luni, 31 ianuarie 2011

Laurentiu Duta - Visator

Calea....

Prin credinţă şi cunoaştere
Pe calea înfrânării şi răbdării
Cu evlavie şi smerenie
Ajungi
La treapta
Iertătoare şi generoasă
A iubirii
Oţel şi totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voinţa Domnească.

Am cunoscut suferinţa fizică
Şi din lăcaşul armoniei mi-am zis:
Am s-o fac să dispară
Prin cunoaştere
Am să ştiu mai întâi cum ia naştere
Cum creşte
Cum se extinde
Şi cuprinde
Încet sau cu brutalitate
Măruntaiele toate.

Mai târziu am descoperit
Suferinţa sufletului
Şi mi-am şoptit:
Iată! Cunoaşterea este limitată
Şi această apăsare
Suferinţa
Nu o vezi izbăvită
Decât prin poruncă
Descântată
Rostiră incantatoriu
Ca la graniţa cu purgatoriul
Alungată cu o mantră
De golire, de curăţire
A locului îndurerat
Vremelnic ocupat
de ceva ce se mlădie
prin oase
prin structurile nervoase
din cap spre călcâi
mai întâi
apoi
spre braţe îţi dă ocol
te încrucişează şi te face
cruce de ace.

Doar
Prin credinţă şi cunoaştere
Pe calea înfrânării şirăbdării
Cu evlavie şi smerenie
Ajungi la treapta
Iertătoare şi generoasă
A iubirii
Oţel şi totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voinţa dumnezeiască.
(Elena Armenescu)

Iarta-ma Doamne...

Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut implini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit
sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta,
Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine,
Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,
te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles! !
-pentru lumina pe care am constientizat-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale Divine! Rugaciune care se presupune ca este scrisa de Parintele Argatu
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,
te rog, Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!"

Citatul zilei 31.01.2011

Iluzie este că dragostea se întâlneşte, când ea se învaţă. Se înşală cel ce pribegeşte prin viaţă, pentru a se lăsa cucerit. El află, prin scurte înflăcărări, gustul furtunilor din inimă şi visează să întâlnească marea pasiune ale cărei flăcări să-l cuprindă pentru vecie.
Antoine de Saint-Exupery

Ploi de stele

Ploi de stele
Taie cerul,
Si misterul
Duc cu ele.

Mii de gânduri,
Stele clare,
Navalind din departare,
Pier în rânduri.

Vieti ce nu vor sa revie
Lumineaz' o biata clipa,
Trec pe-a clipelor aripa
Pe vecie.

(Nicolae Iorga)

Laura Stoica - Nici o Stea

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Imi e dor de tine


Ar fi ciudat sa imi fie dor de tine acum. Insa imi e dor de ceva si nu stiu de ce poate de o privire, de un sentiment, de cineva si vreau sa nu-mi mai lipseasca atat de mult.
Cred ca momentul e de vina sunt prea melancolica, sau poate ca stiu ce imi lipseste, de ce imi e dor si nu vreau sa accept realitatea. Imi e dor de sarutul tau, de zambetul tau, de ochii tai, de privirea ta. Imi e dor de imbratisarea ta si nu vreau sa imi mai fie dor de tine dar nu pot face nimic. Ca desi sunt langa tine, tu nu ma vezi, nu ma simti, nu ma auzi. Iar indiferenta ma reneste tot mai mult iar lucru acesta ma indeparteaza cu fiecare zi ce trece tot mai mult de ochii tai. Tu nu vezi cat sufar atunci cand tu esti trist si cat sunt de fericita atunci cand zambesti.
Nimeni nu intelege iubirea mea pentru tine, nici eu nu o mai inteleg si poate ca nu voi intelege de ce te iubesc atat de mult cand nici nu exist pentru tine, cand nici nu te cunosc. Si totusi te iubesc cand nici nu iti stiu privirea, vocea, zambetul, chipul, cand nici nu te-am intalnit in realitate ci doar in vise.
Imi e frig si nu are cine sa ma incalzeasca, tremur de dor si stiu ca asa va fi mereu. Doar eu si cu singuratatea mea vom merge de mana si vom incerca sa ne incalzim singure…ca de fiecare data te astept aici si te voi astepta o intreaga viata daca e nevoie….numai sa vii!

Daca maine n-as mai fi...

Era târziu, era frig, şi vântul bătea
eu alergam prin întuneric să ajung la ea.
Era motivul pentru care mă trezeam,
şi o priveam, o adoram, o cuprindeam, o respiram...
pentru c-o iubeam, şi ea mă iubea,
şi-n seara asta o pierdeam, pentru totdeauna.
Ajuns la ea, ştiind ce va urma
zâmbindu-i trist, tremurând i-am spus aşa:
Au fost cei mai frumoşi ani din toată viaţa mea
şi nu o să mă supăr, orice s-ar întâmpla;
nu îţi port pică, să vreau şi n-aş putea
nu o să te uit - tu, nu mă uita!
Timpul pierdut, banii cheltuiţi - a meritat!
Dragoste, dorinţă, dor - a meritat!
Nu regret nici un moment întâmplat
în visul frumos care s-a terminat!
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
Am tras adânc în piept aerul de-afară,
şi-am luat-o în braţe pentru ultima oară;
mirosind părul ei, părul ei frumos
o ţineam strâns, dar simţeam că mă duc în jos.
Nu găseam cuvinte, oricum nu aveau rost
mureau la mine-n braţe şi ea, şi tot ce-a fost.
În momentu'-n care s-a desprins de pieptul meu...
A luat o parte din mine - Doamne, de ce eu?!
Ne ţineam de mâini, şi ea plângea;
priveam în ochii ei frumoşi de fată rea;
eram doar un copil care nu înţelegea
şi tremuram, cum n-am tremurat în viaţa mea.
Am pus un pas în spate, şi încă unul,
strângând din dinţi, încleştând pumnul;
m-am întors, şi i-a căzut mâna din a mea -
a renunţat la mine, am renunţat la ea...
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri,
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri,
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?

Oare....

Ma intorc in timp de atatea ori
Cand eram noi doi
Chiar daca stiu ca ai uitat de noi
Ai uitat de noi
Ce trist e totul fara tine
Cand nu esti aici
In gandul meu amintiri ma fac sa zbier,ma fac sa sper
Mai am o singura intrebare

Oare tu sti cum doare ?
Doare  cand te privesc mereu
Oare  esti tu sau mi se pare
Oriunde vad chipul tau

Te-am asteptat atatea nopti
Sufletul mi-e gol
Poate nu vrei sau nu mai poti
Sa te intorci acum
Ridic privirea catre cer
Mai am un singur gand
Sa te astept si inca sper
Ca te intorci curand
Mai am o singura intrebare

Oare tu sti cum doare ?
Doare  cand te privesc mereu
Oare  esti tu sau mi se pare
Oriunde vad chïpul tau

INNA - Oare


Frig

vineri, 28 ianuarie 2011

Adesea...

Adesea 'n noptile de vara,
Când vântul parca te desmiarda
Si când a lunii alba para
Pe geamuri vine sa se piarda;

Când nu-i un glas în lumea'ntreaga
Decât o frunza ce se pleaca,
Ori un liliac cu-aripa bleaga
Ce prin frunzis vine sa treaca,

T;i se trezeste-o amintire,
Un chip uitat de multa vreme,
Ce blând si trist ca prin soptire
În lumea-i cata sa te cheme.

Un glas ce l-ai iubit odata
Pare ca-ti spune la ureche
O vorba de demult uitata
Si care-ti pare-asa de veche …

Te'ntorci atunci cu ani'n urma,
Te faci iar om din alte dati,
Timpul trecut întreg se curma
Si cum erai atunci, te-arati.

În orice stea, ce trece-a lene,
Vezi ochi ce'n lacrimi i-ai lasat,
Vântul ce tremura'n poiene
Îti pare glasul cel uitat.

Si când, trezit, îti vii în minte,
Te miri obrajii cum sunt uzi
Si cum în jurul tau cuvinte
De dor, ca'n vis, le mai auzi.

(Nicolae Iorga)

Citatul zilei 28.01.2011

Mi se pare ca oamenii au un potential foarte vast. Oamenii pot face lucruri extraordinare daca au curajul sa-si asume anumite riscuri. Totusi cei mai multi nu o fac. Raman nehotarati ca si cum viata ar fi vesnica.
Philip Adams

joi, 27 ianuarie 2011

VALERIU STERIAN PARIU PE O LACRIMA

Ci de-am fi singuri...

Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
T;i-as spune asa de multe...

Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.

Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;

Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?

T;i-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n’oiu fi pricina.

(Nicolae Iorga) 

marți, 25 ianuarie 2011

Un vis...o amagire...totusi un prea frumos vis!

Dragostei ii plac coincidentele,
Dar destinului...despartirile!

Nu am ce sa-ti mai cer, dupa cat te-ai schimbat.
Sub alt colt de cer, alte clopote bat.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?
Cum sa-ti spun: te iubesc?!
Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...
Nu am ce sa mai faci, prea departe te-ai dus
Si-mi vine sa tac, dupa ce ai apus.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?
Cum sa-ti spun: te iubesc?!
Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...
Tie...Mie...Tie...Mie...
Cum sa-ti spun: te iubesc?!
Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vïna...

Doi straini-Stefan Hrusca

O trista poveste de ..iubire!

De-or trece anii cum trecura,
Ea tot mai mult imi va place,
Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce".

M-a fermecat cu vreo scinteie
Din clipa-n care ne vazum ?
Desi nu e decit femeie,
E totusi altfel, "nu stiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tace;
Dac-al ei glas e armonie,
E si-n tacere-i "nu stiu ce".

Astfel robit de-aceeasi jale
Petrec mereu acelasi drum...
In taina farmecelor sale
E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum".

joi, 20 ianuarie 2011

Rapeste-ma....

Răpeşte-mă şi du-mă
undeva departe să prind fericirea într-un infinit albastru;
nu vreau amăgiri deşarte -
creează-mă întâi
să prind lumina nopţii din ochii tăi
cu mâna tremurândă,
apoi să-ţi mângâi inima cu buzele încinse
de şoaptele nebune
că tu eşti acela ce îl strig pe malul îndepărtatului izvor .

Poartă-mă desculţă
şi du-mă mai departe,
păşind pe întinsul alb cu suflete de îngeri,
iar timpul să nu-l laşi să treacă peste mine,
mai bine-l duci să treacă-nsângerat
prin macii din răzoare .

Să mă strângi de mijloc
când lumina cade blând dintr-un colţ de cer
peste două inimi
că din mâna ta înmuguresc vise
şi picură …

Nu plânge, sunt fericită, sunt fericită ! …

Numai tu...

Numai tu...
Tu, te ascunzi pe sub copaci,
ferestrele mi le pazesti,
astepti sa fac un pas, un gest -
aceste jocuri le detest.
Tu, n-ai rabdare sa asculti,
gura mi-o-nchizi cand ma saruti;
si ne iubim, ne iubim, ne iubim -
ca niste surdo-muti.
Numai tu, poti sa astepti
cand zbor acasa...
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu buzele gustoase...
Poezii de dragoste imi scrii -
poezii ca niste chinuri dulci.
Mai bine-ar fi sa-mi scrii prostii
si... sa te duci.
Eu numai una imi doresc:
sa te iubesc,
sa te astept, sa te visez
si sa-ti arunc in piept sageti.
Numai tu, poti sa astepti
cand zbor acasa...
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu buzele gustoase...
Numai tu, tu ma-ncalzesti
cand ma dezvelesc ma invelesti.
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu mainile reci, cu mainile reci...

marți, 18 ianuarie 2011

Chopy Fatah - My Homeland [ New Video Clip English 2009 ]

Trenul Vieţii

Charles Baudelaire - Amarele nelinisti


Cresc nelinistile-n noi ca veninul in guse de serpi.
Spre ireala zari ale gandului negru
ne indeamna haotice ascunzisuri
ale sufletului nostru bantuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da linistea,
linistea in care sa nu mai simtim ca suntem aievea,
dupa care tanjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde in colturi apar si cresc tristetile,
tristetile cenusii, tristetile mai sumbre dacat moartea?
Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod,
Cum viermii sfartecand un creier intr-un sicriu de lemn putred,
atunci cand planam in zbor frant dincolo de zarea constiintei
si gandurile noastre nu mai au sperante,
si sufletele noastre nu mai au vise?
Cand suntem pustii ca nesfarsitele, vastele deserturi
ce nu au nici nisip, nici gheturi eterne sa le acopere?
Cand dincolo de noi si de sufletele noastre nu mai e nimic,
Cand vantul negru-al nefiintei ne bantuie amar,
neinchipuit de amar si fara sens?...

luni, 17 ianuarie 2011

Madalina Manole - Da te iubesc

Necuvintele (de Nichita Stanescu)



El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

Mâna ta (de Magda Isanos)


Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vreodata.

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
(Mihai Eminescu)

Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima să zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Căci tu - tu esti el.
(Mihai Eminescu)

duminică, 16 ianuarie 2011

Te simt ... AICI ...

Doar patru zile lipsa....(mesaj pentru cei ce nu cred in dragostea la prima vedere!)

O absenta de patru zile pe blog...s-a soldat cu patru voturi impotriva dragostei la prima vedere!Trist!E ca si cum...doar prezenta-mi intretine flacara iubirii la prima vedere.Singurul mesaj pe care-l pot transmite e urmatorul:
-in curand, se implineste un an de cand chiar cred ca dragostea la prima vedere exista!
Si chiar daca n-o pot descrie imi e suficient ca am descoperit-o!E atat de prezenta in fiecare secunda indiferent ca e zi sau noapte...
Cei care nu cred in ce simt in primul minunt al unei intalniri...sunt de fapt cei lasi.Cei care nu pot lupta sa pastreze magia acelei clipe.Genul asta de oameni, am certitudinea ca nici nu au nevoie de iubire.Le sunt de ajuns, banii, pozitia sociala, sarcasmul....mai exact orice in afara de iubire!

Nevoia de...comunicare...



"...Oamenii se adapă spiritual unul pe altul prin cuvinte, dar dintr-o trebuinţă sădită în ei de o putere mai presus de ei. Iar cuvintele nu sunt importante pentru ei prin faptul că sună, ci prin faptul că ele comunică apa lor ca izvoare spirituale, legate subteran între ele şi cu oceanul spiritual suprem. Omul însuşi vine în cel ce-i aude cuvintele şi el însuşi se deschide celui ce i le comunică. Omul însuşi e apă vie, prin faptul că se dă pe sine însuşi şi adapă pe cel căruia i se dă prin cuvânt. Şi fiecare e o apă deosebită de celălalt şi adapă pe celălalt numai în măsura în care se dă pe sine însuşi şi nu foloseşte cuvintele mai mult pentru a ascunde ceea ce gândeşte şi simte, sau pentru sine însuşi. în cazul din urma, nici cel ce aude cuvintele altuia nu se încrede în ele, pentru că îl simte pe cel ce i le spune rămânând în voinţa de a nu se comunica cu adevărat.
Cuvintele îşi împlinesc rostul lor, de a uni şi întări pe oameni, când sunt rostite şi simţite ca o comunicare de sine a unuia către altul. în aceasta se face înţeleasă afirmaţia despre Cuvântul suprem că e în acelaşi timp şi Persoană. între oameni, trăirea cuvântului seamănului, ca dăruire a lui însuşi, e cu atât mai intensă, cu cât cel ce se comunică prin cuvânt însoţeşte mai mult comunicarea prin fapte de autodăruire până la jertfa de sine, fără să se piardă prin aceasta definitiv. Numai aceasta aduce bucurie şi fericire reală atât celui ce vorbeşte cât şi celui căruia i se vorbeşte. Această acoperire între cuvânt şi faptă a realizat-o în gradul maxim Cuvântul suprem, făcându-Se om şi adeverind cu jertfa Lui cuvintele de iubire ce ni le-a spus.
Omul care vorbeşte sincer simte, astfel, trebuinţa să se şi dăruiască, dar şi să dorească ca celălalt să i se dăruiască prin ascultarea lui deplină şi prin răspunsul lui. Fiecare e un cuvânt ipostatic sau personificat inepuizabil, care simte trebuinţa să se comunice, ca atare, la nesfârşit, dar şi să primească pe altul ca răspuns personificat la cuvântul său personificat. Sau fiecare e un cuvânt personificat, distinct ca solicitare şi ca răspuns. Căci cine se comunică altuia îşi manifestă chiar prin aceasta pornirea de-a se da şi cererea de a-1 vedea pe celălalt ca răspuns, arătându-se pe sine, chiar prin aceasta, ca persoană ce are nevoie de celălalt sau răspunde nevoii celuilalt.
Dar de unde trebuinţa omului de a se dărui prin cuvânt şi de a cere celuilalt să i se dăruiască prin răspuns? Chiar în faptul că se dăruieşte prin comunicare şi solicită pe celălalt ca răspuns se arata că omul nu poate exista prin sine. O persoană nu poate exista singură, pentru că în ea se personifică o natură care e personificată şi în alte persoane. Dar nici amândouă nu se simt împlinite prin comunicarea-solicitare şi prin răspunsul ce şi-1 dau; sau se află în trebuinţa de a-şi căuta împlinirea în comunicarea cu o realitate personală supremă. în aceasta se reflectă Sfânta Treime, în care una şi aceeaşi fiinţă e ipostatică în trei Persoane şi îşi face simţită unirea şi distincţia şi în relaţia dintre persoanele umane de aceeaşi natură, sau în natura umană cea una, manifestată concret în mai multe persoane necesare unele altora şi având nevoie de comunicarea cu un izvor personal suprem...."

(din “Chipul nemuritor al lui Dumnezeu”, Pr. Dumitru Staniloae, Editura Mitropoliei Olteniei – 1987 )

Citatul zilei 16.01.2011

"...A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile!". ~Balzac~

marți, 11 ianuarie 2011

Prietenul meu...

Prietenul pentru mine este o impletire de trup si sentiment de ganduri comune si vise , este golul ce nu il umple decat el insufletul tau patimas de iubire , este o parte din intregul pe care il numesc iubire indispensabila vietii .

Under a Violet Moon

Sacred Heart

Calda rugaciune...

Nu raspunde mintii si nu da uitarii
simturile vietii ce te incalzesc
rupe doar tacerea , inima cand bate
tu tresari la viata sa nu amagesti
iar din departare cand prinzi o speranta
o lumina alba , vestea ce astepti
nu ramane rece , tu sa te ridici
si iubeste visul , omul si durerea
fericirea cruda , dulcele amagiri
nu lasa sa cada steagul despartiri
si nu stinge flacara iubiri
Tu iubeste clipa dulce si suava
Rasuceste n minte caldele cuvinte
Prinde cu placere o privire sfanta
Si trairi de vis dulcele sarut
Iar la pieptu ti cald sa ai numai vise
Fara amagiri fara legamant
Sa iubesti durerea si placerea vietii
Sa ti doresti ca viata plina sa iti fie
Calda rugaciune , ce mi doresc in gand
Watch With Me
(anonim)

Leonard Cohen - Dance Me to the End Of Love

O vino iar...!

Sunt ani la mijloc şi încă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Cu răsărirea stelei în tăcere;

Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.
(Mihai Eminescu)

Dragostea este indelung rabdatoare

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Ce mai faci?

Intamplarea a vrut sa ne intalnim
Ne -am atins din priviri, intr- o secunda
Sentimente si trairi
Undeva uitate
Vin in goana si iarta ….
Trecutul nu mai doare....

Mii de rani si si minciuni ne- au destramat
Nu credeam ca-n cenusa mai e un licar de jar
Amintiri de nerostit parca au disparut
Si , in sfarsit dupa aceasta noapte
Vreau sa te -ntreb soptit
Ce mai faci ?
Dar tu cauti cu privirea o scapare.,..
Spui cuvinte atat de reci si apoi taci,
Te stanjeneste parca linistea mea...
Vreau sa te- ntreb din ochi
Ce mai faci ?
Sa -mi amintesc perfect aroma pielii tale...
Tu incerci sa spui ceva si iar taci,
Gandesti ca doar tacerea ar spune ce -ai vrea...

Dar vreau sa te- ntreb din nou
Ce mai faci ?
Si sa- ti prind in ochi o stralucire speciala...
Stiu, ne-am iubit prea mult
Ce sa- i faci ?
La fel ca altadata si azi te astept......
La fel ca altadata si azi te astept......
La fel ca altadata si azi te astept......

Ma lupt...

Ma lupt sa scap iubirea de patimasul trup,
Sa n-o mai sorb cu ochii, sa n-o mai musc cu gura,
Din latu-mpreunarii salbatice s-o rup,
S-o curatesc de carne, ca de pe aur zgura;
Sa te ador în suflet; doar duhul sa-ti aleg-
O vesnica-mbinare a doua raze line...
Dar cum te-arati, ma-ntunec... si sufletul întreg
Se face ochi, piept, brate... zbucnite catre tine,
Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ti cad;
Din nou vremelnicia îsi casca-n mine-abisul.
Rostogolit pe dâre de flacari, ca-ntr-un iad,
Ma-ntorc, cântând în carne...Ma doare numai visul
Ca mai presus de fire, putând sa o rastoarne,
Iubirea e samânta eternitatii-n carne.

Vasile Voiculescu

luni, 10 ianuarie 2011

duminică, 9 ianuarie 2011

Mult timp dupa ce nu voi mai fi...

Mult după ce uşa casei tale s-a închis în urma mea,
Voi mai răsufla înca mângâierile tale,
Şi nu voi putea să plâng decât lacrimi furate din ochii tăi....
  
Mult timp după ce mă vei uita,
Vei mai locui în mine,
Ca aburul zorilor cautând adăpost sub dogoarea zilei,

Mult timp după ce nu voi mai fi,
Sub stelele celuilalt timp,
Surâsul tău îmi va îmbratişa şi încalzi Nefiinţa.

Dan Stoica - 2011 - aus dem Band  "Liebeserklärung" -

Eu te-am gasit sau..tu pe mine?

Iubire, vis trandafiriu...
Cum aş putea să te descriu?
Eşti inocenţa unui zbor,
Copil atoateştiutor,
Felină ne-mblânzită-n veci,
Limanul undelor prea reci,
Freamăt şi anotimp torid
Într-al femeii trup candid,
Al apei murmur cristalin,
Talaz şi foşnet de satin,
Seva fiorului plăpând
Din gând pe buze-alunecând
Şi prea puţini mai ştiu că ai
Pe vârful degetelor, rai...
Iubire... nu-i cuvânt născut
Să-mi spună când ai apărut,
Cum n-au ştiut nici cei dintâi
Când vii şi cât ai să rămâi...
Săracă-mi este slova, ştiu...
Cum aş putea să te descriu?
Numele tău de unde vine?
Iubire, vis trandafiriu,
Eu te-am găsit?..sau tu pe mine?

O gustare cu Dumnezeu....



    Fiecare avem un suflet drag pe care il iubim, pe care il indragim. Azi, in tristetea mea, mi-am adus aminte de o poveste......


     "A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.
     Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă o bătrână amărâtă care se uita atât de plictisită la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.
     Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânei, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acesteia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrâna i-a oferit un zâmbet.
     Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânei, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrâna i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
     Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi s-o îmbraţişeze pe colega sa de bancă. Bătrâna surprinsă de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.
      Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
     Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”
    Între timp, bătrâna a ajuns şi ea acasă şi fiul ei, observând privirea paşnică a mamei, nu a ezitat să n-o întrebe: “Mamă, ce ai facut azi de eşti aşa fericită? Cine ţi-a adus această fericire?” Ea i-a răspuns liniştită: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”


Morala: 


    Prea des uităm puterea unei îmbrăţişări din suflet, a unui zâmbet sincer, o vorbă bună, o privire senină sau o ureche ascultătoare. Uităm că poate nouă ne-au tranformat o zi obişnuită într-o zi specială sau chiar ne-au schimbat întregul fir al vieţii. Şi totul fără să cerem, am primit exact când aveam nevoie mai mult! Iar noi, în rutina în care am intrat, uităm să mai şi oferim..., nu neapărat din egoism, dar am uitat să oferim fără să aşteptăm nimic în schimb...
   "Să deschidem ochii larg, să privim cu inima, să auzim cu sufletul şi să atingem cu gândul!"


   Cu drag, pentru sufletul meu, acest nou an sa il parcurgem cu speranta si dragoste in suflet. Si, sa nu uiti  : TE IUBESC !
(Alin)
  

Ce inseamna ...... DRAGOSTEA


Dragostea inseamna

sa te bucuri pentru celalalt, atunci cand este fericit
sa fii trist pentru el cand este suparat
sa fiti impreuna in vremuri bune si in vremuri grele
Dragostea e izvorul puterii.
Dragostea inseamna
sa fii mereu sincer cu tine insuti
sa fii mereu sincer cu celalalt
Sa stii sa-i vorbesti, sa stii sa-l asculti,
sa-i respecti increderea si sa nu te prefaci.
Dragostea este izvorul realitatii.
Dragostea inseamna
o intelegere atat de profunda incat
simti ca esti o parte din celalalt
acceptandu-l asa cum este
fara sa incerci sa-l transformi in altceva
Dragostea este izvorul unitatii
Dragostea este


libertatea de a-ti urma visele tale
impartasindu-ti experientele cu celalalt
evoluand ca individ alaturi
si impreuna cu cresterea celuilalt

Dragostea este izvorul succesului.

Dragostea inseamna

bucuria de a face planuri impreuna
bucuria de a face toate lucrurile impreuna
Dragostea e izvorul viitorului
Dragostea este
furia furtunii
si linistea curcubeului
Dragostea este izvorul pasiunii.
Dragostea inseamna
a darui si a primi in fiecare zi,
a intelege nevoile si dorintele celuilalt
Dragostea inseamna
sa stii ca celalalt va fi intotdeauna
langa tine, orice s-ar intampla
sa-i simti lipsa atunci cand e departe,
dar sa-ti fie mereu aproape in inima ta.
Dragostea e
izvorul sigurantei
sursa vietii
Dragostea e viata insasi, traieste-o!
(Alin)

Citatul zilei 09.01.2011

“Nu poti impiedica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare. Dumnezeu rascoleste deopotriva sufletul omului si apele oceanului.”

Stefan Banica - Mi-e dor de ochii tai

Declaratie de dragoste

 ... Azi, ca de o bună bucată de vreme,
Soarele si Luna au continuat să răsară şi să apună

... În ultima oră: oamenii au minţit sau au spus adevărul,
Si cam de tot atâtea ori au fost trişti sau veseli,
...În această ultimă ora,
Au mai izbucnit câteva certuri,
Şi au avut loc cam tot atâtea împăcări,

... În ultimele minute,
unii dintre noi au sperat, au plâns, au zâmbit,
Totul a depins de meridian
Şi de condiţiile atmosferice, sociale si psihice.

...În ultima secundă
S-au m-ai născut şi au mai pierit câţiva dintre semenii noştrii,

... Iar în această clipă
oamenii continuă fără încetare,
Fără să ţină seama de condiţiile atmosferice, sociale şi psihice
Să se îndrăgostească unii de alţii!

Dan Stoica - 2008 - din volumul "Declaratie de dragoste"  2011

Mult timp...

Mult după ce uşa casei tale s-a închis în urma mea,
Voi mai răsufla înca mângâierile tale,
Şi nu voi putea să plâng decât lacrimi furate din ochii tăi....
  
Mult timp după ce mă vei uita,
Vei mai locui în mine,
Ca aburul zorilor cautând adăpost sub dogoarea zilei,

Mult timp după ce nu voi mai fi,
Sub stelele celuilalt timp,
Surâsul tău îmi va îmbratişa şi încalzi Nefiinţa.

Dan Stoica - 2011 - aus dem Band  "Liebeserklärung" -

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Si ma striga cu taina nerostitelor soapte....

Intre noi doi s-a facut un pod de lumina,
Cateva umbre trec peste el, din cand in cand,
Ca niste aripi, intinse peste-a lumii gradina,
Unindu-ne trupurile, cu aceeasi inima batand.
Si nu ne-am speriat, cand plutind peste viata,
Am vazut in oglinda, cum la tampla a nins,
Iar cuvintele,ca-ntr-un iglu de gheata,
Invelite cu lacrimi de tacere s-au prins.
Intre noi universul strabate aceeasi carare,
Insotit de furtuni, curcubee si ploi,
Si nimic nu se naste, dintr-o simpla-ntamplare,
Mirati ca, minunea traieste prin noi.
Tu pastreaza-mi din stele cand rasar in noapte,
Fa sa fie lumina, prin iubirea de ieri,
Si ma striga cu taina nerostitelor soapte,
Sub imensele aripi, indragite poveri.

Corespondenţă Mihai Eminescu – Veronica Micle

Dacă e vineri – e poezie pe pâine
Eminescu a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile şi poeziile sale influenţa deosebită pe care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanţe la moartea lui Ştefan Micle, el scrie: „viaţa mea, ciudată şi azi şi neexplicabilă pentru toţi cunoscuţii mei, nu are nici un înţeles fără tine”. Sau în poezia Lumea îmi părea o cifră mărturiseşte că până când a întâlnit-o „n-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc”, pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decât lumea”.
Din luna lui Iunie 1882.
A plâns scriind-o.
Îngerul meu blond,
Te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă; aş face-o în gând, dacă n-aş fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ţi vorbesc de loc de amor – dar tu nu ştii că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Şi acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăşte şi când eşti de faţă, şi când nu eşti. Veronicuţa mea, dacă acest sentiment care tâmpeşte mintea şi stinge-n om orice curaj de viaţă, n-ar învenina pururea zilele şi nopţile mele, dacă n-ar fi ingredienţa fatală a oricărei gândiri la tine, aş fi poate în scrisorile mele mai expresiv şi mai vorbăreţ. Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Şi această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aş fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viaţa mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins şi înţeles, e drept că nu te-aş fi strâns în braţe, dulce şi albă amică, dar nici n-aş fi suferit atât, nici n-aş fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-şi arunca viaţa pentru acel tezaur şi pururea în pericol de a-l pierde, nu-şi zice în sine uneori că, cu toate că iubeşte tezaurul, ar fi fost – nu mai fericit, dar mai puţin nefericit să nu-l fi avut? Aşa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubeşte mai mult decât viaţa. Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ţi-am spus, Nicuţă, că pentru mine viaţa s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu uşurinţă şi că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare şi nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.
Dac-ai cunoaşte această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai şti cu câtă amărăciune, cu câtă neagră şi urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ţi scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aş săruta, te-aş desmierda, dar te-aş ucide totodată.
Momoţelule, îţi sărut mânile tale mici şi genunchii tăi cu gropiţe şi gura ta cea dulce şi părul şi ochii şi coatele şi toată, toată te sărut şi te rog, te rog mult să nu mă uiţi deloc, deşi poate tocmai când vei şti că te iubesc ***, nu vei mai pune nici un preţ pe iubirea
lui Emin
Departe sunt de tine…
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţa-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţş parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătran şi singur, vei fi murit de mult!

Vis piedut...

Cand ma uit la mine cel ce-a fost
Am iesit rebelul fara rost
Nu am trait decat pentru o zi
Nu m-a mirat a fi..

Am pierdut si nici ca am stiut
Zile-au fost un joc neintrerupt
Nu am stiut decat sa uit mereu
Ca maine voi fi tot eu …


Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea
Nu mai mult ca viata mea
Nu-mi pare rau de anii ce-au trecut
Ei mi-au dat ce n-am avut.

….totzi plecam ca un vis pïerdut

Singurătatea

Stranie făptură-n noapte,
e iubirea spusă-n şoapte,
între vise şi suspine,
de la mine către cine?

Îndoiala mă cuprinde,
dacă gându-mi se întinde,
aruncând trăiri divine,
de la mine către cine?

Arătări în ochi fugare,
printre stele căzătoare,
le-aş întoarce să aline,
de la mine către cine?

Scoase-n dar din trează minte,
slove spuse în cuvinte,
azvârlite-n nopţi senine,
de la mine către cine?

Val zdrobit întorc în mare,
veşnic adâncind cărare,
spre neantul ce revine,
de la mine către mine.
(Silviu Craciunas)

Citatul zilei 08.01.2011

În această clipă, sunt singur. Ce mi-aş putea dori mai mult? O bucurie mai intensă nu există. Ba da, aceea de a auzi cum, de atâta tăcere, singurătatea-mi creşte.

Emil Cioran

vineri, 7 ianuarie 2011

Asteptandu-l pe el...

Motto:

Aşteptându-l pe el, au trecut clipele; cu ele a trecut o zi, cu zilele a trecut o lună, cu lunile a trecut şi un an şi cu el am lasat toate nădejdile vieţii.

Vidyapati

....in viata, exista o zi, speciala in care ti se da o sansa.Am pierdut-o! Si toate eforturile ulterioare pentru...o a doua sansa....au fost in zadar...Eu iert mereu...De ce n-am primit si eu iertarea cand...mi-am dorit atat de mult?Sau macar o...ocara!Tacerea e cred cel mai cumplit raspuns pe care-l poti primi...cand astepti un zambet, o privire, doua cuvinte!

Emeric Imre - Nebun de alb


Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon si nume de regina

A Woman's Heart - Chris de Burgh

Adi Cristescu - Nu vreau poveste de amor [official][slideshow][HD]

TIE

Tu mi-ai adus in suflet bucurie,
O bucurie nesperat de mare.
Posibil e sa fie-o stare trecatoare,
Nu vreau inca sa-mi pun aceasta intrebare.

Ma aflu la intersectia trecutului cu viitorul,
Si lupt cu mine insami sa uit cat doare dorul.
Cu tine aproape trecutul e departe,
De viitor doar o iluzie ma mai desparte.

Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.

Cand sufletul de-o grea durere imi era amortit,
Avandu-te alaturi ca prin minune el si-a revenit.
Azi tu ai fost salvarea de care nu stiam ca am nevoie,
Maine altcineva sa-ti incalzeasca inima-ti va cere voie.

Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.

Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor!

......a fost!
sa nu ma-ntrebi iubitul meu
in lipsa ta daca mi-e greu
sa nu ma-ntrebi daca iubesc
sa nu ma-ntrebi daca traiesc.

sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor
sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor
sa nu ma-ntrebi daca mai plang
sa nu ma-ntrebi ce am in gand.

sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea
si suferinta si tristetea
sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea
nici dac-am cunoscut iubirea.

sa nu ma-ntrebi daca zambesc
in jur de pot sa mai privesc
sa nu ma-ntrebi daca ma doare
nici daca vad pe cer ca-i soare.

fara sa-ntrebi am sa-ti raspund
frumosul meu cu suflet bland
la orice-ai vrut sau vrei sa stii
raspunsuri inger vei primi.

in lipsa ta mi-e greu iubire
iubesc,traiesc in amintire
de chipul tau imi este dor
eu fara tine vreau sa.....mor.

in noapte lacrima-mi ascund
de dragul tau iubire plang
cu tine-n gand adorm cu greu
in vis apari si esti al meu.

ce-i frumusetea?-chipul tau
ce-i suferinta?-dorul meu
ce e tristetea?-viata mea
de-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa.

ca am putut sa te cunosc
sa te ating suflet frumos
si am putut sa-ti simt iubirea
si am aflat ce-i fericirea.

daca zambesc o fac prin lacrimi
daca privesc nu-s ochii mei
ca nu mai au lumina inger
de cand te-ai departat de ei.

nu stiu,nu vad daca e soare
nimic acum nu are rost
secunda fara tine doare
a fost frumos,frumos......a fost!

Iubind in taina..

Iubind in taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii... vin’ la sanu-mi.

(Mihai Eminescu)

Drumul spre o ...stea...

Astazi se implinesc 11 luni de cand mi-am ascultat glasul inimii din nou, dupa multi ani,foarte multi.Ce m-a sfatuit ea?Si bune si mai putin bune.Stiu ca am ascultat-o...N-am reusit sa ating nici o stea.Dar oare stelele apar pentru a fi atise de noi muritorii de rand?Ma tem ca nu. Si daca am reusi, oare atingerea lor ne-ar bucura?Am sti sa intelegem raceala lor?Tacerea lor?Poate frumusetea visului e mai mult in drumul parcurs catre o stea. Atunci de ce ne intristam adesea in urcus? De ce ne cuprinde teama ca nu vom reusi niciodata? Poate nici nu vom reusi. Dar am incercat...Am visat si cu ochii inchisi si cu ei deschisi. Si n-am lasat lacrimile sa ma opreasca din a mea visare.Un prieten drag ma tachina cu luni in urma spunandu-mi ca sunt o mica mare visatoare...Poate!Dar e asa frumos sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi ca ai ajuns laga steaua draga tie...Doar visand stii cum ar fi...Si trezindu-te mergi mai departe cand esti frant de dezamagiri, oprit de usi inchise, cand pana si speranta parca   vrea sa te paraseasca...Poate la capatul drumului, ma va astepta ce-am visat...sau poate nu. Nu voi sti...decat la capat...Oare stelele au suflet? Au inima? Simt? Ne vad cand ne indreptam spre ele? Si daca da, ar vrea oare sa ne ajute sa ajungem cu adevarat la ele? Sau ne pivesc si-atat? Si sunt fericite pentru ca stiu, ceea ce noi nu stim. Stiu ca noua nu ne e scris sa le atingem niciodata...Dar si noi stim...Si totusi urcam spre ele sperand poate intr-o minune...Seara de seara asteptam sa apara...sa ne invaluie cu scipirile lor argintii...Si inchizand ochii adormim mai impacati dupa ce le-am vazut chiar si putin.Alteori...sa le zarim ne e imposibil. Si adormim mai tristi...Dar nu le uitam.Le cautam, din nou, in fiecare noapte. Si chiar credem, ca am ajuns ceva mai aproape de ele...Poate acesta e si adevarul...Si noi nu...stim...

HURTS - Stay


My whole life waiting for the right time
To tell you how I feel.
Know I try to tell you that I need you.
Here I am without you.
I feel so lost but what can I do?
'Cause I know this love seems real
But I don't know how to feel.

We say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.

Alright, everything is alright
Since you came along
And before you
I had nowhere to run to
Nothing to hold on to
I came so close to giving it up.
And I wonder if you know
How it feels to let you go?

You say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.

So you change your mind
And say you're mine.
Don't leave tonight
Stay.

Say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.

Stay with me, stay with me,
Stay with me, stay with me,
Stay, stay, stay, stay with me.

Citatul zilei 07.01.2011

"Nu ne putem ridica la adevaruri mari fara entuziasm.Si...rabdarea este...arta de a spera."
Luc de Clapiers

joi, 6 ianuarie 2011

Incertitudine

Imi atarna la fereastra
Iarba cerului, albastra,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n nestire.
Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rand,
Sticlind alb si tremurand.
Scama tristetelor mele
Se-ncurca noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad in calimarul meu.
Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
As canta: nu cant si sunt
Parc-as fi si nu mai sunt.
Gandul meu al cui gand este?
In ce gand, in ce poveste,
Imi aduc aminte, poate,
Ca facui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultand glasul ciudat
Al mlastinii si livezii.
Si semnez:

Tudor Arghezi

Citatul zilei 06.01.2011

Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui sa stim ce pret au pentru el, toate lucrurile pe care le sacrifica pasiunii lui.
Stendhal

Nu plange...

Nu plange ca te dau uitarii,
 Si nici nu plange ca te las...
 Sosit-a ceasu-nstrainarii
Si ceasul bunului ramas.
 Se rupe-un lant plin de tarie
 Ca firul cel mai subtirel;
 Cand soarta vrea asa sa fie,
 Zadarnic vrei sa faci altfel.
 Si nu mai e nimic in stare
 Sa-ntoarca vremile-napoi
 Si-acea iubire-atat de mare
 Ce-a fost odata intre noi.
 Ramai tu, dar ramai cu bine,
 Ramai cu suflet linistit...
 Un dor se duce si-altul vine
Si vei uita ca te-am iubit.
(Veronica Micle)

Fugi

“Fugi”, iti zic, caci a mea minte
Prevesteste numai rau;
“Nu te du”, sopteste-n taina
Sufletul si dorul meu.
Tu cunosti cata iubire
Pentru tine eu pastrez,
Si-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te departez;
Si nu stii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ti-am rostit,
Sau iubirii far' de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.
Vai! Si eu nedumerita
Ma muncesc cu mult mai mult
Caci nu stiu ce-a fi mai bine :
Mintea, inima s-ascult?


(Veronica Micle)

Singuratatea

"Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi „bună seara”
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând."
Singurătatea este singurul lucru care ne învaţă să murim. Pe uşa morţii nu încape toată familia, toţi prietenii, sau toţi duşmanii, poţi intra doar singur, fără să spui „bună seara”  căci te întorci acasă, şi acasă fiinţa ta eliberată de toţi ceilalţi, şi de toate celelalte lucruri, spune – nespunând – prin ea însăşi „Bună dimineaţa” ! iar abia atunci ţi-ncepe viaţa!
Octavian Paler trăieşte! pentru că timpul nu există, este numai o invenţie a minţii, căreia îî plac amânările şi tergiversările, pentru că doar moartea te aduce la viaţă! Doar moartea te face viu! Ea vine singură, şi în singurătatea cea mai deplină şi pură. Trebuie! Trebuie să rămâi singur, să poţi învăţa cum se întâmpina ea, cum se întâmpină moartea, căci ea merită tot efortul, îţi aduce viaţa, ea te aduce din nou acasă. Câtă bucurie şi fericire îţi eliberează ea apoi, în singurătate, rupând zăgazurile fiinţei încătuşate de tristeţea eului ce râvneşte neîncetat la ceva…şi la cineva…detestabil eul acesta…şi doar el este mortal deci,  vital! mortal de vital!
(Flory Ploiesteanu)

miercuri, 5 ianuarie 2011

Dorinta...

Sa ma-nvesmint in cint
Si sa ma-mbrac in slava.
Din gind sa fac cuvint
Si din cuvint, podoaba.

Sa spun ce-i de nespus
Sa simt ce-i peste simturi
Si sa ma urc mai sus
Spre-naltele intinsuri.

Sa strig in glas de mut,
Sa glasui prin tacere
Si sa iau cu-mprumut
De la un orb, vedere.

Sa merg in nevazut,
Sa urc spre nefiinta,
Sa trec dincol^ de trup,
Sa urc prin umilinta.

In lumea cea de-acum
Vreau sa ma pierd pe mine
Si nevazut pe drum,
Sa fiu gasit cu Tine.
(Daniel Branzei)

marți, 4 ianuarie 2011

Enrique Iglesias - Ring my bells

Azi poate sa fie ultima zi...

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut, şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.Gabriel Garcia Marquez

Risc

Inima, daca ti-o cunosti cu adevarat, nu poate urma un om care sa nu fie ce astepti.Exista doar nesansa ca acel om sa nu te placa, sa nu te primeasca in inima-i.Dar si riscul sa te placa si totusi sa nu te lase sa te apropii.Poti face pasi mici in continuare spre inima lui.Cine stie?Poate intr-o zi...vei fi neasteptat de aproape de acea inima.Sau...poate nu.Eu cred ca merita...sa riscam...macar o data in viata!

Femeia

Femeia e un alfabet
Pe care îl înveţi încet
Şi-l uiţi - deşi nu-ţi prea convine -
Exact când îl cunoşti mai bine.

duminică, 2 ianuarie 2011

Sfaturi intelepte...

Reguli pentru a fi om

Putem fi creatorii propriilor noastre vieti

Putem fi creatorii propriilor noastre vieti si chiar putem realiza orice ne propunem. Pentru a imprima calitatea pe care o dorim vietii pe care ne-o cream , trebuie insa sa parcurgem cateva etape obligatorii:

  • Sa acceptam ca posibila ideea ca avem puteri nelimitate
  • Sa ne cautam sinele si sa intelegem cine suntem
  • Sa ne deschidem mintea, pentru a ne desprinde de conceptele rigide, care ne-au fost sistematic inoculate
  • Sa fim curajosi si sa avem puterea de a ne recunoaste si infrunta fricile, slabiciunile si defectele
  • Sa ne alimentam curiozitatea, imaginatia, creativitatea si intuitia
  • Sa ascultam glasul copilului din noi, pentru a avea acces la puritate si inocenta
  • Sa fim atenti la cei din jurul nostru, care ne pot transmite ceva important si sa fim dispusi sa acceptam ajutorul lor, atunci cand situatia ne depaseste
  • Sa acceptam faptul ca suntem singurii care pot decide cum decurge viata noastra, indiferent ca ne place sau nu acest lucru
  • Sa intelegem si sa ne asumam responsabilitatea uriasa, care decurge din orice gand, orice cuvant, orice actiune a noastra
  • Sa fim sinceri, mai ales cu noi insine
  • Sa nu uitam ca renuntarea la egoul propriu si angajarea intr-o actiune pentru binele celorlalti, ne poate face nesperat de fericiti

Poveste despre frumusetea imperfectiunii

Un caraus de apa din India avea doua vase mari de lut legate la capetele cobilitei pe care o cara pe umeri. Unul dintre ele era in buna stare, in timp ce celalalt avea o fisura si, pana ajungea carausul cu apa la stapanul sau, acesta pierdea mereu jumatate din cantitatea de apa ce fusese pusa in el la fantana.
Doi ani la rand s-a intamplat acest lucru, in fiecare zi la fel, carausul ajungand acasa la stapanul sau cu numai un vas si jumatate de apa. Vasul perfect se simtea multumit de realizarile sale, dar vasul fisurat era complexat de imperfectiunea sa si de faptul ca nu a realizat decat jumatate din ceea ce era prevazut sa faca, astfel ca simti necesar sa ceara iertare carausului:
- As vrea sa ma ierti!
- De ce? – l-a intrebat carausul.
- De-a lungul celor doi ani, am dus doar jumatate din apa ce trebuia dusa la stapanul tau, restul scurgandu-se din cauza fisurii pe care o am. Astfel tu a trebuit sa muncesti in plus pentru a obtine acelasi rezultat, a zis vasul fisurat.
Carausul i-a cerut vasului:
- Pe drumul de intoarcere spre casa stapanului, sa privesti cu atentie pe unde vom trece! Vei vedea minunatul strat de flori ce ne insoteste pe cale.
Intr-adevar, pe masura ce urcau dealul, vasul a vazut soarele luminand si incalzind florile de pe marginea cararii.
- Ai observat ca erau flori numai pe partea ta de carare in timp ce pe partea cealalta nu era nimic?
S-a intamplat asa pentru ca eu, stiind de fisura ta, am profitat de acest lucru. Am pus seminte de flori pe partea ta de carare si de fiecare data cand ne reintorceam de la izvor, tu le udai. Am putut astfel culege cele mai frumoase flori pentru a decora masa stapanului. Fara ca tu sa fii exact asa cum esti, el nu ar fi avut parte de aceasta frumusete care sa-i lumineze casa.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Cand vei gasi...o floare...

Am citit o idee care mi-a placut mult.De fapt m-a pus pe ganduri.
"Poti incerca sa afli daca Dumnezeu are simtul umorului.Cum?Facandu-ti planuri!"
Cumva stiam asta...doar ca sub o alta forma.Parintii mei nu au avut posibilitatile necesare pentru a termina scoli inalte.Dar erau intelepti,credinciosi,buni.Mi-au transmis tot ce aveau mai pur si bun din inimile lor.Din mintea lor.Tin minte cum mama, cand am facut primii pasi spre tinerete, mi-a spus:sa nu cauti niciodata iubirea!Ea trebuie sa-ti apara in fata.Iar cand va aparea...urmeaz-o!Avea dreptate.Nu poti planifica cand si pentru cine va incepe inima ta sa bata.Credeti-ma.Iar daca totusi reusesti...nu fii prea sigur de desfasurarea lucrurilor.Eu...am incercat,o singura data.Si am gasit ce cautam.Ulterior insa...desi am facut atat cat poate un muritor sa faca pentru a dovedi incredere,respect..admiratie..intelegere..iubire de fapt...n-a mers!Cum spuneam mai sus...Dumnezeu avea alte planuri decat mine...Si nu m-a consultat fireste...Poate daca nu-l cautam eu singura..intr-o zi tot ne-am fi intersectat...Intr-o zi in care planul meu de a cunoaste un om deosebit..ar fi coincis cu planul lui Dumnezeu de a-mi reda bucuria si sensul vietii...
Va intrebati..de ce n-a mers?Din multe motive...Unul mai obiectiv ca altul.Printre care si..timpul!Tot azi citind o alta idee parca as fi vazut-o pentru prima oara in viata:
"Cand iubesti pe cineva, iti faci timp..pentru acea persoana.Nu exista..n-am timp!"
Si e,  fireste,  ceva ce stim cu totii.Doar ca iubirea mea probabil trecea si peste asta..doar din iubire.Am gresit.Oricat am vrea nu putem forta pe nimeni sa ne iubeasca.Si oricat am merita.E atata liniste si pace, acum, in sufletul meu....in mintea mea....Putin prea...multa!Ce-o sa ma fac cu ea?Si maine e o zi....Prea multe intrebari pentru prima zi din acest an...