasat inima sa raspund la fel. O fi bine, n-o fi...dar asa am fost.Dar, tu stii asta. Ma vad acum printre brazi, cu saculetii plini, langa tine, inghetati de frig, batand si la usi de nedeschis. Ce surpriza le-am face! Si oare ce le-am darui? Tu ce zici? Ce-ai da unui om pe cate tu l-a iubit, respectat, admirat, si care ...din motive doar de el stiute, intr-o buna zi el ti-a vorbit urat?Foarte urat? Si te-a durut, stii...niciodata nu doare mai rau decat un cuvant greu venit de la cineva pe care-l respecti, la a carui parere tii, de care iti pasa. Pe care nici in cele mai negre ganduri nu vrei sa-l stii atat de furios si rau?Mda... Banuiesc ca te-am pus in incurcatura acum. Dar te gandesti, ca si mine ca el doar a gresit. Ca e prea inteligent ca sa nu stie ca in viata un om are dreptul sa fie furios dar nu si rau. Si sigur il ierti si tu. Pentru ca ...de fapt cine suntem noi ca sa-l judecam? Daca el asa a considerat de cuviinta sa-fi foloseasca inima...a fost doar alegerea lui. Eiiii...Totusi ce i-ai darui? Stii? Eu ma gandesc in primul rand la o urare frumoasa, de Sfintele Sarbatori. Sigur el e acum inconjurat de cei dragi, si merita sa stie ca Mosul si prietenii se gandesc la el in aceasta zi magica. Apoi, un pupic din inima si o cutiuta mica rosie.Cand o va deschide va vedea acolo o inimioara. Si va fi surprins. Pentru ca el nu crede ca aceasta inimioara bate in continuare pentru el, ca om, ca prieten, ca pe un dar pe care eu consider ca bunul Dumnezeu mi l-a facut cu mult timp in urma. De ce-l consider eu "dar?"
Pentru ca el m-a schimbat. M-a facut sa-mi doresc sa fiu si mai buna decat eram pana-n clipa cand mi-a facut din mana. M-a facut sa-mi regret nespus toate greselile facute inainte sa-l fi cunoscut. Si m-a facut sa nu mai repet acele greseli. Mi-a redat capacitatea de a scrie, pe care-o pierdusem cu ani buni in urma. Mi-a transmis dorinta de a visa, de a-mi imagina cum e fericirea, mi-a incalzit inima prin simplul fapt ca stiam ca exista undeva. Poate-am gresit ca i-am scris uneori, cum si tie iti scriu acum...dar te rog sa-i transmiti sa ma ierte. Eu doar vroiam sa-i povestesc cum curge viata mea, pe un drum absolut paralel cu al lui. Ca n-am visat nici o clipa sa deviez acaste traiectorii si sa-i apar in fata.Nu!Daca asta l-a suparat atat de rau, imi cer iertare. Si sper, datorita tie sa ma ierte si el. A...si te mai rog sa-i spui La multi ani si pentru copilasul lui, care a a fost in decembrie.Il iubeste enorm, e viata si ratiunea lui de a exista. Nu stii cat admir aceasta capacitate a sa de a-si iubi familia. Este, asa cum iti povesteam, un om deosebit. Nu stii ce bine ma simt acum, ca am vorbit putin cu tine! Cam asta faceam in unele seri si cu el...Adormeam un pic mai fericita dupa ce-i povestesc ce-am mai facut, dac-am facut in ultimul timp. Dar mi-am primit pedeapsa pentru indrazneala...Si....a trecut. Am inteles ca uneori trebuie sa ne suportam bucuriile, necazurile, succesele si insuccesele, doar pentru noi. Nu oricine are chef sa te ascute cand tu ai nevoie...Am inteles si asta.
Te las iubite Mos, sa fii puternic pana la capat in calatoria asta, sa nu plangi cand vei citi randurile mele.Acum un an, ai fost asa bun si mi-ai implinit mica dorinta, fapt pentru care-ti multumesc.Cine stie? Poate intr-un an chiar ma vei lua cu tine, sa impartim bucurii si mici cutiute rosii tuturor!
Te iubesc Mos Craciun!





Colindul celui fara de tara

Galbena gutuie....

‎"Lemn bun, lemn rău - aceeaşi cenuşă, dar nu aceeaşi flacără."

Nicolae IORGA
‎"Daca vrei sa pastrezi pe cineva langa tine o viata intreaga atunci nu considera nicio clipa ca este de la sine inteles ca iti sta alaturi!"
Richard Bach

Ninge, esti departe si mi-e dor...

Ninge in inima mea...

Ninge fără tine....

Craciun fericit, dragii mei de suflet!


O zi minunata iubitii mei prieteni! Sa astepteti cu fericire maxima in suflet taina Sfantului Craciun! Va iubesc mult!

joi, 22 decembrie 2011

Celine Dion & David Foster - The Christmas Song (NO AUDIO - VIDEO ONLY)

Celine Dion - So This Is Christmas (Eng. Subs)

Fuego - Colinde 2011


Mă ning cuvintele, în poezie...



Mai ninge, uneori, cu nostalgie,
Când nopţi şi zile se gonesc alene,
Mă ning cuvintele, în poezie,
Ninge cu stele ce-mi sclipesc sub gene.

Sub paşii mei grei, neaua plânge-n şoapte,
Iar omul de zăpadă-i dus cu gândul
Către un vechi miros de mere coapte,
Pe care-l poartă, printre streşini, vântul.

Ferestre zăvorâte mă-nconjoară,
În care bat atâtea triste-amurguri,
Cuvinte aruncate într-o doară,
Şi luna agăţată printre ţurţuri.

Căuşul mâinii îl închid, cu sete,
Câteva lacrimi se preling prin palme,
Un fulg de nea străbate prin sonete,
În care vântul, obosit, adoarme.

                                                      Stancu Leliana

   

O voce magnifica ...melodii deosebite...sarbatorii romanesti deosebite
















O iubire adevarata poate muta munti...si ajunge langa inima pentru care ...bate!

Dragii mei,
Cu toţii trimitem cel puţin o dorinta an de an Mosului...Iar el,cu bunatatea-i si generozitatea-i infinita,ne raspunde cum stie el mai bine.Ne bucura inimile incepand cu cel mai mic si terminand cu cel mai mare.Poate fi oare descrisa bucuria din ochii copiilor cand,stand in genunchi langa bradut isi asteapta randul pentru a-si deschide cadoul?A noastra,  cand o dorinta tainica ne este implinita de Sfintele Sarbatori?Ma tem ca nu.Sunt ani de cand nu-l mai rog pe Mos nimic,considerand ca e mult prea ocupat cu dorintele celor mici..si nu numai.Dar el mi-a trimis mereu un semn ....stia de mine..nu m-a uitat....Anul acesta am indraznit sa-i tulbur linistea cu o rugaminte.L-am rugat sa-mi dea o putere magica de a gasi modalitatea sa pot exprima in cuvinte toate sentimentele din inima-mi.Sa ma ajute sa gasesc si calea de a trimite celui drag aceste sentimente..daca nu in cuvinte...altfel...Si sa ma asigure ca..odata transmise..ele nu vor mai gasi o usa inchisa...Sa ma ajute sa sparg o tacere care mi-a intristat nespus sufletul...Tacere in care fiecare a inteles ce a vrut sa inteleaga...Si care a durat mult prea mult...Poate iubirea adevarata sa mute muntii...cred cei ce au cunoscut acest magnific sentiment...Adevarat!Sa indraznesc sa cred si in puterea ei de a dezgheta un suflet inghetat?Vreau sa cred in traiectoria ei.Vreau sa cred ca inima pentru care bate...intr-o zi va reancepe sa fie calda.Si in miracolul clipei cand vor ajunge sa bata la unison.In ziua cand vor recunoaste, cu zambetul pe buze ca au stat prea mult timp despartite...mult prea mult timp de o parte si de alta a unui zid de tacere,  care n-ar fi trebuit construit.L-am rugat prea mult pe Mos oare?Va constientiza ca viata mea,  ar lua alt curs indeplinindu-mi aceasta dorinta?Ca prin mine,  ar putea arata tuturor care nu mai cred intr-o iubire adevarata...ca ea..mai exista?Voi afla poate raspunsul....in noaptea Sfantului Craciun...sau...niciodata....

Sarbatori fericite tuturor, din toata inima mea!


miercuri, 21 decembrie 2011

Noapte buna iubire!....

Va doresc din toata inima mea, o noapte linistita, sa iubiti, sa fiti iubiti si multa pace in inimini! Va iubesc !

Azi mi-am scris doar mie....Am vrut sa vad cum e sa citesc despre o iubire care exista, e uriasa dar...care arde efectiv in zadar in fiece secunda...

Am scris aici intr-o noapte: "inima acestui blog a murit.".Apoi m-am culcat. Dimineata, recitid ce-am scris am plans. Pentru ca am simtit cat neadevar e scris acolo. Blogul acesta s-a nascut din iubire. A crescut hranindu-se cu iubire. A inflorit transmitand iubire. Exact ca o mare lumanare, pe care daca te apropii de ea simti caldura si vezi lumina. Aceasta lumanare e in inima mea. Si nu s-a stins niciodata, nici ziua nici noaptea. Nici macar sub viforul acelor cuvinte reci si urate. Ea arde si uneori nu vrei sa stii cat imi doresc s-o stiu, s-o simt stinsa. Dar nu vrea. Nu stiu care-i menirea ei. Sute de zile am crezut ca lumina si caldura ei vor ajunge la tine. Scum stiu ca a ajuns oriunde dar la tine nu. Si nu te invinovaiesc pentru ca esti suparat. Presupun ca simti lumina ei si fara s-o vezi. Si poate asta te deranjeaza. Ma deranjeaza acum si pe mine. Pentru ca te-am transformat in soarele diminetii. In aerul pe care-l respir. In toate florile de pe Pamant. In orice ating. Si fiindca la culcare strang un ursulet de plus in brate si -mi mananc lacrimile care adesea vor afara. De dorul tau, al imbratisarii tale. De dorul sarutului neanceput. De dorul focului ce arde enervant cand si tu si eu vrem sa se stinga. Cand ai dorit ultima oara sa faci dragoste cu cineva?Stii ...eu n-am simtit real asta niciodata pana la tine. Inchid ochii si simt cum ma topesc efectiv da dorul atingerii tale. Sa-ti scriu cat mi-as dori sa te mai vad o data? O singura data? Nu are rost. Stiu ca n-ar avea rost. Cine sunt eu pentru o persoana asa importanta ca tine, incat sa merit sa te mai intorci o data? O singura data... Sa ma privesti in ochi si sa imi spui in fata tot ce n-am vrut, n-am putut sa inteleg inca. Stiu ca sunt un nimeni. Dar in aceasta inima arde o iubire incredibila. O iubire ce n-a vrut sa moara desi amandoi am rugat-o asta atatea amar de zile. Stii? Niciodata nu mi-a placut sa merg la cumparaturi. Dar zilele astea am ramas hipnotizata de o rochita rosie din lanita. Una simpla dar...mie mi-a placut mult. Si-am inchis ochii acolo si mi-am imaginat ca as veni la tine, imbracata cu ea. Pur si simplu. Sa te mai vad o data. O singura data. Tu nu ai vrea sa ma revezi in rochita rosie?Sau exact asta vrei sa uiti?...Cine stie....La ce bun atatea vise si dorinte cand stiu atat de clar ca eu nu exist pentru tine...Sa nu cumva sa crezi ca ti-am scris tie. Nu mai fac asta....Azi mi-am scris doar mie....Am vrut sa vad cum e sa citesc despre o iubire care exista, e uriasa dar...care arde efectiv in zadar in fiece secunda...   

A cry in the night

Stelele nu mor niciodată,

Stelele nu mor niciodată,
le cad doar colţurile
când oamenii
nu se mai iubesc,
îşi sting lumina,
câteva secunde,
timp suficient pentru
a-şi muta destinaţia
într-un alt
capăt de lume...
Doar oamenii mor,
şi mor înainte de
moartea obişnuită,
mor ucişi de dragoste...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată

marți, 20 decembrie 2011

Noapte buna dragii mei....Va iubesc mult, exact asa cum sunteti!


Că nu erai Ce aș fi vrut… Știam Și mai știam Că te voi pierde-n iarnă

Că erai urmă 
Am știut mereu
Ce a lăsat-o pasul meu 
În van
Și am știut la fel 
Că nu ești EU
Deși te semănasem
Într-un lan
Departe,
Nu alături de neghină
Și mult prea des
Ca să mai poți ieși
La o lumină
Ce m-ar vrea regină
Și la la un dor
Ce m-ar putea
Iubi…

Că nu erai
Ce aș fi vrut…
Știam
Și mai știam
Că te voi pierde-n iarnă,
Că m-o durea
Amurgul la lucarnă,
Atât cât îl lăsasem
Pe-un vechi ram.

Iar astăzi știu
Că ai avut un rost
De vreme ce
Ți-am învățat culoarea…
(Ce-mi bântuie prin vise)
Pe de rost
Și-mi învelește
În nopți triste…
Zarea.


Că nu erai
Ce aș fi vrut…
Știam
Și mai știam
Că te voi pierde-n iarnă

Lelia Mossora
17 dec 2011

ALMOST A WHISPER


‎"Aproape...
aproape ca te pierzi în mine
dar mai ramâne un timp
sa treaca prin clepsidra iubirii noastre
de infinit,
iubirii noastre de înalt,
iubirii noastre...
de iubire." (Anotimp alb.Lelia Mossora)

...SA NU MA-NTREBI...

‎"Sunt momente in viata in care, oricum ti-ar obliga altii corpul sa stea, are aripi, se ridica deasupra tuturor mizeriilor."
Mariana Fulger

"Numai în toiul iernii geroase îţi dai seama că pinii şi chiparoşii nu-şi leapadă frunzele odată cu ceilalţi copaci."


citat din Confucius

luni, 19 decembrie 2011

Nu exista nefericire in iubire...


"Una dintre exprimările fără sens este nefericirea din dragoste.
Aşa ceva nu există, fiindcă acolo unde se află dragostea nu are loc nefericirea, iar acolo unde se află nefericirea nu încape dragostea. Formulări de felul sunt nefericit în dragoste, sunt dezamăgit în dragoste, sunt înşelat în iubireetc. exprimă un egoism în stare pură.
Totuşi, nu avem cum să negăm faptul că mulţi oameni folosesc aceste cuvinte pentru a descrie o stare pe care chiar o trăiesc în mod sincer. Pe de altă parte, marea artă a lumii a vorbit la modul sublim despre nefericirea în amor. Să se înşele oamenii într-atât, să fie chiar geniile capabile de o eroare majoră ?
Nu, doar că în toate aceste situaţii nu este vorba despre dragoste, ci despre dorinţa intempestivă de a avea, de a poseda pe cineva. Printr-o adevărată şmecherie semantică, a iubi este înlocuit cu a dori, după care nefericirea poate curge în valuri, fiindcă e normal să nu putem avea tot ceea ce ne dorim. Ar fi chiar absurd ca toate dorinţele să fie satisfăcute, fiindcă din acel moment fiinţa umană ar fi obeză de plăcere şi evident dizgraţioasă.
Aşa se face că inepuizabila sursă de nefericire a oamenilor şi izvorul nesecat al inspiraţiei artiştilor se bizuie pe un fel de prestidigitaţie, în pălărie fiind introdusă posesia, iar publicului arătându-i-se, scoasă de urechi, ca un iepure, iubirea.
Faptul că aşa stau lucrurile este că aşa-zisa nefericire în dragoste e, totuşi, trecătoare. Dorinţa este satisfăcută de o altă persoană, iar lucrurile reintră în normal. Iubirea însă “niciodată nu trece” după cum ne asigură, cu înţelepciunea garantată de Duhul Sfânt, apostolul Pavel. Tot el ne lămureşte nuanţat cum stau lucrurile cu iubirea în cunoscutul verset 4 din Corinteni I, 13:
”Iubirea rabdă-ndelung ; iubirea se dăruie, ea nu ividiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă; ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ţine-n seamă răul, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură şi pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă”.
Poate că apostolul ar fi trebuit să spună explicit că iubirea nu are nimic de a face cu nefericirea, ba dimpotrivă. Dacă ar fi spus-o, poate că o bună parte din marea artă a lumii nu ar fi fost cu putinţă. Ori, cine ştie, artiştii ar fi recunoscut pur şi simplu că nu vorbesc despre iubire, ci despre dorinţă, sex, posesivitate.
Ar fi fost bine ? Asta nu am de unde ştiu, înclin să cred că nu ar fi fost. Poate că e mai decent să ne prefecem că vorbim despre iubire şi nu neapărat despre sex. Poate că e mai nobil, mai suportabil, mai uman. Nu e însă, în niciun caz, adevărat.
Nu există nefericire în dragoste."
Gheorghe Smeoreanu

Ploaia...












Imi bate ploaia-n geam, parca esti tu
Venind din universuri fara teama,
Cand vantul printre plete iti trecu
Sunand prin frunze clopote de-arama.

Te-aud in sticla geamului batand
Cu-argintul picaturilor de ploaie,
Si te aduni gingas alunecand
Iubit-o, pan` la mine in odaie.

Te strang in palma-mi mare, pic cu pic,
Si insetat apoi sa sorb din tine
Eu am uitat cat sunt de mic
Si ca de fapt Tu te reversi in mine.

Stelian Maria








luni, 5 decembrie 2011

In memoriam Nicolae Iorga (1871-1940)

In memoriam Nicolae Iorga 
(1871-1940)

Au fost tăind un brad bătrîn (II)*...

Cînd ne întrebăm ce rost are viaţa, ne asemănăm poate cu măgarul orb ce învârte roata morii şi care e foarte nedumerit la ce serveşte necontenita şi dureroasa lui învârtire.” 
N. Iorga

Ca autor de studii cu caracter istoric, Nicolae Iorga a acoperit prin scrierile sale o paletă vastă, atingînd, practic, toate ramurile și perioadele istoriei („Acte și fragmente cu privire la istoria românilor” în 3 volume apǎrute între 1895 și 1897: „Manuscripte din bibliotecile strǎine relative la instoria românilor”, 2 volume în 1898; „Istoria românilor în chipuri și icoane”, 2 volume, 1905; monumentala „Istorie a românilor” în 11 volume apǎrute între 1930 și 1939) mergînd apoi pînǎ la varii domenii, precum istoria bisericii („Istoria bisericii românești și a vieţii religioase a românilor”, apǎrutǎ în 2 volume în 1908 și 1909 la Vǎlenii de Munte), a armatei („Istoria armatei românești”, 2 volume în 1910 și 1919), a comerţului („Istoria comerţului românesc”, în 2 volume apǎrute în 1925 și 1928) dar mai ales asupra literaturii și a istoriei acesteia, prin lucrǎri precum „Istoria literaturii romǎnești contemporane”, 1934, „Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea de la 1821 înainte, în legǎturǎ cu dezvoltarea culturalǎ a neamului” (3 volume, între 1907 și 1909) etc., prin care a ierarhizat și organizat un material impresionant, oferind istoriei literaturii fundamente și criterii știinţifice, punînd bazele unei discipline pe care a ilustrat-o strǎlucit. Scriitorul total care a fost Iorga a publicat poeme în spiritul filonului pașoptist romantic și de facturǎ neoclasicǎ, dramaturgie de inspiraţie istoricǎ naţionalǎ și universalǎ („Doamna lui Ieremia”, „Moartea lui Dante”), religioasǎ („Iisus”), mitologicǎ („Sângele lui Minos”) sau din folclorul românesc („Frumoasa fǎrǎ trup”). Însǎ adevǎratul sǎu violon d’Ingrès a fost întotdeauna memorialistica, operele sale de referinţǎ în acest sens rǎmânînd „Oameni cari au fost” și „O viaţă de om, aşa cum a fost”. Ca fondator de publicaţii, numele sǎu va rǎmîne indisolubil legat de titluri precum „Neamul Românesc”, „Floarea Darurilor”, „Drum drept ori „Cuget clar”. Va fi teoreticianul și unul dintre importanţii promotori ai curentului ideologic și literar care va rǎmâne in istoria culturii româneşti sub denumirea de „sǎmǎnǎtorism”, ale cǎrui principii vor fi susţinute în revista sǎptǎmînalǎ „Sǎmǎnǎtorul”, fondatǎ de George Coșbuc și Alexandru Vlahuţǎ în 1901și care va apǎrea la București, fǎrǎ întrerupere, pînǎ în 1910 și pe care Iorga o va conduce în cîteva rînduri. Ea va promova valorile naţionale tradiţionale și folclorice românești, necesitatea emancipǎrii și culturalizǎrii ţǎrǎnimii, va publice texte de și despre scriitorii clasici români, texte inedite ale lui Mihai Eminescu şi traduceri din literatura universalǎ. 
Soluţia greutǎţilor de astǎzi sǎ o cǎutǎm cu mîna întinsǎ în toate pǎrţile de unde nu se mai poate da nimic? Cu mîna de cerșetor care se poate întoarce înapoi plesnitǎ pînǎ la sînge, așa sǎ se caute soluţia crizei de care suferǎ acest popor?
Este un singur loc în care aceastǎ soluţie se poate cǎuta, fiindcǎ numai acolo este succesul asigurat, cel mai nobil succes și asigurat în chipul cel mai desǎvîrșit: în sufletul nostru însuși. În sufletul nostru creator, din care pleacǎ încrederea în muncǎ, prin care toate cele rele se pot face bune, precum prin stricǎciunea acestui suflet, prin lipsa de hotǎrîre, prin lipsa de solidaritate s-a ajuns acolo unde sîntem acuma.
Nici cu petrecǎtorii cari o duc bine astǎzi, nici cu criticii ușori cari nu vǎd bîrna din ochiul lor și au uitat pǎcatele lor proprii de unde pleacǎ, nu pǎcatele, dar suferinţele acelor cari guverneazǎ astǎzi, nu cu aceștia se va drege România, ci se va drege cu oameni tineri sau bǎtrîni, bǎrbaţi sau femei, cari știu ce e neamul lor șî cari înţeleg cǎ meritul unei societǎţi nu stǎ în a vegeta în împrejurǎri bune, ci în a birui vremurile rele care ne stau împotrivǎ.
” 
Neamul Românesc, 31 mai 1932 
(„Optimism moral”, în volumul N. Iorga, „Sfaturi pe întunerec – conferinţe la radio”, ed. Militarǎ, București, 1976) 
Activitatea politică a lui Nicolae Iorga este străbătută de asocierea istoriei şi culturii poporului român cu realităţile dificile din vremea sa, în primul rînd cu criza economică, instabilitatea politică şi periclitarea autorităţii de stat, iminenţa războilui, apariţia și impunerea cu agresivitate a mişcării legionare pe eșichierul vieţii politice românești dar și, deopotrivǎ, în viaţa publică. Înfiinţarea Partidului Naţionalist Democrat şi, ulterior, a Partidului Naţional Român sunt expresii ale voinţei lui Iorga de a conserva şi promova cultura naţională în structurile politice reprezentative al ţării. Din postura de om politic, el a îndeplinit mai multe funcţii publice importante, dintre care pot fi amintite acelea de deputat şi preşedinte al Adunării Deputaţilor, senator şi preşedinte al Senatului, prim-ministru al ţării între 1931 şi 1932, ministru de interne, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice etc.
* Titlul articolului reproduce primul vers al poemului „Brad bătrîn”, scris de savant cu foarte puţin timp înainte să fie asasinat. 
„Au fost tăind un brad bătrîn,/ Fiindcă făcea prea multă umbră./ Şi-atuncea din pădurea sumbră/ Se auzi un glas păgîn:// O voi ce-n soare cald trăiţi/ Şi aţi străpuns strămoşul nostru,/ Să nu vă strice rostul vostru,/ De ce sunteţi aşa grăbiţi?// În anii mulţi cît el a fost,/ De-a lungul ceasurilor grele,/ Sub paza crăcilor rebele,/ Mulţi şi-au aflat un adăpost.// Moşneagul stînd pe culme drept/ A fost la drum o călăuză/ Şi-n vremea aspră şi ursuză/ El cu furtunile-a dat piept.// Folos aduse cît fu viu,/ Ci mort acuma, cînd se duce,/ Ce alta poate-a vă aduce/ Decît doar încă un sicriu?” 

Craciunul



Crestinii din intreaga lume sarbatoresc aceasta sarbatoare de iarna pe 25 decembrie. Ei merg la biserica, decoreaza pomul de Craciun, isi daruiesc cadouri, iau o cina traditionala, familiile petrecandu-si intreaga zi impreuna. In anumite parti ale Europei, se canta colinde de Craciun, steaua asezata in varful unei prajini fiind un simbol extrem de valoros.
Craciunul
Craciunul in Romania

Sf. Lucia

Aceasta este o sarbatoare de iarna celebrata pe 13 decembrie in Suedia, in cinstea Sf. Lucia, care a trait in secolul al treilea si este considerata sfanta protectoare a luminii. Fetele tinere imbraca rochii lungi, albe, cu esarfe rosii legate la brau si poarta o coroana cu lumanari aprinse pe cap. Ele canta colinde in scopul de a-si trezi familiile si a le aduce chifle rasucite, cunoscute sub numele de "pisicile Lucia" si cafea.
Sf. Lucia
Sfanta Lucia in Suedia

Channukkah

Cunoscuta si sub numele de Hannukah, aceasta este una dintre cele mai importante sarbatori evreiesti, in special datorita conotatiilor semnificative proximitatii sale spre Craciun. Istoria acestui festival ne arata ca poporul evreu sarbatoreste revolutia impotriva suprimarii si asimilarii religiei iudaice. Este o sarbatoare ce dureaza o saptamana, din 26 decembrie pana in 1 ianuarie, pastrand menorahul, candelabrul evreiesc cu sapte brate, aprins.
menorah
menorah, Hannukah

Kwanzaa

Literalmente inseamnand "primele roade", aceasta sarbatoare isi are baza intr-un vechi festival al recoltei din Africa, celebrand idealuri precum responsabilitatea colectiva si locul de munca, autodeterminarea, cooperarea, scopul, creativitatea, credinta si unitatea. Sarbatoarea incepe in 26 decembrie si culmineaza pe 1 ianuarie, timp in care afroamericanii isi umplu casele cu legume si fructe, haine cusute speciale si aprind "kinara", un sfesnic special.
Kwanzaa
Kwanzaa

Mardi Gras

Care este de fapt "Fat Tuesday" in Franta, are loc cu o zi inainte de Miercurea Cenusie, si este, de asemenea, cunoscuta sub numele de "Ziua clatitelor" sau "Martea lasatului sec de branza". Mardi Gras este ultima zi a Carnavalului care dureaza 12 zile dupa Craciun, prin urmare, este mentionata ca A Douasprezecea Noapte, care pica in 6 ianuarie, cu exact 46 de zile inainte de Pasti. Cateva dintre orasele cel mai renumite pentru celebrarea zilei Mardi Gras sunt: Rio de Janeiro in Brazilia, New Orleans, in Louisiana si Venetia in Italia.
Mardi Gras
Mardi Gras

Hogmanay

Acesta este un cuvant originar din Scotia, care inseamna ultima zi a anului, sarbatorind practic Anul Nou, in conformitate cu calendarul gregorian, in maniera scotiana. Aceasta sarbatoare incepe in noaptea de 31 decembrie si dureaza pana pe 1 ianuarie si uneori chiar pana pe 2 ianuarie, care este sarbatoare bancara in Scotia.
Hogmanay
Hogmanay, Scotia

Sfantul Nicolae

Aceasta sarbatoare de iarna este celebrata in Europa de Nord pe 6 decembrie. Sfantul 
Nicolae a fost un protector al saracilor impotriva celor bogati si puternici. Acesta este tratat ca si Mos Craciun, considerandu-se a fi numele original al lui Mos Craciun. Copiii isi aseaza cizmele pe pervaz sau langa semineu pentru ca Mos Nicolae sa le umple cu dulciuri.
Sfantul Nicolae
Sfantul Nicolae

Ziua Bodhi

Aceasta este celebrata de catre budisti pe 8 decembrie in scopul comemorarii lui Buddha. Este considerata cea mai importanta sarbatoare pentru budisti.
Ziua Bodhi
Ziua Bodhi

Anul Nou Lunar

Aceasta este o sarbatoare de iarna de doua saptamani celebrata in a doua parte a lunii ianuarie sau la inceputul lunii februarie de catre coreeni, vietnamezi si chinezi. Oamenii poarta hainele cele mai bune si fac schimb de cadouri si mancare.
Anul Nou Lunar
Anul Nou Lunar in China

Eid-al-Adha

Aceasta este o sarbatoare celebrata de catre musulmani prin pelerinajul la  Mecca, care dureaza timp de trei zile, incepand din 10 ianuarie. Este o comemorare a dorintei lui Ibrahim de a-si sacrifica fiul, Ismael, la porunca lui Dumnezeu. Musulmanii il considera pe Ismael stramosul arabilor.
Eid-al-Adha
Eid-al-Adha, la musulmani

Las Posadas

Aceasta este o sarbatoare de iarna traditionala celebrata in Mexic intre 16 decembrie si 24 decembrie. In limba engleza, termenul „Las Posadas" se traduce "hanul", si este, prin urmare, o reconstituire a cautarii lui Joseph a unei camere la han. Prin urmare, la fiecare Craciun, exista o procesiune care transporta o papusa, care il reprezinta pe copilul Hristos si imaginea Mariei si a lui Iosif calare pe un magar mic.
Las Posadas
Las Posadas, Mexic

Anul Nou Japonez

Celebrarea Anului Nou este unul dintre evenimentele cele mai importante din Japonia. Ajunul Anului Nou este cunoscut ca Omisoka in Japonia. Japonezii petrec mult timp la cumparaturi si curatandu-si casele pentru pregatirea noului an. Acest lucru simbolizeaza lasarea in urma a trecutului si un nou inceput. Sarbatoarea Anului Nou in sine este cunoscuta sub numele de Shogatsu. Japonezii isi decoreaza casele si daruiesc copiilor jucarii si bani si felicitari prietenilor si familiei.
Anul Nou Japonez
joc cu mingi de Anul Nou Japonez