miercuri, 30 noiembrie 2011

Cine fuge de dragoste si de viata...

"Cine fuge de dragoste si de viata, crezand ca astfel va avea timp pentru intelepciune, nu-si da seama ca, de fapt, renunta tocmai la ceea ce cauta.Eu glorific omul de dupa pacat.Omul care s-a lepadat de inocenta singuratatii, care si-a castigat libertatea de a iubi; care e dezgustat de tot ce mudareste lumea in care traieste, dar nu renunta la convingerea ca singura sa bogatie e pacatul de a iubi ceea ce nu e murdarit si trebuie aparat.Stiu astfel ca iubirea exista, chiar daca ea e mereu in pericol.Anumite popoare din antichitate nu socoteau decat zilele fericite. Si se citeaza cazul unui intelept care in pragul mortii si-a facut acest epitaf:"Am strabatut cincizeci si sase de ani si am trait doar patru." Eu nu stiu ce cifra ar trebui sa invoc, dar stiu destul de bine ca n-am trait cu adevarat decat zilele cand m-am simtit pacatos. Zilele cand m-am simtit inocent le-am uitat. Tot ce mai tin minte sunt pacatele mele.Exista abjectia de a te comporta ca o fiara si exista pacatul de a iubi ca un om. Iar eu detest abjectia si inteleg pacatul de a iubi.In acest sens, toate pacatele pe care nu le-am savarsit sunt elanuri ratate si daca trebuie sa ma mustru pentru ceva, in primul rand trebuie sa ma mustru fiindca destule prejudecati m-au impiedicat sa musc dintr-un fruct cand mi-a fost foame, sa fac marturisiri cand am iubit.Ce intelepciune e aceea de a porunci inimii sa taca?Daca n-am fost destul de fericit, cat am visat, este pentru ca n-am avut curajul sau n-am stiut sa fiu destul de pacatos.Mi-am zis ca o dragoste trebuie sa fie discreta.Dar, acum stiu ca discretia nu e uneori decat un pretext pentru pasiunile care n-au destula putere sa fie scandaloase.Cand cineva nu e in stare sa arda, invoca virtutea ca sa ascunda adevarul.Dar acestia nu vor putea iubi niciodata marea ca pe o femeie.Ei nu vor intelege de ce a zis Baudelaire ca iubirea rade si de infern si de cer. Eu nu le seman si de aceea vorbesc despre lumea aceasta, trist ca o voi parasi intr-o zi fara sa fi iubit-o indeajuns.Nu e destul, oare, ca o anumita ora ne va omori? De ce-ar trebui sa ne grabim cu o renuntare care oricum ne va fi impusa?Dragostea mea de viata e intr-adevar dureroasa, chiar daca am ales calea cea mai comoda pentru a o marturisi."

Octavian Paler

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu