marți, 31 august 2010

MADALINA MANOLE- MI-E DOR DE TINE.mpg

Iubirea nu moare ...@

Caderi.....

Cineva crede ca o iubire la prima vedere se poate stinge cum s-a aprins.....si eu vad lucrurile la fel..daca nu lupta amandoi ca acel minunat sentiment nascut...sa traiasca...asta e....uneori trebuie sa acceptam realitatea..oricat ne-ar durea...pierderea..e..bilaterala..sau poate mai mare a celui care a crezut in acel sentiment...dar...pe langa toate..mai sunt atatea lucruri existentiale..nespus de importante care ne pot dobora...incat...poate iubirea...se uita trista la cei ce se zbat....loviti pe nedrept..cand se asteapta cel mai putin...

tatiana stepa - duminica de ieri

SI TOTUSI EXISTA IUBIRE!TATIANA STEPA,

luni, 30 august 2010

Madalina Manole Remember (As da orice).

Apar...cu..incetul...

Sprijinindu-şi
în mâini capul,
căzu pe gânduri
cu ochii uscaţi
şi fierbinţi,
cuprins de dezgust,
simţind
viaţa perindându-se
ca o stafie rătăcită
cu braţele desfăcute
înspre soarele
amurgului prelins
spre noaptea
luminată de lună
într-o măreţie liniştită
în flori, în pietre
şi-n furtună…
Apar încetul cu încetul,
stelele drumului
din noaptea picăturilor
unei fântâni
cu vocea înecată
în lacrimi, găsise…
drumul spre casă.
S-a regăsit.

(ENIGMA)

Zambet inflorit..intr-o tacere..

De multe ori te vad ca printr-un vis, cum imi patrunzi sub pleoape,
Covorul lor de lacrimi, ti-mbratiseaza gandul si tampla ce suspina,
E doar un vis, dar eu traiesc minunea, cand tu-mi revii aproape,
Si te cersesc iubirii ce se coboara-n suflet, cu stelele la cina.
Te-adun de prin lumina si te numesc comoara, cu gesturile salba,
Petala fara pret, rapita unei flori cand zorile o-mpodobesc cu roua,
Un voal desprins din par, plecat in intuneric lasa-n pustiu cararea alba,
Fara sa stiu ca ochii mei, ti-mugureau priviri, pe mainile-amandoua.
Cad in genunchi cuvintelor ce pleaca si dor atat de mult cand nu revin,
Si nu mai vreau sa cred, ca toate visele in care te-ntalnesc sunt efemere,
Din orice lacrima, iti strang miresmele si le-mpletesc cu un suspin,
Facand sa para fiecare clipa , eternitate, zambet inflorit intr-o tacere.

(LOGICA)

Melodie si versuri despre dragoste :X {BESTIALA} :X

Multumiri....sincere

Sunt extrem de singura,trista si speriata...Si...am atatea suflete care se gandesc cu drag la mine...Nu e..iubire..probabil simpatie..respect...si eu i-am neglijat...nici de aici incolo nu voi putea fi atenta la micile lor gesturi...pentru ca...din multe motive...Oricum...ei urmarind mica mea viata pe acest  blog...vor observa ca stiu de ei..si ..le multumesc pentru...tot....azi..si..cand voi mai avea ocazia...In felul meu...nu va voi uita....

DESCANTEC DE PLOAIE de ANA BLANDIANA

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei...


(descopar azi...dupa  atatea zile cati oameni mi-au trimis flori si urari de La multi ani...mi-e rusine..in egoismul meu am asteptat un singur om...multumesc tuturor pe aceasta umila cale..multumesc din inima...pup)

duminică, 29 august 2010

Am intrebat de ce ?

Speranta Eram copil

Frumoasa-n amintire....

Tăcere
Şi tac, tăcerea-mi doare, însă şi-a ta pe mine,
Ne-au mai rămas priviri ce se ating febrile,
Ce multe-ar fi de spus şi nu mă pot abţine,
Eternele-ntrebări, răspunsuri puerile...
Şi-s rece de căldura-ţi ce ţi-o încui temeinic,
Fără chip de-ndoială, printre adânci suspine,
Se conturează riduri pe chipul tău edenic,
Ce radiază parcă, eterne caudine.
Frumoasă şi-n durere, frumoasă-n amintire,
Frumoasă-n gând şi-n vise ce se topesc strivite,
De lacrima-ţi ce cade legată de-o ursire,
Pe care o acceptă concepţiile-ţi zidite.
Iar eu sunt încă mut, chiar de-ţi vorbesc cu chipul,
Suprim urlete goale, reproşuri şi durere,
Ce vor fi vindecate, sau nu, ştie doar timpul...
Închise vor fi însă, în veşnica-mi amplitudine de sentimente incerte

(qe)

Daca greseste fata de tine,fii gata sa ierti,daca tu gresesti fii gata sa-i ceri iertare.

”Prietenul la nevoie se cunoaste,deci ajuta-l cand are greutati,aceasta inseamna jertfa cateodata,inseamna sa renunti la ceva valoros in beneficiul lui.Poate esti nevoit sa renunti la o calatorie in strainatate pentru a-ti ajuta prietenul si pentru ai fii aproape cand are nevoie de tine.” “Accepta-l pe prietenul tau asa cum este.Probabil ca,la fel ca si el,ai obiceiuri sau defecte care il enerveaza.Dar nu va intrerupe relatia voastra din aceasta cauza daca e un prieten adevarat.”
“Daca greseste fata de tine,fii gata sa ierti,daca tu gresesti fii gata sa-i ceri iertare.Astfel,prietenia voastra va inainta perfect.”
“Daca ai succese mai mari decat el,nu te considera superior,mai degraba incurajeaza-l,iar daca are realizari mai mari ca tine nu-l invidia si bucura-te impreuna cu el.”
“E bine sa ai in vedere ca daca ai o relatie de prietenie cu o persoana de sex opus,te poti astepta ca prietenia voastra sa se transforme foarte usor in dragoste.”
1.Bogatia o apreciezi dupa ce ai primit-o,prietenia o apreciezi dupa ce ai pierdut-o.
2.Adevaratul prieten e acela care nu trece nimic cu vederea dar iti iarta totul.
3.Departarea nu poate distruge niciodata o prietenie adevarata.
4.O comoara nu este intotdeauna un prieten,dar un prieten adevarat e cea mai pretioasa comoara.
5.Nu vinde ieftin prietenia veche, caci vei plati scump pentru cea noua.
6.Singurul lucru pentru care merita sa lupti este prietenia adevarata.
7.In viata,daca ai de ales intre suflet si frumusete,alege sufletul,caci el intrece orice frumusete.
8.Prietenul adevarat este acela care te sfatuieste spre bine si nu acela care iti lauda nebuniile.
9.Sa nu legi prietenie cu omul pe care nu-l poti respecta.
10.Prietenul sigur il cunosti din imprejurari nesigure.

(...LOGICA)

Drag tu ce-mi iesti...e...peste fiinta...

A iubi...verb
Eu, te iubesc !
Uff...tu, iubire ?!
Te mai doresc !
Ehh...fericire...!
Iubim noi, oare ?
Unul... iubește !
Bis...că mă doare !
Eeii... dragoste, este !
Să ne dorim !...
Ce mai iubire...!!!
Mai mult te simt...
Unde-i trăire !
”Love” de povești !?
Totu-i dorință.
Drag, tu ce-mi ești
E... peste ființă !
Tare îmi ești dragă !
Oare-i o fragă,
Terra întreagă ??? 

(versuri de LOGICA)

Si-i...trist....

Mister in ochii tai,
Pe buze legamant,
Dar pasii ti-s de lut.
Astept plangand.
Tu nu mai vii…
Nu vrei, sau nu mai poti
Destinul, inc-o data,
Alege pentru toti.
Si -i trist…
Sa vezi in fiecare seara
Aceiasi ochi incercanati
De lacrimi si povara.
Un suflet am
Si -i obosit de mult.
Sau poate mi l- ai luat
Cu acel ultim sarut.
E trist…
Sa spui in fiecare seara
Cu maini si lacrimi tremurande
Aceeasi rugaciune lunga, amara.
Dar tu nu vii…
Poate -ai uitat
De pura mea iubire
Nascuta din pacat.
Si de-ai uitat
Indreapta-ti pasii tai, de lut,
Spre alta viata, alt oras,
Alte-amintiri si alt sarut.
Dar nu..
Caci e prea sfant
Al nostru juramant.
O inima plangand.
Eu inca sper…
Sper si astept
Cu bratele deschise,
Cu inima curata,
Cu mii si mii de vise.
Alerg spre tine,
Spre-mplinire
Real, oniric si iubire. 

(versuri de ENIGMA)

Poemas de amor

Lady in Red

سعاد ماسى خلونى souad massi

Ocupat...dar disponibil pt a mai spune ...ca iubeste....

Ce poate fi mai frumos ca un prieten sa-ti marturiseasca in ceas tarziu de noapre ca-si iubeste sotia?Nimic....Felicitari celor..ca ei....

sâmbătă, 28 august 2010

Daca tu...ai disparea....

Daca tu ai disparea
Intr-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca nebun pe mare.
Cu un sac intreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mainii mele.
Lucru lung si monoton
Sa te inviez femeie
Eu, bolnav Pygmallyon
Hai, si umbla Galatee.
Daca tu ai disparea,
Fi-ti-ar moartea numai viata,
Dulcea mea, amara mea
As pleca in tari de gheata.
Sa te fac din turturi reci
Sa te-mbrac in promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Ori si unde o sa iti placa.
De-ai cadea intr-adevar
In momentul marii frangeri
As veni la tine-ncet
Sa te recompun din ingeri.
Si pe urma voi pleca
Umilit si iluzoriu
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.
Daca tu ai disparea
Si din rasu-mi si din plansu-mi
Te-as gasi in sinea mea
Te-as zidi din mine insumi. 

(versuri de Logica)

luni, 23 august 2010

DEFINIRE....

In cele din urma..apare cineva..totul e sa stii sa astepti...

Se spune ca omul iubeste o singura data in viata...Am auzit ca in viata fiecarei persoane exista sau au existat persoane speciale, care i-au schimbat intr-un fel sau altul cursul vietii. Au aparut de undeva si au plecat spre ceva, dar au reusit sa lase multe in urma lor. Persoanele speciale nu se cauta, ele vin singure. Nu trebuie sa spui tu "a fost special", iti vei da seama sigur, si e special numai pentru tine, pentru ceilalti nu inseamna nimic. Bunatatea, loialitatea, increderea, dragostea nu sunt sentimente care se schimba de la o zi la alta, si nu vin si pleaca cum am vrea noi sa credem. Ele ori sunt ori nu sunt. Bineinteles ca in multi dintre noi exista toate acestea, dar le tinem ascunse, deoarece ne e frica sa nu fim raniti. Dar in cele din urma va aparea cineva care va scoate la lumina toate acestea chiar daca asteptarea poate dura o viata; tot ceea ce conteaza este sa stii sa astepti.... 
(lOGICA)

duminică, 22 august 2010

Eu te-am gasit sau..tu pe mine?

Iubire, vis trandafiriu...
Cum aş putea să te descriu?
Eşti inocenţa unui zbor,
Copil atoateştiutor,
Felină ne-mblânzită-n veci,
Limanul undelor prea reci,
Freamăt şi anotimp torid
Într-al femeii trup candid,
Al apei murmur cristalin,
Talaz şi foşnet de satin,
Seva fiorului plăpând
Din gând pe buze-alunecând
Şi prea puţini mai ştiu că ai
Pe vârful degetelor, rai...
Iubire... nu-i cuvânt născut
Să-mi spună când ai apărut,
Cum n-au ştiut nici cei dintâi
Când vii şi cât ai să rămâi...
Săracă-mi este slova, ştiu...
Cum aş putea să te descriu?
Numele tău de unde vine?
Iubire, vis trandafiriu,
Eu te-am găsit?..sau tu pe mine?

9versuri de Enigma)

Cand nu iti spun ca ..te iubesc

Cand nu iti spun ca te iubesc sa stii ca te iubesc mai mult
Esti un parfum sublim ce-l simt, fara cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer sa tac si sa ascult
Cand numar printre picaturi vechi juraminte...
Cand uit sa-ti spun ca te iubesc, sa nu tresari in visul tau
Si sa nu crezi ca te-am pierdut printr-o uitare...
Secunda-ti sunt intr-un abis, esti clipa sufletului meu
Prin intunericul prea dens te-mbrac in soare...
Cand nu ti-am spus ca te iubesc, te-am mai iubit inca odata
Si nestiind ca te ador, mi-ai plans in brate
Smaraldul trist din ochii tai m-a tot strigat ca altadata
Lasand durerea ce-o simteai sa ma agate
Cand nu-ti voi spune te iubesc, sa stii ca te iubesc din nou
Si-ti scriu pe buze un sarut ce nu te minte
Nu ma-nvata cum sa te chem in noapte cu al meu ecou!
Eu stiu sa-ti spun ca te iubesc fara cuvinte... 

(versuri de Mariana Eftimie Kabbout))

Puritatea...

De imi curg lacrimile calde ,
pe obrazul fara de amor,
Tu sa le stergi incet pe toate
cu palmele ce-ti ard de dor .
Sa lasi in urma gelozia
e rugamintea mea de pret
Adu-mi in suflet bucuria
caci fara tine ma topesc.
Ai framantat din lut amorul,
ce-n taina noptii ne -nalta,
Mi-ai daruit doar dulci fioruri
iar hrana, mi-a fost dragostea.
Intinde mana catre mine
si lasa-ma sa ti-o sarut ,
Doar puritatea-mi face bine
minciunile , m-au omorat demult.
(versuri de Logica)

LARA FABIAN - Je t'aime

vineri, 20 august 2010

Pentru...voi!

S-a asternut peste sufletul meu..o pace....frumoasa...N-am vrut sa va tulbur cu trairile mele...mai mult decat am facut-o...Blogul meu e...am vrut ...sa ramana ceva...pentru cei ce m-au cunoscut...pentru copii...Daca as fi scris doar ce simt..poate...plictiseam...Am adus multe texte...proza,versuri...care mi-au placut...Cei ce ma iubesc si cunosc...prin ceea ce aduc aici...ma vor cunoaste si mai bine...Cei straini...nu se vor plictisi...Si cand nu voi mai..fi...ceva....sper eu...frumos...va...ramane!Va pup si va doresc un sfarsit frumos de saptamana!

Zambind..durerii..de..maine..

Căutam oraşele de întristare ale îngerilor
zâmbind durerii de mâine peste durerea de azi
să zidim necugetate cuvinte de iubire
în jurul nostru, închizându-ne împreunã acolo

urmele noastre apăsate pe aripile lor albe,

pas cu pas, însemnau clipele îndepărtării,
neînţelese, de ce-a mai rămas din noi înşine
căutând oraşele de întristare ale îngerilor

(versuri de Logica)

Demis Roussos-The One That I Loved

Revedere...

Când timpul îşi va pierde clipele,
Când nu vom regăsi secundele
Ascunse unde nu există moarte,
Unde nu ştii de este zi ori noapte,
Acolo să mă laşi aş vrea,
Cu mine şi singurătatea
Rămasă-n colbul amintirilor,
Fără să ştiu dacă trăiesc
Sau poate încă mai visez,
Nevrând la viaţă să mă mai trezesc...
Când Timpul...
Această unitate fără de măsură,
Fără-nceput şi fără de sfârşit,
Cutreieră atâtea veşnicii
Trecând din noapte înspre zi,
Spre a întoarce-apoi
Apusul... răsăritului din noi...
La margine de Clipa înnoptată,
Cu sufletul curat, fără de pată,
Să mă găseşti aş vrea
Îmbătrânind... cu Veşnicia... 
(versuri de Logica)

Despre puterea unui...compliment...

De ce oare, femeile si barbatii care sunt cei mai educati, cei mai inteligenti si realizati din punct de vedere profesional isi gasesc mai greu parteneri?
Daca un barbat destept nu ar rezista prea mult cu o femeie mai prostuta, decat poate pentru o partida de sex, pentru ca mai apoi sa scape repede de ea, in cazul femeilor, situatia este chiar mai dramatica. Ele nu ar tolera stupiditatea nici macar “in numele sexului”.
Psihologul Alex Benzer, autor al cartii “The Tao of Dating” arata ca persoanele cele mai destepte isi gasesc mult mai greu pe cineva: “Cu cat esti mai <<smart>>, cu atat vei fi mai greu de descifrat si cu atat mai multe probleme vei avea in incercarea de a-ti gasi pe cineva”.
De ce? Benzer ne da un posibil raspuns. De obicei, oamenii destepti au crescut in familii al caror principal interes era acela de a se concentra asupra realizarilor de ordin academic si nu erau neaparat interesate de implinirea pe plan sentimental. “Pentru un copil, timpul petrecut facandu-si temele, sau exersand la vioara nu este acelasi lucru cu timpul petrecut urmarind fete sau baieti”. Deci, bazele stangaciei in relatiile sentimentale sunt puse inca din copilarie, dar nu este neaparat un lucru rau acela ca parintii investesc in formarea umana si intelectuala a copiilor, insa din pacate acestia raman practic inadaptati in ceea ce priveste viata lor sentimentala, fapt ce pe parcursul vietii le aduce multa nefericire.
Imi amintesc acum o gluma proasta, deloc amuzanta spusa intr-un matinal de la Radio Guerrilla cu privire la fetele “smart si singure de la Facultatea de Litere". Baietii faceau mare haz cu privire la presupusa incapacitate a acestor fete de a-si gasi iubiti, gluma ce m-a deranjat, dar careia nu puteam sa ii neg samburele de adevar. Femeilor destepte (dar si barbatilor destepti) nu le este la fel de usor sa isi creeze oportunitati de flirt.
In cartea “The Tao of Dating for Women”, Benzer se adreseaza femeilor:
“De la un moment anume in viata ta, ai fost catalogata ca o “persoana desteapta” si din acel moment aceasta ti-a fost identitatea. Asa ca tu erai “Destepta” si s-a intamplat asta mai ales in cazul in care ai avut vre-o ruda mai draguta decat tine si in acela caz ea era “Frumoasa”. Dar sunt si cazuri in care ai putea fi extrem de frumoasa si in acelasi timp desteapta, dar iti place sa atasezi identitatatii tale tot stampila de “desteapta” sau “inteligenta”, asa ca s-ar putea “sa nu dai doi bani” pe a te concentra sa atragi atentia asupra propriei tale senzualitati. O parte a problemei se afla aici: in momentul in care mare parte din energia ta este concentrata la nivel cerebral si mai putin in zona bazinului (care coincide cu sexualitatea), scad sansele de a-ti crea oportunitati pentru intalniri”, explica Benzer.
Totusi, deveniti adulti, multi oameni destepti ajung in imposibilitatea de a se face intelesi si de a-si gasi parteneri pe masura. Oamenii destepti cauta alti oameni destepti ca sa isi petreaca timpul, pentru ca altfel s-ar plictisi. Asa ca, daca se pune problema unei relatii cu cineva, ceea ce implica si o perioada mai indelungata de timp, atunci persoana aleasa terbuie sa fie musai inteligenta si interesanta.
Inaintand in varsta, ei isi reduc din ce in ce mai mult sansele de a-si gasi pe cinev potrivit. Isi limiteaza chiar si cu 95% sansele de a-si gasi un partener, pentru ca acesti oamei nu accepta ca potentialul viitor iubit sa aiba un IQ mai putin performant, iar in lumea asta, oamenii destepti ar fi cam 5% din intreaga populatie, calculand in functie deinteligenta si educatie.
“Netratati”, acesti oameni esueaza pe o perioada indelungata in a-si gasi fericirea in dragoste. Sunt persoane care tarziu in viata lor, la 40, 50 sau 60 de ani nu reusesc sa bifeze succesul in materie de relatii. “Viata interpersonala e esentiala. Omul are nevoie de iubire. Este una din valorile si sensurile fundamentale ale vietii”, dupa cum spunea si Aurora Liiceanu, specialista noastra in psihologie, intr-un interviu.
Asadar, oamenii destepti al caror mare esec in viata este acela de a nu-si fi gasit pe cineva cu care sa fie pe aceeasi lungime de unda, se confrunta cu adevarate drame in iubire.
O regasesc in rolul dramatic al omului inteligent dar singur, chiar si pe mama mea care, dupa fiecare relatie esuata obisnuia sa imi spuna: “Nu s-a nascut inca barbatul pentru mine!” sau “Cred ca ei fug de inteligenta mea. Cred ca ii sperii”…
“Oamenii destepti considera ca sunt indreptatiti sa iubeasca si sa fie iubiti pentru simplul fapt ca sunt destepti. Pe parcursul intregii lor vieti, acesti oameni isi construiesc un univers meritocratic: daca muncesc din greu, atunci obtin rezultatele pe care si le doresc”, explica dr Benzer.
Asa ca, in universul lor are sens ca si in ceea ce priveste romantismul, sa para ca lucrurile stau cam la fel. Cu cat obtin mai mult in plan intelectual, cu atat li se pare ca barbatii sau femeile trebuie sa ii placa si sa ii aprecieze. Considera ca nu trebuie sa faca niciun efort pentru a fi iubiti.
“Dar chiar nu merge asa!”, spune psihologul american Alex Bezer. “S-ar putea sa mearga pentru prima intalnire, dar asta s-ar putea sa nu iti aduca si o a doua intalnire”. De ce? “Pentru ca succesul in materie de romantism nu are nimic de-a face cu abilitatile intelectuale, ci are legatura cu sentimentele pe care le provoci celui de langa tine. Sa faci pe cineva sa se simta bine alaturi de tine necesita abilitati diferite”.
“Sa fii inteligent sau inteligenta te poate ajuta in ceea ce priveste intalnirile, pentru ca tu vei avea povesti interesante de spus, vei avea opinii de impartasit care pot dinamita seara. Dar exista si efecte secundare al faptului ca esti smart. Trebuie sa te cunosti bine, acesta este secretul, sa stii care iti sunt caracteristicile ce pot face bine sau ce te pot trage inapoi in a-ti crea o relatie”, a marturisit Michelle, o tipa inteligenta membra a forumului exclusivist Mensa, intr-o discutie pe acest subiect, cu o jurnalista de la revista pentru femei BettyConfidential.
Ceea ce este clar este ca trebuie sa invatam sa castigam iubirea si din pacate, niciun profesor sau parinte nu ne invata despre puterea unui compliment, nu ne invata sa dam atentie (dar totusi cu masura) persoanei iubite si nu ne invata sa avem grija de cineva fara sa fim sufocanti...
(prelut din GARBO)

TACEREA VANTULUI ...

Tacerea...

"Tăcerea este spațiul în care omul se trezește.” (Osho)
“În ceea ce privește tăcerea, sufletul știe să găsească drumul spre lumină, iar ceea ce este evaziv și înșelător se rezolvă de la sine, viața noastră este o lungă și nesfârșită căutare a Adevărului. “ ( Mahatma Gandhi)
“ Tăcerea unui bărbat este minunat de ascultat. “( Thomas Hardy)
“ Tăcerea este prietenul adevărat care nu te trădează niciodată.”( Confucius)
“Tăcerea adâncă este filozofia sufletelor alese.”( Honore de Balzac)

joi, 19 august 2010

Povestea vietii...

Ne nastem cu povestea de viata scris-n carte
Din file nevazute, la toti ni se imparte
Nu stim daca e scrisa cu lacrima de nor
Sau cu un ciob de soare, mereu ratacitor.

Cu fiecare clipa, povestea ne-o citim

In urmele de pasi, lasati cand ratacim

Pe file-ngalbenite sub aripa de timp

Ne picura cerneala din cer si anotimp.

Furtuni ne rascolesc sub norii vantuiti

Torentele ne smulg, ne lasa zdrentuiti
Ca perle ratacite din valul solitar
Ne inaltam, ca astrii, spre luna de clestar.

Si-n seri tarzii privind la stele calatoare

Ne punem iar dorinte cu tainic ciob din soare
Ne cernem seva mintii ca sa ne facem parte
Lipim fila de fila in cea mai sfanta carte.

(versuri de Logica)

Poezie pentru...prietenie...

este un citat....
poezie pentru prietenie
Lasa-ma te rog sa-ti colorez sufletul cu aceste randuri…
Lasa-ma te rog sa iti arat ca prietenia noastra nu e formata doar din niste ganduri!…
Ceea ce spun nu sunt doar vorbe aruncate-n vant,…
Lasa-ma te rog sa te port cu mine in suflet si in gand!
As vrea sa intelegi ca as putea fi
La fel de bun(a) ca roua diminetii
Care iti face ochiii tot mai stralucitori
Si ma indeamna sa ii privesc iar pana-n zori!
Tu pentru mine esti ca universul…
Care imi canta peste lume duios versul…
In care eu ar trebui sa iti zambesc…
Si sa-ti promit ca intr-o zi tot voi reusi sa te uimesc!
De ce as face acest lucru?!
Poate pentru ca nu as vrea sa imi inchizi iar drumul…
Spre sufletul tau … in abis…
O sa-ti soptesc tot mai departe-n vis!
In acea pata mare de negru, care se vede…
As vrea sa fiu stropul de culoare
As vrea sa iti aduc toata bucuria care imi sare in cale…
As vrea sa-ntind mana … sa imi ajunga pana-n zare
Sa iti ating sufletul , sa iti arat cat e de mare!
As vrea … un loc acolo sa imi dai si mie…
Sa-ti dovedesc ce mult as vrea sa fie…
Si pentru mine … tu, acea sclipire vie…
De pe cerul deasupra-ti tot mai intunecat?!
As vrea sa intelegi ca m-am schimbat!…
In urma trecutul as vrea sa-l fi lasat…
As vrea sa-ti dau din sufletul meu fericirea…
Sa intelegi ca ceea ce face nemurirea…
Este chiar zambetul ce iti aduce doar iubirea!
As vrea in sufletul tau mii de ani sa tot privesc
Acel ceva … ce te aduce dintr-un taram ceresc…
Tu esti … divinitatea mea … si tot in vis am sa-ti soptesc…
Pentru ca esti prietena mea … as vrea sa-ti multumesc
!
(versuri de Logica)

NU MA UITA

Holograf Vine o zi

Spre toamna...

aşteptarea
spre toamnă nu mai simt nimic
sufletu-mi
e o pasăre anesteziată
îmi subţiez trupul odată cu rochia
lăsând ploaia cleioasă
să-mi poarte
prin vase sanguine
spre inimă
ace lungi de pin
prin ţevile sparte
apa trece domol
ca prin găuri
de nasture descusut
de la un vechi costum de paradă
merg tăcută şi împăcată
ca o femeie
care tocmai a ieşit din biserică
mă întâlnesc cu iubitul meu
la răscruce
şi aud cum apa pleoscăie
sub bocancii lui soldăţeşti 

(versuri de Logica)

miercuri, 18 august 2010

Farmecul unui drum..lung...

Surasul iubirii
Ma urmareste si acum
Si luna imi aminteste
Farmecul acelui lung drum.
Lumina trandafirie a dragostei
Se regaseste in doua suflete
Si sentimente inocente
Emana un gand al sperantei.
Fericirile iubirii
Sunt momente scurte
Care se aseaza in suflet
Ca panzele amintirii 

(versuri de Logica)

Nesiguranta....

Ştii ce e în inima mea acum?
O vară tropicală plină de nesiguranţă,
un vers aşternut pe o foaie de hârtie
şi şters de gândurile negre.
Ţoţi sunt departe,
iar eu stau singură în noapte
şi aştept un semn de la tine,
căci sufletul meu e pe moarte.
Vreau să fiu înţeleasă,
vorbesc cu o vrăbiuţă,
dar ea doar mă ascultă
şi apoi pleacă.
E ucigătoare această nesiguranţă,
aşteptarea zilei de mâine,
care poate să nu mai vină,
iar frica peste suflet se aşterne.
Frica de a nu greşi,
de a nu călca pe iarba altuia,
de a nu fi zdrobită,
cum să procedez: să stau şi să aştept, sau să vorbesc?
Vreau să strig, să urlu,
să mă audă cerul şi pământul,
să mă eliberez de această nesiguranţă,
frica... de a nu fi uitată. 

(versuri de Logica)

luni, 16 august 2010

O altfel de...tacere...

Sunt multe taceri care, Doamne cat m-au durut in viata asta, simpla de om!Una care aproape mi-a sfasiat sufletul de cateva luni...Dar..incomparabile cu cea de la mormantul sfintilor mei parinti, de sambata.Era ziua mea.Si langa a lor mormant, dupa ce preotul si-a incheiat slujba de pomenire, am varsat lacrimi amare...Tacerea lor ma durea atat de mult!Venisem sa le spun ca eu si copiii...suntem bine...atat cat se poate...Ma priveau frumosi dintr-o fotografie...zambeau, ca pe vremuri...dar...taceau.In zadar mi-a spus preotul ca lacrimile mele ii dor...Dorul meu de glasul lor, de imbratisarea lor...a fost deasupra povetei lui sfante.Am stat la picioare lor...mult, mult timp...pana fetita si-a dat seama cat mi-e de rau...Si plecarea a fost grea.Mai vroiam sa ud o floare...sa mangai acea fotografie...De ce dor asa despartirile...?De parinti, sot si...uneori de copii? Stiu doar ca noi trei nu ne-am despartit nicicand...Ei sunt langa mine prin tot ce fac, prin tot ce m-au invatat.Vad tot ce fac, stiu ce simt, se bucura cand ma bucur si plang cand eu plang.Stiu, simt toate astea si..totusi ... ce grea a fost despartirea...  Ieri intoarsa printre prieteni..am primit in continuare felicitari pentru ziua mea....Lipsea una...poate cea mai importanta pentru mine...Dar....e atat de putin important cand m-am nascut....Niciodata n-a fost importanta ziua mea, asa cum va povesteam....Doar ce mai trebuie sa fac pana voi pleca de langa voi ...e .impotant.Prin ceea ce facem frumos pe acest Pamant putem sau nu, trai in inimile celor care ne-au intalnit, cunoscut si iubit.Pup....si...o saptamana frumoasa doresc tuturor...

Citatul zilei 16.08.2010

Ne trebuie doi ani sa invatam sa vorbim si o viata sa invatam sa tacem.
(proverb chinez)

duminică, 15 august 2010

Asteptarea...

E-atat de dureroasa asteptarea,
Ca o ploaie acida ce tulbura marea.
Ca un cer in noapte ramas fara stele,
Ca viata fara iubirea vietii mele.
Am inceput ziua crezand,cu speranta,
Si am traversat-o incercand sa-i fac fata,
Ei..durerii de-a nu te avea langa mine
Si-am intrat in noapte plangand cu suspine.
E drept ca niciodata n-am stiut sa cer,
Facand fata durerii,ridicand ochii inlacrimati spre cer.
Dar am asteptat...mereu am asteptat,

Ceva ...ce niciodata n-a venit de fapt.

sâmbătă, 14 august 2010

Leonard Cohen - Dance Me to the End of Love [OFFICIAL VIDEO]

Dragii mei....

Astazi..e ziua mea de nastere.Ca si poate altor milioane de oameni.Nu e nici mai putin importanta dar..nici mai lipsita de importanta ca a lor.Implinesc frumoasa varsta de 45 ani.De ce frumoasa?Eu asa simt.Privind in urma, ma pot bucura de realizari importante, si lacrima pentru tot ce-as fi vrut sa fie perfect...si nu a fost.Ziua mea nu a avut o insemnatate prea mare nicicand pentru mine.Copil fiind...imi amintesc cum scumpa mea mama se straduia, invita o multime de copii, unul mai dragalas ca celalalt, crezand ea probabil ca asta m-ar putea face fericita.Nu era deloc asa.Am fost un copil dificil...extrem de singuratec.Imi placea enorm compania parintilor mei si a fratelui meu.Universul papusilor, fericirea de  citi ceva la umbra vitei de vie din curte, un rasarit de soare pe malul apei, cu ei trei,  mi-ar fi priit inmiit mai mult decat prezenta acelor fetite si baietei mult prea "apretati" in hainutele lor in curtea mea.Imi era mila de mama si in ziua cand pregatea bunatati pentru copii, dar mult mai mult, de ziua mea, cand statea in picioare alergand cu prajiturele dupa ...prietenii mei!Adolescenta mi-a fost marcata de o ...alta zi...nefericita chiar...in mintea mea de-atunci.Luasem examenul de treapta.La liceul teoretic in acea promotie pentru prima oara, din trei clase mate-fizica, ramanea una.Am luat examenul, nu prima ci a treia dar cu 9.25.Cred ca binisor.Ai mei au tinut mult sa-mi fac ziua.Imi placea un baiat dintr-una din clasele vecine.Nu era o frumusete.Inteligenta, stapanirea de sine, zambetul si mai ales un simt dezvoltat al simtului umorului,  compensau...tot ce poate, mama natura i-a refuzat.L-am invitat, si spre bucuria mea..a acceptat.Doar ca ...a venit insotit de o fata pe care nu numai ca n-o cunosteam, dar care era nespus de frumoasa!.Cum a trecut seara aceea pentru mine?Nu vreti sa stiti!Cu trecerea anilor...mult mai importate pentru mine au devenit zilele parintilor mei, a sotului si, a copiilor.Doar datorita lor n-am uitat niciodata ca pe 14 august...e si ziua mea!Nu stiu nici pana azi cum faceau, dar dimineata, cand ma trezeam, camera mea era plina de flori.Stiau fireste cat iubesc florile...si...tortul diplomat!Anul acesta, ziua mea a mai capatat o dimensiune.Exact pe 14 august anul trecut, m-am hotarat sa parasesc orasul natal, pentru a trai langa fiica mea, aici in Bucuresti.Asta nu pot uita.Si sigur nu voi uita niciodata.A fost o decizie greu de luat, dar am luat-o si am si dus-o pana ...la capat.E...mult..e putin...timpul imi va raspunde si la aceasta intrebare.Sunt fericita...atat cat poate fi un om obisnuit de ziua lui...Iata ca v-am mai dezvaluit cate ceva despre...o simpla  viata...de om,a...mea...,azi, de ziua mea.Va pup, va multumesc tuturor celor care mi-ati fost aproape in zilele acestui an, si nu numai.Nu pot incheia,  fara a ura din toata inima, un sincer si cald  "La multi ani!"...tuturor celor care azi...traiesc o zi de nastere...Sa aveti..tot ce e mai frumos in viata,sanate,  bucurii si fericire..maxima!Multi pupici...tuturor! 

joi, 12 august 2010

Despre....dragoste...

Acela care nu a iubit niciodata, inseamna ca nu a trait niciodata. - John Gay
Adesea, oamenii uita ca una din componentele importante ale dragostei este vointa de a iubi.
Afectiunea este germenele pasiunii. Pasiunea este germenele celei mai perfecte iubiri.
Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita. - Pascal
Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti. - Charles Baudelaire
Ce sublima copilarie este si amorul ! - Al. Dumas fiul
Cine poate pune frau indragostitilor si sa dea legi ? - Petrarca
Cine umbla dupa iubire, n-o va gasi; cine-o da, o primeste inapoi.
Credinta castiga cel mai mult, umilinta primeste cel mai mult, dragostea insa lucreaza cel mai mult.
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor.
Cu cât judeci mai mult, cu atât iubesti mai putin. - Honore de Balzac
Cu cât ne iubim mai mult prietenii, cu atât îi vom flata mai putin. - Moliere
Daca vrei sa fii iubit, iubeste. - Seneca
Dorinta de a fi iubit pentru ceea ce esti in tine insuti este o reflectare a Inimii lui Dumnezeu care se oglindeste in inima noastra.
Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea.
Dragostea care o daruim mai departe este singura care o pastram pentru noi. - Elbert Green Hubbard
Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta. - Emanuel Swdenborg
Dragostea curata si suspiciunea nu pot locui împreuna. - Alexandre Dumas
Dragostea e asemeni febrei ; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor. - LaRochefocauld
Dragostea este abilitatea de a merge prin conflicte impreuna.
Dragostea este ca un zâmbet, niciodata nu are valoare daca n-o daruiesti.
Dragostea este darul pe care Zeii l-au dat Oamenilor singuri de sub cer. - Sir Walter Scott
Dragostea este frumoasa tocmai pentru ca nu cunoste nici o silnicie, e preferinta sincera. - Camil Petrescu
Dragostea este o poveste straveche, dar care este totdeauna noua. - Heinrich Heine
Dragostea este sentimentul cel mai maret, care face minuni, care faureste oameni noi, creeaza cele mai mari valori morale. - A. S. Makarenko
Dragostea este singurul joc de doi in care amandoi pot sa castige.
Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima. - Marcel Proust
Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd ...
Dragostea este un lucru simplu si profund. Este un fapt de viata, nu o iluzie.
Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste . (A. P. Cehov)
Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali. (F. Dostoievski)
Dragostea marcheaza triumful imaginatiei asupra inteligentei.
Dragostea nu e oarba, ea doar nu spune ceea ce vede.
Dragostea nu intreaba: Cat trebuie sa fac?, ci Ce trebuie sa fac?
Dragostea poate fi minunata, dar de asemenea poate fi foarte destructiva. Ea poate face oamenii sa minta, sa însele sau chiar sa omoare. - Dave Barry
Dragostea vindeca oameni - pe cei ce o daruiesc, dar si pe cei ce o primesc. - Karl Menninger
Dragostea, cea adevarata, face toate intentiile onorabile.
Dragostea, sub toate formele ei, este drumul unic care duce spre puritatea morala. - P. Lescot
Iadul este un loc, un timp, o stare a constiintei, în care nu este nici un fel de dragoste. - Richard Bach
Iadul, înseamna sa nu mai iubesti niciodata. - Georges Bernanos
In dragoste nu este nici impartire, nici masura.
In general vorbind, este mult mai usor sa iubesti toata omenirea decat pe vecinul de alaturi.
In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos. - Tudor Arghezi
Indragostirile sunt ca varsatul de vant: formele cele mai grave apar la oamenii mai in varsta.
Inima are taine pe care nici o ratiune nu le patrunde. (Guy de Maupassant)
Inima cunoaste ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.
Iubim sa fim indragostiti, acesta este adevarul. - W.M. Thackeray
Iubirea este o prietenie care a luat foc.
Iubirea este o stofa a naturii, brodata de imaginatie. - Voltaire
Iubirea este pentru oameni si zei o mareata si minunata divinitate. - Platon
Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi ... jertfa.
Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze.
Iubirea misca soarele si celelalte stele. - Dante
Lumea aceasta va fi o lume mai buna atunci cand puterea dragostei va inlocui dragostea de putere.
Nu conteaza atât de mult ceea ce faci, ci câta dragoste pui în ceea ce faci. - Maica Teresa
Nu exista prietenie sau dragoste ca aceea a unui parinte pentru copilul sau. - Henry Ward Beecher
Nu numai ca vreau sa fiu iubit, vreau sa se spuna ca sunt iubit. - George Elliot
Nu poti porunci inimii! Dragostea se castiga, respectul se merita.
O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere - Ion Luca Caragiale
O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara. - proverb suedez
O, iubire ! Daca ne-ai parasi, Pamantul ar ajunge neroditor, vietuitoarele vrasmase intre ele, soarele foc vatamator, iar lumea jale, spaima si distrugere universala.
Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor. - Victor Hugo
Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta. - Elie Weisel
Performanta pe care o reuseste Dumnezeu in iubirea Lui este ca ne iubeste pe fiecare de parca n-am exista decat noi in toata lumea.
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
Sa intelegi totul este sa ierti totul. - Proverb francez
Sa iubim nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne este cunoscuta. - Euripide
Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire.
Spune-mi pe cine iubesti sa sa-ti spun cine esti. - Proverb african
Totul sta in voia inimii, pe care nici oamenii, nici cerul, nici chiar propiriile noastre interese nu o pot schimba vreodata. - Fuscolo
Viata fara dragoste este o umbra a lucrurilor care ar putea fi.

Citatul zilei 12.08.2010

"Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului"
 William Shakespeare

marți, 10 august 2010

Nimeni nu e...perfect!

  Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
  Pina cind nu te indragostesti.
  Am invatat ...ca viata e dura...
  Dar eu si mai si!!!
  Am invatat ...
  ca
  sansele nu 19319n134t trebuie niciodata sa le pierzi.
  Acelea pe care le pierzi tu
   le
  prinde din zbor o alta persoana.
  Am invatat ca atunci cind porti pica si amaraciune
  fericirea se
  duce in alta parte.
  Am invatat...
  Ca
  ar trebui mereu folosite vorbe
  bune...Pentru ca
  miine poate
  va trebui sa le retragi.
  Am
  invatat ca un suris
  e un mod economic
  pentru a-ti imbunatati aspectul.
  Am invatat
  ca nu pot sa aleg
  cum ma simt...
  Dar pot mereu sa fac cite ceva.
  Am invatat...ca
  atunci cind fiul tau
  nou nascut iti tine degetul in micul lui pumn...
  s-a
  lipit de
  tine pentru toata
  viata.
  Am invatat...ca toti
  vor sa traiasca in virful
  muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc
  in
  timpul
  urcusului.
  Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri de calatorie
  si sa
  nu te
  gindesti doar la
  scopul ei.
  Am invatat ...
  ca e mai bine
  sa dai sfaturi doar in doua
  situatii...
  Cins sint cerute si cind
  de ele depinde viata cuiva.
  Am invatat
  ca cu cit irosesc mai putin timpul...
  mai multe lucruri reusesc sa
  fac.
(versuri de Logica) 

3 sud est-alatyri de ingeri

Tu ai un fel de paradis...al tau!

Dreptul la timp
Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fără margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini. 


Ovidiu Komornyik - Nu E Nimeni Ca Tine

Simply Red - So Not Over You

Si totusi...exista iubirea..

Motto:

"A renunţa însă la fericire, afirmă mai târziu Kant, şeful şcolii filosofice iluministe, ar fi ca şi cum ai renunţa să fii om."

        ....dupa luni de visare,si lupta, da cred ca a fost o lupta,cu mine, cu el, cu dorinta,  cu iubirea, cu ideea ca nu trebuie sa las sa moara sentimentul ce mi-a umplut inima de fericire  in februarie....azi simt ca trebuie sa accept ca am pierdut.Ce simt?Nu cred ca va pot impovara cu descrierea a ceea ce traiesc.Daca acesta e sfarsitul, inseamna ca atat merit.Asa trebuie sa fie.Stiu doar ca nefericirea e pe masura fericirii in viata.Si  ...va iubesc pentru ca mi-ati fost aproape in aceasta calatorie, in acasta poveste de iubire.Va pup...

Fuga de noi insine..

"Se spune că în fiecare bărbat este închisă o femeie. Şi, tot aşa, că în fiecare femeie este încătuşat un bărbat. Dar, dacă noi nu ne atingem pe noi, dacă noi fugim de noi, de ceea ce ne este propriu, cum să ajungem unul la altul, cum să ne dezvelim de noi, de învelişul care ne veghează?"(George Colang)
http://offshoregeo.blogspot.com/

luni, 9 august 2010

Sinceritatea, fateta a Adevarului...


"Eu sunt Calea,Adevărul şi Viaţa...",a spus Iisus când predica mulţimilor.
Adevărul este una dintre puţinele virtuţii propovăduite de religia creştin-ortodoxă,alături de Iubire şi Curaj.Pe cale de consecinţă vom putea atribui Adevărului o natură divină.
Totodată mai ştim că cea mai scurtă cale către dreptate este Adevărul.
Un concept destul de vag atunci când este vorba de căutarea lui,Adevărul nu poate fi decât unul singur.
Dacă ar trebui să asociem Adevărul cu trăirile şi acţiunile umane,vom putea spune despre o persoană că este sau nu sinceră.
Sinceritatea nu este nimic altceva decât o faţetă a Adevărului.Fără doar şi poate din conduita morală a fiecărei persoane nu trebuie să lipsească sinceritatea.
Nu de puţine ori Adevărul poate cauza durere însă oricât de rău ar fi trebuie apreciat.Dacă îi spunem unei persoane adevărul despre cum se poartă şi o jignim nu trebuie să ne simţim vinovaţi pentru că menirea Adevărului este să ajute,în nici un caz să jignească.
Există o mulţime de domenii în care omul a înţeles să caute Adevărul,vorbim aici de Adevărul existenţial(cine suntem şi încotro ne îndreptăm),Adevărul factual(cu privire la acţiunile umane şi la faptele rezultate),Adevărul ştiiţific(în toate domeniile ştiinţei),Adevărul istoric,ş.a.m.d.
Întorcându-ne la sinceritate mai doresc să adaug că oricât de greu ne pare a fi să încercăm să rostim numai adevărul,pe atât de înalţător şi liniştit ni se va părea după ce îl vom rosti.Adevărul nu va avea niciodată consecinţe asupra celor care îl rostesc.Până şi inculpaţii care îşi recunosc greşeala au parte de o sentinţă mult mai blândă.
Adevărul în ziua de astăzi începe să îşi piardă esenţa şi va depinde doar de noi ce vom lăsa generaţiilor următoare,iar Adevărul este una din puţinele valori pe care TREBUIE să o lăsăm în urmă. 


Depide fericirea doar de sansa?Si daca da, a sti sa primesti ceea ce-ti ofera sansa e fericirea?

Nu este suficient să trăieşti. Trebuie să trăieşti şi fericit. Existenţa nu are sens şi culoare decât dacă devine locul şi timpul fericirii. Atât de mult aşteptăm ca viaţa să ne dea fericirea, încât uneori ne trece viaţa aşteptând-o. Existenţa noastră pare a fi spaţiu gol, o pagină albă, pe care ar trebui să o umplem cu fericire. Suntem condamnaţi să încercăm a obţine acest Graal, de la care aşteptăm o bucurie durabilă.
Dar despre ce este vorba? Care este sursa fericirii? Un obiect (banii?), un loc (paradisul?), un moment (un mâine luminos?), o persoană (Dumnezeu, ceilalţi, noi înşine?)... Reuşita, iubirea, sănătatea, plăcerile, frumuseţea?
Filosofii au fost întotdeauna consideraţi maeştri de necontestat întru găsirea fericirii. Poate părea totuşi surprinzător ca aceşti specialişti ai ideilor, ai abstracţiunilor, să se poată pronunţa asupra unui lucru atât de concret cum e fericirea: în ce mod a gândi (fericirea) te poate ajuta să trăieşti (fericit)? "Filosofia este o activitate care face posibilă viaţa fericită", declară Epicur, în secolul al III-lea î.e.n. Filosofia nu este numai un discurs, ci şi o practică, o activitate pe care o numim de obicei înţelepciune. Or, înţelepciunea îl face în mod necesar fericit pe cel care o posedă; filosofilor le revine, prin urmare, sarcina de a defini ce este fericirea şi, implicit, sensul şi valoarea vieţii. Scopul filosofiei este să cunoască omul şi să-i facă pe oameni să se cunoască pe ei înşişi. Acesta este sensul celebrei maxime a lui Socrate: "Cunoaşte-te pe tine însuţi". A cunoaşte omul înseamnă a-i propune o fericire pe măsura sa, care să-i convină şi pe care să o poată atinge prin el însuşi. Astfel, Epicur, a cărui doctrină caricaturizată a devenit deviza tuturor juisorilor de pe pământ, preconiza un fel de dietetică a fericirii, de regim al plăcerilor, cu scopul de a obţine viaţa fericită.
Adversari ai acestei filosofii a plăcerii - chiar ai unei plăceri controlate precum cea pe care o susţine Epicur -, stoicii predică, pe de altă parte, o fericire morală sau în morală: nu suntem niciodată mai fericiţi decât atunci când facem bine şi acţionăm conform virtuţii. Trebuie deci nu să ne moderăm plăcerile, ci să le suprimăm, nu să căutăm plăcerile simple, ci să fugim de orice plăcere, deoarece toate, fără excepţie, sunt nocive. Seneca, om politic, preceptor al lui Nero şi filosof, afirmă că plăcerea este un "lucru josnic, servil, slab, fragil", pe care nu-l găsim decât în "cabarete"; trebuie să-i preferăm virtutea, o conduită morală dreaptă şi demnă, care este, după el, un lucru "sublim, regal, invincibil, inepuizabil". Numai fericirea provenită din bună conduită durează, în timp ce o fericire bazată pe plăceri "vine şi pleacă", moare de îndată ce e resimţită.
Mai atrăgătoare pare a fi doctrina lui Callicles, adversar de temut al lui Socrate: el afirmă că fericirea provine, dimpotrivă, din cultivarea celor mai puternice pasiuni, din îndeplinirea dorinţelor, chiar şi a celor mai nebuneşti. Îi condamnăm pe cei care au ales să trăiască intens pentru că nu putem să-i imităm şi ne ascundem slăbiciunea în spatele unor frumoase discursuri moralizatoare. Răspunsul pe care i-l dă Socrate este radical: această viaţă de pasiuni şi de plăceri nu este o viaţă, ci un fel de moarte, căci omul care trăieşte pentru a-şi îndeplini dorinţele este ca "un sac fără fund"; departe de a-l mulţumi, plăcerile îl lasă nesatisfăcut, insaţiabil, frustrat. Acestea îl antrenează într-un cerc ce nu poate fi decât vicios: "a avea" cere a avea şi mai mult, iar a dori înseamnă a dori mereu mai mult. O maşină nu ajunge, ea trebuie să aibă toate opţiunile, confortul nu este suficient, ne trebuie luxul. Or, "mereu mai mult" nu poate fi principiul unui om care caută fericirea.
A renunţa însă la fericire, afirmă mai târziu Kant, şeful şcolii filosofice iluministe, ar fi ca şi cum ai renunţa să fii om. Aşadar, ce înseamnă a fi fericit? Cum să definim fericirea din moment ce nu reuşim să spunem exact ce dorim? În zadar putem enumera micile momente de fericire (a contempla un peisaj, a ne întâlni cu prietenii, a citi un roman poliţist bun)... Numai trăind experienţa fericirii putem spune ce este ea, şi experienţele noastre fericite sunt toate, pe cât de imprevizibile, pe atât de personale. De aceea suntem incapabili să spunem cu certitudine ce ne face fericiţi, incapabili să enunţăm o regulă a fericirii. Pentru unii, poate fi viaţa de familie, în timp ce alţii ar putea descoperi binefacerile singurătăţii. Toate formele de fericire sunt, prin urmare, proprii naturii umane şi nu putem judeca fericirea unuia sau a altuia. Fericirea este un "ideal" care nu poate fi prescris ca un remediu. Cu atât mai puţin suntem în măsură să dăm sfaturi.
Fericirea depinde mai mult de şansă decât de disciplina personală. De altfel, din punct de vedere etimologic, termenul înseamnă, înainte de toate, "ora cea bună", momentul cel bun. Fericirea să însemne, oare, pur şi simplu a te bucura de "un moment bun"? A şti să primeşti ceea ce îţi oferă şansa?
Dorinţa noastră de fericire riscă, în acest caz, să rămână neîmplinită: nu trăim, oare, cel mai adesea experienţa contrară - moartea, sfârşitul lucrurilor frumoase, precum poveştile de dragoste sau prietenia? Toate despărţirile, toate decepţiile şi deziluziile sunt marcate de certitudinea că fericirea nu e un lucru sigur. Ceea ce credem că este fericire nu se rezumă, cel mai adesea, decât la mijloace, la activităţi, la divertismente pe care le inventăm pentru a uita că suntem iremediabil nefericiţi şi că fericirea este imposibilă. Refuzăm să vedem tristeţea, vidul zilelor noastre, neantul vieţii noastre şi ne petrecem timpul în zgomot şi furie, pentru a ne da uitării pe noi înşine. Este lecţia pe care, în secolul al XVII-lea, Pascal înţelege să o primească de la Sfântul Augustin. A aştepta fericirea "din afară", de la lucrurile exterioare (reuşita profesională, recunoaşterea socială, iubirea), înseamnă a trăi cu teama de a vedea această fericire distrusă de "mii de accidente" şi întorsături ale sorţii care nu vor întârzia să-şi facă apariţia. Toate plăcerile noastre - banii, jocurile de noroc, dragostea, puterea - nu servesc decât unui singur lucru: să ne facă să uităm nefericirea noastră, să ne "distragă" atenţia de la gândul morţii ineluctabile şi de la ideea că am putea să nu fim fericiţi niciodată.
Căutăm tot felul de plăceri, dintre cele mai "violente" (beţia alcoolului, a vitezei, a dragostei), ca să nu fim nevoiţi să ne gândim la noi înşine: o ţinem dintr-o ieşire în oraş într-alta, colecţionăm ore suplimentare de muncă, dăm sonorul mai tare la radio pentru a uita şi mai mult de noi înşine. Încă din copilărie, remarcă Pascal, cerem oamenilor să se preocupe de fericirea lor, "îi copleşim cu treburi, cu învăţarea limbilor şi a sporturilor şi le inducem ideea că nu vor putea fi fericiţi" fără "sănătate, onoruri, avere" şi că e suficient ca un singur lucru să le lipsească pentru a fi nefericiţi. "Astfel, le dăm sarcini şi treburi" care-i vor "tracasa" din zori şi până-n seară: "Iată, veţi spune, un ciudat mod de a-i face fericiţi!". În goana după fericire şi cu teama de a fi lipsiţi de plăceri, oamenii uită adesea esenţialul: pe ei înşişi.
A nu trăi decât cu condiţia de a găsi fericirea înseamnă a uita să trăieşti. De ce să-ţi impui acest imperativ al fericirii? De ce, se întreabă Nietzsche, să îndepărtăm cu totul nenorocirea din existenţa noastră, "grozăviile, lipsurile, sărăcirile de tot felul, momentele de cumpănă [...], încercările nereuşite"? Există o "necesitate personală a nenorocirii", şi cei care vor să ne ţină departe de ea nu ne aduc neapărat fericirea. Marea provocare a filosofiei ar putea fi aceea de a ne convinge de imposibilitatea fericirii, pentru a regăsi astfel intuiţia lui Iov, neconsolatul, marele nefericit al Bibliei: "Când speram la fericire, a apărut nenorocirea. Mă aşteptam la lumină [...], a sosit umbra" (Iov 30, 26). Dacă Dumnezeu există, El există pentru a ne consola de suferinţa pe care viaţa ne-o rezervă uneori. Credinciosul sfârşeşte astfel prin a fi convins că Cerul este locul unei fericiri veşnice.
Religia a pus deci, şi ea, o piatră la acest edificiu, plasând, încă o dată, fericirea în centrul preocupărilor ei. Mai mult decât oricare altă religie, creştinismul a reprezentat fericirea sub forma unei Grădini a Deliciilor, a unui Eden încântător, a unui paradis pierdut din greşeala unui singur individ, strămoşul nostru Adam, dar râvnit de toţi cei care aşteaptă să-L contemple, în sfârşit, pe Dumnezeu într-o intimitate fericită şi plină de dragoste. Fericirea este obiect de speranţă - speranţa de a trăi viaţa lui Dumnezeu, de a trăi, în sfârşit, din dragostea Lui. Ideea acestui paradis s-a rafinat totuşi. A dispărut, treptat, credinţa într-o Împărăţie a Cerurilor, ca un loc precis, pentru a vedea paradisul ca o stare în care orice durere va fi consolată, setea şi foamea potolite. Această stare este aceea pe care Isus o descrie în
Fericiri, un fel de manifest al fericirii, de anunţare a acelui viitor luminos: "Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează după dreptate, că aceia se vor sătura. [...] Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu." (Matei 5, 3-8). Ce a devenit astăzi, în lumea noastră dezvrăjită, această credinţă într-un paradis al fericirii? Pentru cei care cred în Ceruri, precum şi pentru cei care nu cred, persistă o dorinţă de fericire, speranţa reîntâlnirii cu cei pe care i-am iubit şi care ne-au iubit. Infernul nu sunt ceilalţi, dimpotrivă. Paradisul înseamnă a ne regăsi unii pe alţii.
De-a lungul istoriei, a putut totuşi părea hazardat ca problema fericirii şi a realizării sale să fie lăsată doar pe seama credinţei: aşa se face că oamenii secolului al XVIII-lea, în timpul Revoluţiei, au aspirat la o fericire pe pământ, la o organizare politică a fericirii, în care fiecare ar avea aceleaşi drepturi de a fi fericit, adică de a gândi şi de a se exprima liber. Fericirea devine, de acum înainte, o artă de a trăi, care constă în bucuria de a vorbi, de a schimba idei, de a descoperi, de a polemiza. Această fericire are savoarea cu totul nouă a ciocolatei, uneori savoarea mai picantă a libertinajului şi a jocului legăturilor amoroase primejdioase. Secolul Luminilor este, astfel, unul al plăcerilor şi, înainte ca iacobinii şi girondinii din 1789 să proclame Momentul zero al fericirii politice, bărbaţii şi femeile au încercat să-şi definească o fericire cotidiană, reunind bucuriile carnale şi curiozitatea intelectuală. Creştinismul, cu toţi îngerii din Ceruri şi promisiunile de fericire veşnică, pare să fi neglijat o dimensiune profund umană: aceea a plăcerii.
Fericirea are, aşadar, o istorie: ea nu a fost întotdeauna considerată un scop al existenţei şi nici ideal de viaţă; unii au preferat înţelepciunea sau dragostea. În plus, ea a fost reprezentată sub diferite forme de-a lungul vremii: ca un paradis, apoi, odată cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, sub forma unei societăţi de oameni liberi şi egali. Ne-am propus să refacem tocmai acest parcurs istoric, punând faţă în faţă discursul filosofilor, al credincioşilor şi al istoricilor. Cum putem spera să fim fericiţi? Trebuie să profităm de viaţă şi de fiecare clipă, alergând după plăceri? Trebuie să urmărim cu orice preţ reuşita, să ne îmbătăm cu cele mai nebuneşti pasiuni? Cum să ne "realizăm", cum să atingem mulţumirea de sine? Există mijloace infailibile de a fi fericit? Căutarea fericirii ne condamnă, oare, la a ezita neîncetat între pesimism şi optimism, speranţe de bucurie şi aşteptări înşelate? Cum să ne punem fericirea la adăpost?
În acest dialog pe trei voci, fericirea îşi spune povestea, de la naşterea sa, în filosofia Greciei antice, până la afirmarea ei politică în 1789, trecând prin reprezentarea ei paradiziacă în sânul credinţei creştine. Dacă filosofia îşi propune să gândească fericirea, istoria îi urmăreşte evoluţia, "secularizarea" progresivă şi pregnanţa tot mai mare în societatea contemporană. André Comte-Sponville, care a consacrat numeroase lucrări ideii de fericire, povesteşte cum, din Antichitate, destinul fericirii a fost împletit cu cel al filosofiei. Jean Delumeau, profesor onorific la Collège de France, specialist în istoria mentalităţilor religioase, arată cum fericirea a luat, în Occidentul creştin, forma unui paradis menit să ne consoleze de toate spaimele omeneşti şi să ne inducă speranţa unor bucurii veşnice. Arlette Farge, director de cercetare la CNRS, istoric, specialistă în comportamentele populare din secolul al XVIII-lea, descrie plăcerile Secolului Luminilor, secol al voluptăţii, şi explică cum a devenit fericirea un scop politic, o căutare colectivă, în sânul unei Republici de cetăţeni luminaţi.
Dar astăzi? În zilele noastre, fericirea nu mai e nici o promisiune, nici o idee politică. Ea a devenit un drept şi chiar o datorie: a fi înseamnă a putea accede la fericire; a exista înseamnă a-ţi face o datorie din a fi fericit. Mesajul publicitar al unei celebre agenţii de voiaj, mizând pe un joc de cuvinte, dar şi de sensuri, avea un slogan care suna cam aşa: "être-re". A fi-mai-mult înseamnă a fi fericit. Fericirea este ceea ce ne oferă un supliment de existenţă, o dimensiune nouă a vieţii: ea este viaţa atunci când aceasta merită trăită, adică atunci când este fericită. Am intrat în era necesităţii fericirii: nu
suntem dacă nu suntem fericiţi. În anii '80, trebuia să "fii cineva", să fii realizat - mai ales în afaceri. În secolul XXI, abia început, trebuie să fii pur şi simplu. Buna-stare este, astfel, prima şi, fără îndoială, ultima etapă spre fericire. Trebuie să accedem la a fi-mai-mult,fi-mai-mult, a fi ceva în plus, înseamnă a avea o viaţă în plus: una vizibilă, remarcată, cunoscută ("văzut la televizor").
Preţul acestei "democratizări" a fericirii este o aspiraţie tot mai mare spre singularizare, spre refuzul anonimatului. Fericirea a devenit un imperativ; de acum înainte, trebuie să "fii", să "fii-mai-mult". Acest "mai-mult" poate proveni şi din înmulţirea plăcerilor, în numele unui
la o existenţă îmbogăţită: în societatea noastră de consum în masă, fericirea rezidă în tot ce ne poate scoate din anonimat, din mulţime, din cotidian, din egalitatea democratică. Celebritatea devine, în acest caz, paradigma şi culmea fericirii, căci a fi celebru înseamnă a carpe diem: să profităm de fiecare zi, aici şi acum, fără ca vreo prescripţie, fie morală, fie religioasă, să se poată interpune între noi şi fericirea noastră. Carpe diem-ul contemporan este pura afirmare de sine, fără un scop de îndeplinit şi fără un trecut căruia să-i rămâi fidel. Astăzi, fericirea nu înseamnă decât să fii (tu): "Just do it", ne vine să spunem, ca un ecou la o celebră marcă de articole sportive. Am putea crede astfel că fiinţa (a fi) a triumfat, în sfârşit, în lupta cu averea (a avea) şi că fericirea nu mai constă în posesiuni (reuşită, bani, frumuseţe), ci în dispoziţii (seninătate, linişte, armonie). Paradoxul timpurilor noastre este de a fi inventat o fericire "interioară" şi de a propune tot mai multe forme de fericire spre consum, produse menite să ne facă fericiţi. A fi şi a avea, intim amestecate... Iată reţeta noastră de moment. Se pare însă că fericirea, misteriosul Graal pe care-l căutăm de când e omul om, continuă să nu se lase găsit.
( Prolog al cartii Cea mai frumoasa fericire de André Comte-Sponville, Jean Delumeau, Arlette Farge)

Citatul zilei 09.08.2010

"Pe muntii adevarului nu poti urca in van: fie vei atinge un punct mai inalt azi, fie te vei antrena pentru a ajunge mai sus maine."
Friedrich Nietzsche

duminică, 8 august 2010

Toulouse Loutrec

Cetatea lacrimilor

Plâng florile
cu lacrimi de cristal
agăţând în ele durerea ofilirii.
Plâng copacii
cu frunze arămii pe alei solitare.
Plânge cerul
cu lacrimi reci
înecând rănile pământului.
Plâng toate culorile curcubeului
că se topesc în senin.
Plâng cele mai frumoase vise
ce nu au gustat împlinirea.
Plâng zâmbetele de cretă
de pe sutele de măşti
ce sufocă adevăratul chip.
Plâng cuvintele nerostite
şi lasă în urma lor poveşti nescrise.
Plâng rănile
de unde s-au rupt aripile.
Plâng iubirile neîmpărtăşite
în falia inimii însângerate.
Plânge trecutul
ce nu mai poate fi schimbat.
Plâng amintirile
ce nu vor să moară
în uitarea de gheaţă.


Andreea Trifu
Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?


Vladimir Potlog
Glasul durerii

Auzit-ai tu vreodată frunzele de vânt mişcate
Susurând încet şi tainic pe-a lor ramuri clătinate?
Ele cântă-atunci de jale cu un glas suspinător;
Cine ştie-a lor durere, cine ştie dorul lor.

Şi ascunsă prin frunzişuri, tăinuind a ei fiinţă,
cântă dulcea Filomela, şi-n cântare-i o dorinţă
Pare că îndreaptă vecinic către cerul cel senin,
Şi divina-i melodie se sfârşeşte c-un suspin.

Iar poetul ce-o aude îşi ia lira şi se duce
Pribegind cu-a sale doruri, şi ca dânsa el atunce
Cu un vers duios şi jalnic spune lumii chinul său
Şi răpit de-a lui simţire el suspină-amar şi greu.

Şi-auzind atâtea glasuri ce spre ceruri se înalţă
Care te pătrund în suflet cu-a lor farmec şi dulceaţă,
Nu întrebi, plecând cu jale ochii-n jos înspre pământ
Pentru ce tot cu suspinuri se sfărşeşte orice cânt?

O! de-ai şti tu că pe lume, de când lumea e facută,
Blânda voce-a fericirii este, a fost şi va fi mută,
În viaţă-orice cântare ce cu drag ai asculta
Ai şti că-i glasul durerii şi adânc ai suspina.


Veronica Micle
Şi dacă-un dor…

Şi dacă-un dor mai simt în piept
Când se iveşte luna,
E ca să nu te mai aştept
Şi azi ca-ntotdeauna.

Şi mângâieri de mai pot fi
Unei vieţi de jale,
Ar fi de-a nu te întâlni
Nicicând în a mea cale.

Iar fericită de eram
Să fiu în astă lume,
Pe tine nu te cunoşteam
Nici îţi ştiam de nume.


Veronica Micle
Amintire

Când zarva zilei se preface-n şoapte,
Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,
Şi-aşterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea şi chinul,
Şi ceasurile picură-n tăcere:
În nemişcarea nopţii simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâşietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-şi ghemul nesfârşit.
Şi recitindu-mi viaţa mea în silă
Blestem şi mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.


Puskin

Esenta

Ma arde pielea de prea mult dor,
Atingerea ta m-a infierat pentru vecie
Caci prea fierbinte mana ai avut
Cand mangaierea ta mi-ai dat-o mie.
Am cicatrice pe toata pielea,
Pe peste tot pe unde m-ai atins,
Si nici zapada muntilor de la apus,
Nu m-a racorit de atata dor de tine.
Cu buzele cand m-ai atins,
M-ai ars pana la os, si atunci am plans.
Si poate n-ai stiut de unde vine,
Lacrima pe care ai vazut-o
Atunci, odata intr-un colt de ochi.
Ciudata e iubirea mea cu tine,
Si chiar si cand minciuna e un gaj
Surad cu fals desi stiu ca nu fac bine
Si plang desi ma chinui tot pe mine.


Sorana

Citatul zilei 08.08.2010

"Când eşti trist îţi vine să dormi şi să uiţi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale. Da. Îţi vine să dormi când eşti trist. Şi să uiţi... Dar când te trezeşti? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou..."

Ionel Teodoreanu

sâmbătă, 7 august 2010

I'll meet you at midnight

Su di noi

Shelter me

Adevarata libertate...sa ai incredere in vocea ta interioara!

Ai ajuns in acel punct al vietii tale in care simti ca ai totul, si totusi ceva iti lipseste? Desi, in anumite situatii, succesul nostru exterior ar trebui sa fie suficient, totusi nu suntem fericiti. Lucrurile pe care le-am acumulat, statusul social si acumularile profesionale par dintr-o data sa fie mult prea fragile, prea goale.
Vrem ceva mai mult, insa acel ceva este intangibil. Libertate, dragoste.  Suna ca niste cuvinte mari, catre care nu stim cum sa ne apropiem, sa le facem sa devina realitate
Perceptia comuna a libertatii pare denaturata, atunci cand reusim sa gustam libertatea adevarata. Credem ca libertatea inseamna sa-ti fie permis sa faci ceea ce vrei si sa te duci unde alegi sa te duci. Aceasta definitie a libertatii nu tine cont insa de faptul ca persoana care ne controleaza si ne judeca cel mai mult suntem noi insine.                                         
Adevarata libertate nu este ceva care sa-ti poata fi garantat sau furat de altcineva. Doar tu ai puterea de a-ti garanta tie insuti adevarata libertate.
Libertatea este acceptare de sine. Inseamna sa-ti permiti tie insuti sa fii, sa te eliberezi de nevoia disperata de aprobare din exteriorul tau, care ne determina sa ne limitam si sa ne controlam, si sa adoptam norme sociale neconfortabile pentru a ne potrivi in ele. Aprobarea din exterior nu va fi niciodata suficienta daca noi vom continua sa nu ne aprobam pe noi insine. Din cauza acestui lucru, incercam sa obtinem de la altii aceasta aprobare.
Cum sa umplem un gol din interior prin recunoastere si apreciere din exterior? Cum va putea aprecierea celorolalti sa inlocuiasca critica de sine? A inlocui iubirea de sine cu aprobarea din exterior e ca si cum ai da televizorul mai tare pentru a acoperi tipetele unui bebelus  - un lucru care nu ajuta absolut deloc in situatia respectiva.
A deveni constient de acest lucru insemna sa faci o schimbare fundamentala de perceptie: de la a fi victima la  a-ti asuma responsabilitatea.
In asta consta adevarata responsabilitate: sa preiei controlul asupra singurului lucru pe care il poti controla: alegerea pe care o faci in acest moment. Pe ce te concentrezi in acest moment?
Te poti concentra pe ceea ce cred oamenii despre tine sau te poti concentra pe a te iubi pe tine insuti. In asta consta puterea noastra ca oameni si asta este singura putere pe care o avem: puterea de a alege. Cand devii constient de asta, vei realiza cat de importante sunt alegerile tale din fiecare moment si cum cresc lucrurile pe care te concentrezi in fiecare moment.
Adevarata libertate inseamna eliberarea de vicitmizare. Inseamna sa-ti asumi responsbilitatea pentru ceea ce esti, sa te iubesti si sa ai incredere in vocea ta interioara. Cand gasesti libertatea adevarata, nimeni nu ti-o poate lua.

Citatul zilei 07.08.2010

"Poate ca pentru lume esti o singura persona, dar pentru o anumita persoana, esti intreaga lume"
Gabriel Garcia Marquez

Iubirea mi-a umplut mie inima de fericire acum sapte luni...si sper sa nu ma paraseasca...niciodata...

 Motto:
Daca vrei sa iubesti, fii iubit” 
Seneca


                           Iubirea este un sentiment de dragoste pentru o persoana de sex opus sau un sentiment de afectiune si admiratie pentru ceva sau cineva. Iubirea e ca un val, te face sa nu mai fii stapan pe tine, ai un alt stapan, nu mai esti tu. William Shakespeare in ''Romeo si Julieta'' surprinde aceasta faza a dragostei: Romeo inlocuieste numele Julietei cu apelativele ''stapana'' si ''sfanta''. Pentru Romeo, Julieta e icoana si el este pelerinul care i se inchina.
Dragostea are ca hotar forte limitate, isi trage puterile din viata, din darnicie, iar oamenii daruiesc greu. Este legatura dintre doua suflete asemenea, este sfanta, glasul, privirile celuilalt pun in miscare anumite strune din inima, care nu vibreaza decat sub puterea amintirilor, pe care le insufleteste.
Iubirea presupune o reciprocitate de sentimente, o certitudine a placerilor pe care nimeni si nimic nu o poate afecta. Ea nu traieste decat atata vreme cat se crede vesnica iar cei ce sunt indragostiti cu adevarat cred ca dragostea lor e vie si dincolo de mormant. Nu are cautare vesnica decat ceea ce este vesnic frumos si adevarat, adica dragostea. Ea este un templu al tuturor, un lacas care asteapta un abur de dorinta, este un drum pavat spre eternitate un drum care presupune compromisuri care uneori depasesc puterea de intelegere.
Dar o singura minciuna distruge acea incredere netarmuita, care pentru unele suflete este insusi temeiul dragostei.
Indragostitul simte cum infloreste in el ceva ce nu e existat, simte ca traieste pentru persoana iubita.
Omul este si poate fi privit ca o entitate, un tot unitar. Dar este si trebuie sa fie privit si ca un punct de intersectie a multiple si diverse serii de relatii si interactiuni. Sistemul este atat de inchis, cat si deschis, pentru a se corela cu lumea si dainui.
Iubirea este o tema existenta in toate literaturile din toate timpurile. Ei i se acorda o importanta deosebita, ca experienta umana fundamentala, care difera in functie de varsta, sex, stare sociala, credinta, epoca istorica sau apartenenta culturala. Astfel, tema este larg difuzata si circula in intregul sistem al literaturii, apare atat in opera marilor scriitori cat si in cea a celor minori, in viziunea specifica diferitelor genuri: epic, liric sau dramatic.
Iubirea este abordata in literatura din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existand diferite idei sau curente de idei referitoare la iubire. Principalele trei ipostaze ale iubirii, atat in literatura romana cat si in cea universala sunt:
1. Iubirea ca initiere
2. Iubirea ca pasiune
3. Iubirea tragica
In mentalitatea arhaica iubirea este considerata o mare forta si primul impact cu aceasta s-ar datora unei fiinte supranaturale si reprezinta un proces de initiere configurat printr-un singur mit: mitul erotic al zburatorului. Mit fundamental al poporului roman, mitul erotic e, dupa cum afirma G. Calinescu "personificarea invaziei instinctului puberal." In conceptia criticilor, folcloristilor, etnologilor, zburatorul este un spirit rau, privit ca un zmeu sau demon, o naluca, el intra noaptea pe cos sau horn, avand infatisarea de balaur, sarpe, para de flacara. Zburatorul apare in visul fetelor ca un tanar frumos, chinuindu-le somnul. Printre cei care s-au ocupat cu studierea acestui mit se numara: Dimitrie Cantemir, George Calinescu, Simion Florea Marian, Tudor Pamfile. Cat despre prelucrarea mitului in literatura, Calinescu afirma: "Poezia romana, prin Eminescu indeosebi, a aratat inclinari de a socoti iubirea ca o forta implacabila, fara vreo participare a constiintei." Ca marturie sta poemul Calin(file din poveste), inspirat din basmul popular Calin Nabunul. Dar M. Eminescu nu a fost singurul care a preluat mitul zburatorului. Printre cei inspirati de acest mit fundamental al poporului se numara si I.H. Radulescu, cu poezia Zburatoru, considerata cea mai izbutita creatie poetica a acestuia.
Iubirea ca pasiune este una din cele mai impozante ipostaze ale iubirii in literatura. Ea se caracterizeaza prin atractie reciproca puternica, existenta unor obstacole in intalnirea sentimentului de iubire, prin incalcarea unor reguli ale comunitatii in care traiesc cei doi. In cazul ei indragostitii traiesc o stare de exaltare permanenta, care duce la un dezechilibru sufletesc. Deseori ei sunt despartiti de imprejurari si aceasta departare se impune pentru a verifica sentimentele si in acelas timp pentru a-i pastra intensitatea. Iubirea-pasiune este insotita intotdeauna de suferinta, de o anume doza de nebunie si de o tentatie a mortii.
In mitologia greaca pe langa zeul iubirii, Eros, exista si zeul mortii, Tanastos iar psihologia moderna considera ca si moartea sunt doua instincte dominante ale psihicului uman. Destinul marilor indragostiti in operele literare sta sub semnul iubirii si al mortii. Astfel, iubirea-tragedie devine o iubire-simbol fiind imortalizata dupa moartea protagonistilor ca in operele literare Romeo si Julieta de W. Shakespeare si Tristan si Isolda,veche legenda medievala.
Scriitori romani au privit si tratat tema iubirii din diferite unghiuri, creind astfel o opera vasta. Printre cei care s-au ocupat cu studierea, descrierea si analizarea sentimentului de iubire se numara: Mihai Eminescu, George Calinescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Alecsandri, Gala Galaction, Garabet Ibraileanu, Ion Slavici, Ion Heliade Radulescu, Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade, Nichita Stanescu, Mircea Cartarescu, Camil Petrescu, Radu Petrescu si multi multi altii.
Mihai Eminescu este poetul nostru national si, dupa cum afirma G. Calinescu " opera literara a lui M. Eminescu creste cu toate radaciniile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina, cu toate aspectele romantice, a spiritului autohton." In poezia sa de dragoste Eminescu a fost influentat de trairile sale sufletesti, de experientele sale. Astfel se remarca mai multe etape in evolutie poeziei de iubire eminesciana, existenta unei curbe de la elan pasionat la infrangere.
O vreme, aceea a iluziilor si idealurilor tineresti, Eminescu a dorit si a crezut cu putere in implinirea iubirii desavarsite. Poetic, acest lucru s-a exprimat in tonalitati majore, in culori vii si lumini fara pata, intr-o mare abundena vegetala si neincetate sclipiri de ape. In opera publicata, rastimpul de exuberanta tine pana in jurul anului 1876 si insuma Sara pe deal, Floare albastra, Fat-frumos din tei, Craiasa din povesti, Lacul, Dorinta, etc.
Cuvintele de dragoste adresate femeilor, vorbe mestesugite din arsenalul seducatorului, au drept tel atingerea unui scop pedestru, teluric.
Eminescu face, si in acest domeniu, o cotitura. Erotica sa este de o sinceritate totala, cu trairi si arderi intense pe rugul dragostei este durabila si constanta, ''este o dominanta a existentei, un mod de a privi si de a explica viata. Erosul inseamna iubire, pasiune, spre deosebire de termenul ''agape'', care defineste o iubire implinita.
Eminescu a cantat in acorduri sublime legaturile de iubire dintre oameni, farmecul comuniunilor sufletesti bazate pe stima si intelegere reciproca, pe devotament si idealuri curate. In poeziile sale, Eminescu a inaltat un adevarat imn sentimentelor de dragoste, lasand marturiile setei sale de viata, ale dorintei sale de a trai in fericire.
In opera lui Eminescu un fir indoliat se intretese cu bucuriile ei. Voluptatea se asociaza cu durerea, incat dulcea jale sau farmecul dureros fac parte din expresiile eminesciene cele mai tipice. Ceea ce s-a numit pesimismul eminescian este mai cu seama desteptarea brusca, in neimpacata lumina conceptuala, a omului care a dus pana la capat experienta iubirii.
Dar nu numai operele culte surprind anumite ipostaze ale iubirii ci si cele anonime cum este capodopera ''Miorita'' care ilustreaza caracteristica activa a dragostei materne.
Iubirea parinteasca este relevata de Marin Preda in ''Morometii'' in cazul lui Ilie Moromete care in familie e un tata autoritar de care asculta toti fara sa se opuna. Cand se trezeste brusc in fata unei alte realitati personajul traieste o adevarata drama a paternitatii.
Iubirea de patrie e surprinsa intr-o opera cosbuciana, ''Patria romana'' cand patria e incadrata intr-un spatiu si timp egal cu vesnicia. Cele 3 mari unitati ale timpului sustin ideea lantului de generatii care asigura continuitatea poporului roman. Maretia trecutului e proiectata la dimensiuni de legenda, patria e definita prin momentele de glorie din istoria nationala.
Cu ecouri de meditatie grava si ''Desteapta-te romane'' (Andrei Muresanu) dezvaluie in armonii de cantec rascolitor in care vibreaza toata mandria si indurerata istorie a romanilor iubirea de patrie.
In romanul Otilia de G.Calinescu exista un conflict, erotic, sub aspectul unei competitii intre tanarul Felix si mai varstnicul Pascalopol, amandoi indragostiti de de Otilia. Povestea de iubire este inscrisa pe un fundal social, ilustrat de celelalte personaje ale romanului. Mircea Eliade, influentat de experientele proprii scrie romanul Maitreyi, roman al dragostei dintre autor si tanara, orientala eroina, ce da si numele cartii. Vasile Alecsandri scrie Doinele sale, inspirate din folclorul romanesc, avand ca tema iubirea. Ionel Teodoreanu urmareste in romanul sau La Medeleni evolutia iubirii infiripata inca din copilarie dintre Danut si Monica, iubire care are ca urmare casatoria dintre cei doi. Actiunea romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu se petrece in jurul incertitudinii credintei reciproce in dragoste. Deasemenea, Tudor Arghezi scrie idile precum Creion, Morgenstimmung, Psalmul de taina, Nichita Stanescu adopta tema dragostei in romanele Adolescenti pe mare, Leoaica tanara, iubirea, aidoma lui Gala Galaction in romanul De la noi la Cladova.
Se remarca astfel ca marii scriitori ai literaturii au abordat tema iubirii din diferite unghiuri cu rezultate de o imensa importanta pentru literatura autohtona. Faptul ca iubirea i-a atras dintotdeauna pe autorii unor opere de mare sau mica amploare este natural, caci iubirea este poate cea mai vasta sursa de inspiratie prin faptul ca este o experienta unica pentru fiecare in parte si poate fi privita sub nenumarate aspecte. Si in folclor iubirea este o tema fundamentala si poporul a creat o categorie estetica caracteristica ei: Doina. Doina, fie de jale, fie de dor, exprima profunzimea sentimentului de dragoste, puritatea si suferinta pe care acesta o poate provoca.
Dragostea in sufletul unei femei e ca o scanteie ascunsa in cenusa, nu totdeauna descoperita, un vis de dominatie, dar si de supunere, e o dorinta de amabila convorbire si un adapost intr-un pustiu.
In dragoste cei doi sarmani indragostiti stau o clipa tacuti si-si mistuie chinurile bune ori rele, gandurile lor raman aceleasi si se inteleg atat de bine si-n bucuriile launtrice ca si-n durerile cele mai ascunse.
Iubirea este o tema inepuizabila si oricat s-ar scrie despre iubire, mai raman inca multe de scris.Iubirea mi-a umplut mie  inima de fericire acum sapte luni...si sper sa nu ma paraseasca...niciodata...