vineri, 31 decembrie 2010

Happy New Year (ABBA)

Citatul zilei 31.12.2010

Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea.
Buddha

Unde esti...copilarie?...

...PRIVESTE-MI SUFLETUL...

Mi-ai spus tu...candva...

Mi-ai spus într-o dimineaţă
(sau poate într-o seară)
nişte lucruri foarte grave.
Eu,
nu ştiu de ce,
nu pot să le uit.
Mă fac că le-am uitat
şi mă mint că doar le-ai spus,
fără să le crezi.
Că le-ai spus ca să te convingi
că eu cred altfel.
Vieţi paralele...
Paralelele însă nu se întâlnesc niciodată,
Dar niciodată...
Să fi demonstrat noi
pentru prima oară în lume
că presupunerea prin absurd
că paralelele s-ar întâlni
e adevărată?
Îti dai seama ce grav ?
Le-am dat toată geometria peste cap...
(ENIGMA)

Era ..tot in decembrie...

Doar cateva ore..pana la un nou inceput de an...Pentru mine "Revelionul"..a incetat sa mai existe in anul in care l-am pierdut pe tata.Il chema Vasile.Mama se pregatea atat de minutios pentru sarbatorile de iarna...Am trait ani de autentica fericire in acasta perioada..Apoi i-am pierdut..Unele pierderi isi pun amprenta pe vietile noastre...Nu stiu de ce azi mi-am amintit cum l-am cunoscut pe sotul meu...pierdut acum si el...
Era tot in decembrie.Afara ningea frumos si linistit...iar eu eram..desi nu prea vroiam..la balul bobocilor celor din anul intai.Mama mi-a adus o superba rochie..mustar aurie,lunga.Si a tinut mult ca eu sa merg la acel bal.La un moment dat am vazut un tanar inalt,saten indreptandu-se spre mine cu o ceasca de cafea in maini.Sigur nu putea fi pentru mine.Nu-l cunosteam.Am intors capul in spate.Probabil altineva astepta canita aia.Nu am si apucat sa vad mai mult.Ne-am ciocnit...si cafeaua a ajuns pe frumoasa mea rochie...Cu lacrimi in ochi l-am apucat furioasa de maini...Cand i-am intalnit privirea..am inghetat!Avea cei mai mari,albastri si tristi ochi pe care ii vazusem vreodata.Un par bogat si ondulat..Un chip...atat de strain..si totusi atat de cald...L-am auzit spunandu-mi:
-Mii de scuze...era pt logodnica mea cafeaua...
Toti ochii erau atintiti spre noi...sala se invartea cu mine...deci avea o logodnica...trebuia sa fug..si am fugit!Dar el m-a ajuns din urma,mi-a luat mainile in ale lui si mi-a soptit:
-Te rog sa te intorci!
Si m-am intors...Am dansat un dans..si inca un dans...de fapt aproape toate care au urmat...Iar in zilele urmatoare....a trebuit si el si eu..sa luptam cu propriile familii..sa-i convingem ca iubirea noastra e frumoasa si puternica...Ca doar moartea ne va desparti...Si...asa a fost!
Anul acesta...am iubit pentru a doua oara..cel putin la fel de puternic ca in acea noapte...N-am dat dovada de mai multa intelepciune ca atunci...Cand l-am vazut..logic era sa omor sentimentul ce-mi incoltise in inima..in loc sa-i trimit un mesaj...Iar cand ne-am intalnit...poate-am gresit spunandu-i tot ce simt....Inimile noastre au batut la unison in clipa cand ne-am intalnit...Stiu asta...Daca ulterior s-au instrainat...inseamna ca asa trebuia sa se intample...Tot ce stiu e ca n-a fost dimineata in care sa nu sper intr-un miracol..si noapte in care intrata fiind, sa nu visez ca ziua urmatoare..va fi una mai aproape de inima lui...Acum...trec intr-un an nou...cu dorinta de a uita....tot ce-am visat... de ami vedea linistita de viata mea...cum am facut-o mereu...
Va doresc tuturor...o trecere frumoasa in noul an...sa iubiti si sa fiti iubiti..sa fiti mai buni in anul care va urma.
"La multi ani"..tuturor!

miercuri, 29 decembrie 2010

luni, 27 decembrie 2010

Ninge

Când iar începe-a ninge
Ma simt de-un dor cuprins.
Ma vad, pe-un drum, departe,
Mergând, încet, si nins.
Sub stresina, cerdacul
Se-ntuneca mâhnit;
Sta rezemata-o fata
De stâlpu-nzapadit.
(George Bacovia)

Ciss Revolution 1

Ai vrea sa printezi mai mult dar este prea scump ?
Sistemul de alimentare continua Ciss Revolution este solutia perfecta !
CISS Revolution
-Aceasta te va ajuta sa faci economii incredibile
-Nu vei mai fi nevoit sa cumperi cartuse noi sau sa cauti cele mai ieftine centre de refil
-Sistemele sunt dotate cu ultimile cipuri autoresetabile
-Castigi din start,aceste sisteme sunt unplute cu 100ml cerneala,pentru fiecare culoare,echivalentul a 14 seturi de cartuse originale
-Rezervoarele exterioare pot fi umplute ori de cate ori este nevoie,chiar si in timp ce imprimanta listeaza
-Beneficiezi de garantie & suport timp de un an de zile pentru oricare din sistemele Ciss Revolution
CISS

Cu acest sistem revolutionar vei putea sa iti printezi toate fotografiile si documentele in cele mai vii culori chiar la tine acasa.
Calitatea cernelii furnizate cu aceste sisteme este comparabila cu cea a cartuselor originale si indiferent de clasa imprimantei (standard,fotografica,multifunctionala) aceste sisteme fac fata oricarei cerinte castigand in fiecare zi din ce in ce mai multi adepti.

duminică, 26 decembrie 2010

O farama de...visare...

O fărâmă de visare e bună ca un narcotic în doză mică; visarea adoarme febrele cateodată prea mari ale inteligenţei care se frămantă şi dă naştere unui abur blajin şi proaspăt ce îndulceşte contururile prea aspre ale gândirii pure, umple golurile şi intervalurile şi netezeşte ascunzişurile ideilor.

Victor Hugo

Moartea ...cuvintelor..

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la moarte
pe un eşafod de nisip.
(Octavian Paler)

Iubirea adevarata in viziunea lui OSHO

Osho (pe numele său adevărat Bhagwan Shree Rajneesh) este considerat unul dintre cei mai mari înţelepţi, un  lider spirituali numărând discipoli în întreaga lume, fiind şi unul dintre cei mai bine vânduţi şi citiţi autori.
Printre variatele teme abordate, găsim şi pe cea a iubirii, atât de intens promovată în această lună. Vă invit să vă delectaţi cu câteva citate, semnate Osho, ce dezvăluie viziunea originală despre iubire şi modul profound în care ne influenţează viaţa.

"Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este graniţa unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea."

“Iubirea e pur şi simplu nebună. Nu apare niciodată când şi unde crezi că va apare. E firesc să fie aşa. Iubirea e altceva decât minte şi asta înseamnă că atunci când e iubire adevărată mintea nu mai contează. De aceea marile iubiri par imposibile minţilor obişnuite. Nu e nimic neobişnuit aici. Iubirea care nu trece de barierele minţii nu e iubire adevărată. Şi viaţa, existenţa vrea iubire adevărată. Dar pentru aceasta ne verifică şi ne pune faţă în faţă cu iubiri aparent imposibile. Dacă trecem examenul, atunci suntem făcuţi pentru iubire, dacă nu îl trecem atunci mai avem nevoie de timp ca să înţelegem ce e cu adevărat important în viaţă”.           

“Iubirea trebuie să fie o relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, că abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman. Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi.”

Într-o relaţie profundă, dragostea cuiva poate avea rezonanţe în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţă. Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă este dragostea. Prin celălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi profunzimile tale vorbesc cu ale lui, ai o întâlnire în Fiinţă; dacă nu se întâmplă aceasta, renunţă - dar nu crea nici un conflict, bătălie sau luptă pentru aceasta, nu vă distrugeţi unul pe altul. Căutaţi în altă parte persoana care există şi care vă va iubi. Nu vă stabiliţi alături de cineva care nu este pentru voi.”

“Adevărul este că majoritatea poeţilor nu au iubit vreodată. Ei sunt îndrăgostiţi de ideea de iubire, astfel încât creează poezii frumoase, poveşti frumoase. Sau poate că au iubit, dar au eşuat, astfel încât pentru a se consola, ei creează situaţia spusă în poeziile lor ... Este o compensaţie. În viaţă, ei ratează, aşa că transpun în scris. În scris, poetul creează fantezia pe care ar fi vrut să o trăiască aievea, pentru a-şi uita viaţa, pentru a-i uita urâţenia. Deci fie poeţii nu au iubit niciodată şi nu au cunsocut agonia iubirii, ori dacă au iubit au cunoscut agonia ei şi au vrut să cunoască şi extazul ...”

“Odată ce ai înţeles că propriii tăi copii nu-ţi aparţin, că ei aparţin existenţei, iar tu ai fost numai un vehicul, trebuie să fii recunoscător existenţei că te-a ales ca intermediar pentru venirea pe lume a unor copii minunaţi. Însă nu trebuie să intervii în dezvoltarea lor, în potenţialul lor. Nu le impune propria ta gândire. Ei nu vor trăi aceleaşi vremuri, ei nu vor avea de înfruntat aceleaşi probleme. Vor face parte dintr-o altă lume. Nu îi pregăti pentru această lume, pentru această societate, pentru acest timp, deoarece le vei crea probleme. Nu-şi vor găsi locul, nu vor fi pregătiţi.”

O frumoasa urare de..Mos Craciun....

Sa ninga cu-mpliniri in noaptea de Ajun ,
Tot ce-ti doresti sa-ti daruiasca Mos Craciun ,
Iar de nu-ti poate da ceva , nu iti iesi din fire ,
Voi compensa orice , din plin, cu-a mea iubire !
Colindele in casa sa va intre , vestitoare
De sanatate si belsug si-mprospatare ,
Caldura iubitoare v-o strecoare
In suflete si-n inimi primitoare.
Fie ca-n seara sfanta de Craciun
Sa te ajunga gandul meu cel bun :

Prosperitatea sa te insoteasca peste poate ,
Multi ani si fericire , sanatate !
Ah , Mos Craciun sa fiu de s-ar putea ,
Din ceruri as culege-o stea
Si-n casa ti-as lasa-o chiar sub brad ,
Sa lumineze-al vietii tale vad .
In geamul tau va bate-un fulg de nea
Si iti va face gratios o temenea ,
Cu glas de clopotel va zice-a mea urare
De sanatate , fericire si imbelsugare.
De-ai fost cuminte , in seara de Ajun
Va poposi si pe la tine Mos Craciun .
De-ai fost poznas , nu ai noroc ,
Te-o vizita cu coasa chiar Mos Boc !
Aseara m-am gasit cu Mos Craciun si a lui ceata ,
L-am mituit cu-o ceasca de fierbinte ciocolata
Sa mi te-aduca-n dar pe tine de Ajun ,
Sa te gasesc , cadou poznas, sub bradul de Craciun.
Fie-ti Craciunul prilej de bucurie si izbanda ,
Din impliniri destinul sa iti dea dobanda
De sanatate , imbelsugare si prisos de bani ,
Preafericite sarbatori si la multi ani !
Priveste cerul cu puderia-i de stele
Si vei zari o sanie inaripata printre ele ,
Ea zboara catre tine , sa-ti aduca de Ajun
Cadouri fermecate , gandul meu cel bun.
Pe-un fulg de nea , urarea-mi iti trimit ,
Ca dupa el belsugul sa se-apropie , momit ,
Si sa s-astearna primenit, gramada
Pe-al vietii tale drum ca o zapada.
In bradul de Craciun , cu luare-aminte
Am asezat o stea aparte , ca oricand
De tine sa mi-aduca aminte
Si sa te port mereu in gand.
Chiar de-ai facut obraznicii , eu tot te mai iubesc ,
Nu-ti dau ca Mosul o nuia si nu iti daruiesc
Un sac cu jucarii frumoase , mesterite bine ,
Ci o papusa-nsufletita, chiar pe mine !
Mereu am fost cuminte , Mos Craciun ,
Asa ca te-as ruga ca-n seara de Ajun
Sa-i daruiesti iubitei o tandra jucarie ,
Iubirea ce i-o port cu bucurie !
In noaptea cea vrajita de Craciun , tu lasa
Sa se imprastie in patru zari tot ce te-apasa ,
Deschide-ti inima si cugetul deplin
Spre-al bucuriei instelat senin.
Fie ca-n fermecata noapte de Ajun
Sa n-ai nevoie de rabdare si tutun ,
Sa iti aduca-n traista Mos Craciun
Tot ce-ti doresti si nu o creanga de alun.
Cu Mos Craciun iti expediez al meu mesaj

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Poveste de Craciun...

" Nu am intenţionat să scriu o poveste de Crăciun, nu am mai făcut asta până acum şi nu aş fi scris-o dacă o persoană dragă nu mi-ar fi scris într-un e-mail: ,, Moşul nu vine pentru că nu am fost cuminte...”. Mi-am imaginat la câte şi la ce s-a gândit dar mai cu seamă la cum s-a simţit când, trăgând linie sub acţiunile întreprinse de-a lungul anului, a concluzionat că nu este o persoană suficient de merituoasă încât să i se împlinească visele de Crăciun. Extrapolând, m-am gândit la noi toţi, la ce oferim, la ce primim şi astfel s-a născut nevoia de a scrie o ,,Poveste de Craciun’’, o poveste atipică, lipsită de strălucire, de magie, dar care se constituie într-o invitaţie. Aşadar, vă invit să vorbim, unii cu alţii şi fiecare cu sine, despre Crăciunul adevărat, altul decât ceea ce trăim cei mai mulţi dintre noi, în mijlocul mizeriei citadine.
O să vă spun, deci, o poveste despre preţuirea valorilor adevărate, despre oameni şi despre întoarcerea la sine. Am să încep prin a va provoca să va gândiţi la ce au devenit ultimele sărbători din viaţa noastră, vă provoc să evaluaţi acel surogat în care s-a transformat Crăciunul, asemeni prinţului care s-a transformat în broscoi şi să va gândiţi dacă aceasta este sărbătoarea pe care v-o doriţi cu adevărat, dacă mai păstrează ceva din sărbătoarea magică care v-a luminat copilăria, care v-a împodobit casa şi v-a înobilat sufletul.
Vă provoc să vă gândiţi când aţi ales ultima oară, în adevăratul sens al noţiunii de a alege, un cadou. Vă provoc să vă gândiţi când aţi gătit ultima oară mâncarea pentru Crăciun cu propriile voastre mâini, umplând casa cu aromă de colaci calzi şi cozonac aburind. Când aţi aşteptat şi aţi primit ultima dată colindatorii, cu mere roşii, covrigi şi cu inima deschisă? Și când aţi chemat ultima dată prietenii la o seară de Ajun cu ţuica fiartă, colinde româneşti şi multă dragoste? De când nu aţi mai mers să-i comemoraţi pe cei dragi ai voştrii plecaţi în Marea călătorie, ducând cu voi o crenguţă verde de brad şi o candelă?
Dragilor, dacă spunând acestea am pus pe gânduri fie şi pe unul singur dintre voi, înseamnă că ,,Poveste de Craciun” şi-a împlinit rostul. Căci ideal ar fi să ne dăm câţiva paşi înapoi cu toţii şi să privim de la distanţă unde suntem acum şi mai cu seamă cum am ajuns aici. Să analizăm dacă în realitate acestea sunt aşteptările noastre referitoare la drumul pe care-l avem de parcurs şi mai cu seamă dacă acestea ne sunt aşteptările faţă de felul în care-l parcurgem. Să ne dezmeticim, deci, cât încă mai avem vreme să facem asta, cât nu este încă prea târziu…
Crăciunul comercial, cu care ne facem de lucru mulţi dintre noi în ultima vreme, nu este nici pe departe ceea ce Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului ar trebui să fie pentru întreaga suflare omenească. Atâţia oameni pe străzi, târând după ei sacoşile gemând sub greutatea cumpărăturilor, încrâncenaţi, nervoşi, rigizi, gata să-şi îndrepte ocările spre oricine are neşansa să le tulbure cu un gest cât de mic haosul! Atâtea cumpărături care nu şi-au găsit utilitatea de-a lungul anului, sunt făcute de Crăciun pe premiza ,,poate că o să ne trebuiasca”. Atâta hrană, cu mult peste trebuinţă, gadgeturi de fel şi fel, zgomot şi atâtea colinde americane! Totul până la refuz! În plus, pentru a completa tabloul, Moşi Crăciuni de tot soiul, pretutindeni.....
Ei bine, tocmai de aceea, haideţi să ne întoarcem cu toţii la normalitate, să vedem în Crăciun ceea ce ar trebui să vedem şi ceea ce ar trebui să fie o sărbătoare a bucuriei, caldă, tandră, înobilată de sentimente deosebite, dosptite în căldura sufletelor noastre. Haideţi să începem prin a împodobi bradul cu cei dragi ai noştri căci de prea mulţi ani copiii împodobesc bradul în absenţa unor mame sau a unor taţi cărora mai degrabă le este potrivit apelativul ,,roboţi corporatişti” decât acela de părinţi.
Haideţi să ne reinventăm, să redescoperim plăcerea şi modul sănătos de a pregăti şi de a trăi Sărbătoarea Crăciunului. Să vorbim mai puţin despre Moș Crăciun şi mai mult despre Isus, precum şi despre visele noastre, despre ceea ce ne dorim cu adevărat. Haideţi să ne punem de Crăciun dorinţe din care să eludăm factorul material, să nu mai îmbâcsim Crăciunul cu dorinţe de genul ,,Vreau să-mi mărească şeful salariul de trei ori”; ,,Vreau o masina mai tare”, etc. De Crăciun să ne punem mai degrabă dorinţe altruiste, generoase, în care aşa cum însuşi spiritul acestei sărbători o cere, să încorporăm factorul suflet. Haideţi să aruncăm măştile personalităţilor, să rupem lanţurile ce ne leagă de Ego-uri, să ne orientăm spre viaţa adevărată, spre sinele rătăcit, pe undeva, pe drumul haotic şi iluzoriu pe care-l străbatem zilnic ca într-o transă. De Crăciun, dezbrăcaţi de orgolii, de vise mărunte, bani, maşină, conturi, funcţii, nume, să ne întoarcem acasă. Să ne întoarcem la tot ce ne încălzeşte sufletul, să ne întoarcem la părinţi, la bunici, la copii, la prieteni. Să ne punem dorinţe care să-i vizeze mai mult pe ei şi mai puţin pe noi, să le dăruim tuturor iubirea, prietenia, dar mai cu seamă preţuirea noastră. De Crăciun să reinvăţăm să auzim clopoţeii, să ne lăsăm visele să colinde pe la porţi ştiute şi neştiute, să mâncăm mere coapte cu scorţisoară, să bem vin fiert cu mirodenii, să lăsăm cerul să ne ningă, să fim oameni…...... (Bozomic) "
De Sarbatori, vă doresc tuturor sa aveţi parte de armonie, de iubire, de preţuire şi nu în ultimul rând de protecţie divină. De sarbatori si mereu…...
UN AN NOU MAI BOGAT IN IMPLINIRI, MAI INALT IN ASPIRATII SI PLIN DE SUCCESE PERSONALE SI PROFESIONALE !


CRACIUN  FERICIT  SI  LA  MULTI  ANI  !!!
(Constantin Ioan Brancus)

vineri, 24 decembrie 2010

Esti ca un inger pazitor

Esti ca un inger pazitor,
Cand nu esti cu mine mor de al tau dor.
M-ai fascinat de la-nceput,
Acum te iubesc enorm de mult.
Ma gandesc mereu la tine,
Imaginea ta in gand imi vine.
Adu-ti aminte cum a inceput totul,
Nu stiam ca langa tine imi e locul.
M-am indragostit de ochii tai,
Mi-am dorit atat de mult sa fie-ai mei.
Iar buzele tale,izvor de fericire,
Au gust de miere,imi dovedesc iubire.
In brate cand ma strangi,eu simt dorinta,
Simt cum tremura a mea fiinta.
Privirea ta ma umple de iubire,
Ma topesc incet in a ta privire.
Esti talismanul meu,imi porti noroc,
Te iubesc,si nu-i un joc.
Te port in inima la orice pas,
Sufletul mi-e implinit,cand aud al tau glas.
Te ador cum nimeni n-ar putea,
Te doresc cu toata fiinta mea.
Esti al meu,iubire-ti daruiesc,
Esti totul pentru mine,te iubesc!

miercuri, 22 decembrie 2010

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
 De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.


Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.
(Aforisme Celebre)

Despre..ura...

"Ura e un mod de a exprima ceea ce simti, atunci cand s-au epuizat alte categorii de sentimente."

Cararea pierduta...

Motto:
« Am ales drumul cel mai puţin bătut şi asta a contat…»
Robert Frost

Ceea ce trăim noi, ceea ce ştim cu adevărat despre noi sau despre alţii, nu ne face sa părem mai umani sau mai plini de noi, nu ne determină să aspirăm la mai mult decât ne visăm, mai mult decât ne- am aştepta…aşteptăm, aşteptăm şi atât. Nu încercăm să construim un cerc mare, rotund, voluminos, ne încurcăm în colţuri şi pierdem, pierdem pentru că ne stă în fire, firea aceasta umană care ne debusolează, acel compas care ne-ar ajuta pe o scara crescendo, culmea, să creştem. Intuiţia este ceea ce fiecare om deţine, diferenţa este că unii o folosesc mai puţin, unii mai mult, iar alţii deloc, însă  faptul că trăim într-un ansamblu unitar, construit, ca un paradox, tot de către noi şi încercăm să trecem peste ceea ce gândim cu adevărat şi peste schimbările pe care am vrea, dar doar am vrea să le facem şi totuşi nu reuşim. De ce? Aceasta este o întrebare pe care nu toţi o evităm doar pentru că ne e teamă să dăm un răspuns, ci pentru că nu avem timp. Trăim o viaţă înghesuită şi plină de « materiale » care ne constrâng şi de care totodată nu am putea să ne dezlipim, pentru că  pur şi simplu ne place.
Vedem un om ce încearcă să aspire şi în cele mai bune sau reuşite cazuri dobândeşte putere să  clădească  ceva, acel ceva ce îi face spiritul să zboare şi buzele să i se mişte cu însemnătate spre un zâmbet al împlinirii, iar noi, ceilalţi, stăm şi ne plângem de milă pentru ceea ce nu am reuşit, pentru eşecurile noastre, eşecuri  doar ale noastre şi parcă nesimţite de către nimeni altcineva decât de noi. Nu ne gândim însă că, de fapt suntem doar oameni cu aspiraţii diferite, dar unite prin cuvântul aspiraţii, persoane cu sentimente, doar că unii le uită sau le lasă la voia întâmplării, aruncate undeva într-un colţ al uitării, iar alţii într-un loc al rememorării.
Ceea ce consider că ar merita menţionat, este faptul că individual sau împreună cu ajutorul  altora am reuşi să sădim câte puţin din timpul nostru de om şi să ajutăm la creşterea noastră pe un traseu stabilit şi la un anumit moment restabilit şi adaptat situaţiilor. Toţi ar trebui să înţelegem că suntem capabili să facem asta pentru că suntem oameni, suntem  creaţi pentru asta, pentru a eşua şi pentru a reuşi, depinde doar de drumul pe care ni-l alegem.
(Oana Radulescu)

Libertatea....

"Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agăţată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric."
PETRE TUTEA

Lectie de la..un barbat!

Placerea ce produce satisfactia sexuala este incomensurabila cand ea este produsul unei relatii bazate pe respect prietenie si iubire."In 99,99 % din cazuri ignor un articol cu un astfel de titlu intelegand faptul ca el nu reprezinta altceva decat refularea unor probleme personale in materie de sexe. De altfel din stima si respect pentru mama mea refuz sa accept formularea „Barbatii sunt porci” si asta pentru ca se poate lesne deduce faptul ca ei au fost crescuti de „scroafe”.
Da pot accepta insa ca unii din barbati sunt prost crescuti asa cum de altfel si unele dintre femei sunt prost crescute si ca in anumite medii balanta poate inclina mai mult spre unul din cele doua sexe.
Ce este foarte important de ,inteles in dualitatea barbat femeie, este faptul ca sexele sunt complet diferite, egalitatea este o notiune ce tine de integrarea in societate. Consider o greseala de fond daca discutam despre aceasta egalitate prin prisma sexuala.
Daca ati aprofunda feminitatea deopotriva masculinitatii veti constata ca pe cat de neinteleasa este femeia pe atat de neinteles este barbatul chiar si aceste aspecte fac diferenta.
Cert este ca nu putem generaliza si fiecare individ (indiferent de sex) trebuie analizat separat. Din pacate aici sunt multi cei ce produc greseli si atunci oare nu avem o problema personala.
Sunt de acord si cu faptul ca femeia performeaza mai bine in sferele in care harul divin a inzestrat-o deopotriva faptului ca sunt zone unde tot ea, femeia, este neperformanta. Aceste aspecte iar nu trebuie sa le generalizam, ele fluctueaza de le persoana la persoana. Aceste insusiri sunt deopotriva valabile si barbatilor.
Daca este sa ne referim strict la comunicare, ar trebui sa analizati in primul rand cultura din care provine individul (persoana) mediul in care s-a format dar si educatia deprinsa. Precizand aceste ipoteze putem sa facem o analiza si sa tragem niste concluzii insa, cu riscul de a ma repeta, subliniez din nou, nu putem generaliza. Accept faptul ca unele trasaturi sunt comune dar sa nu facem greseala de a generaliza.
Este la fel de adevarat faptul ca in relatiile interpersonale conteaza foarte mult gradul de compatibilitate fie el intelectual, emotional sau fizic. Atata timp cat intre doi indivizi apartinand sexului opus nu exista nici cea mai mica urma de compatibilitate intelectuala este greu de crezut ca va exista comunicare sau intelegere intre ei.
Desigur, intelegand aceste lucruri este lesne de inteles faptul ca trebuie sa gasiti o persoana in care sa va identificati propria compatibilitate. Va dau dreptate nu este usor, dar ce este usor in zilele noastre? Lectie de la un barbat
Revenind la sex, el este la fel de important indiferent de vorbim de barbat sau de femeie, desigur perceptia este diferita si asta este normal. Sexul reprezinta o nevoie biologica la fel ca setea, foamea, De asemenea daca este sa facem o analiza trebuie sa tinem cont de cultura, mediul social din care provenim, educatia primita dar si diferentele cu care natura ne-a inzestrat. Exista extreme pe care trebuie sa le eliminam. Sa nu uitam ca pentru fiecare dintre noi normalitatea inseamna lucru pe care l-am deprins si pe care il practicam in mod curent, restul reprezinta bizarul.
Trebuie inteles si faptul ca in rasa umana exista si instinctul animal. Acesta se poate stapani numai prin educarea ratiunii si puterea de a actiona in conformitate. Desigur ambitia este esentiala dar nu si suficienta trebuie sa si vrei.
In final doresc sa subliniez faptul ca daca am reusit sa identificam un individ in care ne regasim compatibilitatea, respectiv cu acesta se stabileste o relatie bazata pe prietenie, respect, si dragoste, relatia sexuala va capata alte conotatii dar si valente ce se vor naste din profunzimea relatiei. Placerea ce produce satisfactia sexuala este incomensurabila cand ea este produsul unei relatii bazate pe respect prietenie si iubire. Daca acestea nu exista relatia sexuala este sinonima masturbarii chiar daca ea se produce intre doua sexe diferite.
Atentie, trebuie sa ne iubim aproapele prin cea ce este si face nu prin cea ce dorim sa fie si sa faca.


 Vasile C".
(preluat din Garbo)

Vine Craciunul....

Vine Crăciunul, pregătit-am Doamnă
din galantar piperul cel mai fin,
în rouă-oi fi...erbe cupa dolofană
a crinilor, cu abur şi cu vin
voi unge-ncet ferestrele şi clanţa,
de tocul uşii, fin şi decadent,
voi pune să se frece-apoi mătasa
motanilor cu nume indecent.
Şi cozonaci voi face-ntreaga noapte,
şi chifteluţe mov, de marţipan,
şi scrob de irişi incendiaţi cu lapte,
şi frigărui de fragi, şi pandişpan.
Şi-oi scoate Doamnă, din fîntîna veche,
ciuturi de-arome puse la dospit
şi-oi răzui toţi psalmii din perete
– promit să-nvăţ perfect să îi recit.
Şi-apoi, fiind gata cu acestea toate,
voi atîrna la poartă scorţişori
să te călăuzească lin prin noapte
de o să vrei la mine să cobori...
Afară roua-ncepe să se cearnă,
în suflet îmi cresc flori de rozmarin,
vine Crăciunul, pregătit-am Doamnă
din galantar piperul cel mai fin.
Vezi mai mult

The Corrs - Everybody Hurts (Mtv Unplugged) HQ

Citatul zilei 22.12.2010

"Nu poti impeidica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare."
 Victor Hugo

marți, 21 decembrie 2010

Citatul zilei 21.12.2010

"Le-as dovedi oamenilor cat gresesc gandind ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc numai cand inceteaza sa iubeasca."
Gabriel Garcia Marquez

Ploaia - Valeriu Sterian

Te-am iubit...

"Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim..."
Mircea Eliade

luni, 20 decembrie 2010

Nat King Cole - O Holy Night

Da-mi un oras in care sa dispar...

Dă-mi un oraş în care să dispar
sau poate-un sat, sau doar o simplă casă
o să-ţi a...duc halviţă de mărar
şi ceai de crini, şi checuri de mătasă,
şi melci haotici, îmbrăcaţi în frac,
şi vînători călare pe gazele,
şi tot trecutul meu de palid rac
şi clopoţei de prins la ciuboţele
de-o să trezeşti toţi murii înlemniţi
cînd treci cu pas vioi pe strada noastră
şi o să te ridice-n slavă sfinţi
şi-aromele vor exploda în glastră
şi-apoi atît să-mi dai, un loc peltic
în care să dispar în trei secunde
iar tu, privind cercelul din buric
să ştii că-n el de-acum mă voi ascunde
şi-o să mă plimb triumfător aşa
an după an şi seară după seară
pînă ce tot oraşul va-nvăţa
povestea noastră fiartă-n scorţişoară
.

Love Me Tender - Norah Jones

Citatul zilei 20.12.2010

Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm... în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”...
Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.
Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”1 „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”2

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?

Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El... Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”3
Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta...” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru...” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi... şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei... este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua aminte la rugăciunile lor.

Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.
Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”4
Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?

Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”5 Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”6 Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).
Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu... fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?

Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:
„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”7 Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite... El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”8 Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”9
Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”10 - adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”11

De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?
Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”12 Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este... Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.
„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”13 Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”14
În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare - să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.
În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său... în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”15 „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”16

În concluzie... Cum să ne rugăm

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.
Dacă doreşti detalii despre caracterul lui Dumnezeu, te rog să citeşti articolul „Cine este Dumnezeu?” sau alte articole de pe acest site. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.
Articol de Marilyn Adamson

Am fost si noi candva...copii...

Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!

Despre viata…
Acolo unde ti-e inima, e si comoara.
Realitatea costa mult, in schimb, cumpara totul.
Un zambet dureaza o clipa dar amintirea lui dureaza o viata!
Fii bun, dar fereste-te sa creada lumea ca poti fi numai bun.
Sa canti si sa joci, dar sa nu joci dupa cum iti canta altii.
Imi e destul sa stiu ca pot!
Priveste in ochii mei sa vezi ce se ascunde in ei!
Cateodata zambetul ascunde multa durere.
Daca vrei sa fii fericit, uita trecutul, fii atent la prezent si asteapta viitorul.
Incearca sa fii fericit in fiecare zi.
Viata merge zambind inainte!
Stai o clipa si gandeste te la ceea ce ai: esti fericit?
Afara este cald si frumos, dar in sufletul tau cum este?
Frumusetea inseamna putere, insa ea nu este vesnica.
Cand ai gasit un raspuns, verifica-l, probabil ca nu este corect.
Daca vrei sa fii fericit o clipa… razbuna-te, dar daca vrei sa fii fericit toata viata… iarta!
Viata e frumoasa doar cand stii sa o traiesti!
Invata sa alungi lacrima cu un zambet, chiar si atunci cand te doare.
Este usor sa inventezi o problema, mult mai greu este sa sesizezi o problema reala si sa o formulezi corect.
Viata cand stii sa o traiesti, e lunga!
Sunt liber cand sunt cu mine insumi!
Cine cruta pe cei rai, dauneaza celor buni.
Din raul altuia sa nu -ti faci o bucurie.
Sa nu rupi florile care formeaza coroana.
Invidia e oarba si nu stie decat sa barfeasca virtutile.
Sa nu crezi in norocul prezent.
Mai bine mai tarziu decat niciodata!
Nu renunta cu usurinta la ideile tale!
Deschide-ti sufletul, nu il lasa sa planga!
Fii increzator in puterile tale!
Prin inima poti fi deasupra tuturor!
Putem deschide inima altora numai cand o deschidem pe a noastra.
Nu te lasa nici incantat, nici descurajat de nostalgiile vietii!
Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat!
Incearca sa fii fericit in fiecare zi!
E preferabil sa starnesti invidie decat mila!
Intelepciunea vine o data cu suferinta!
Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii.
Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat, fii trist pentru ca nu ai facut nimic remarcabil.
Nu e destul sa nu faci niciun rau, ci trebuie sa faci tot binele pe car-l poti face!
Un om intelept transforma sansa in noroc!
Cheama norocul in ajutor, dar da si din maini!
Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!
Nu exista inima mai mare decat inima care poate sa ierte!
Un mincinos nu va fi crezut nici atunci cand spune adevarul.
Mincinosul are nevoie de memorie.
Orice adevar este mai bun decat o incertitudine continua.
Sinceritatea este o inima deschisa.
Cand un om minte, ucide o parte din lume.
Recunostinta este semnul unui suflet nobil.
Un suflet ce-i singur nu oglindeste nimic, degeaba si floarea fara parfum.
Minciuna e adevarul mascat.
Secretul succesului consta in consecventa scopului!
Prietenii au toate lucrurile in comun.
Mania produce ura, intelepciunea hraneste iubirea!
Munca devine mai usoara prin obisnuinta.
Sa nu crezi ca apa linistita nu e adanca.
Nu conteaza cati prieteni ai, ci cat de buni sunt.
Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi.
Fii indulgent cu altii si sever cu tine!
Cu prostii si cu foarfecele sa umbli atent.
O constiinta incarcata este un dusman permanent.
Lumina iti lumineaza calea si cartea iti lumineaza mintea!
Mananca fructele cand ti se ofera fiindca mai tarziu nu vei mai gasi nicio coaja.
Pana la genunchi in placere= pana la brau in durere.
Cine dispretuieste un sfat, dispretuieste un ajutor.
E intelept cel ce se bucura de ceea ce are.
Soarta nu rapeste ceea ce nu a dat!
Adevarul elibereaza!
De teama, devenim curajosi.
Cartile sunt prieteni siguri!
Totul este relativ in viata!
Timpul este cel mai intelept dintre toate, caci el le inventeaza pe toate!
Cel mai bun prieten pentru om este cel vechi.
Inteleptul este mai curajos decat un soldat.
Nu poti invata sa inoti daca nu cobori in apa.
Plantele cunoasterii trebuie stropite cu lacrimi.
Foamea nu are gust!
Ploaia de lacrimi este necesara recoltei cunostintelor.
Cine vrea sa fie intelept, sa imite lemnul de santal care parfumeaza securea care il rapune.
Sa nu lauzi in fata, sa nu barfesti in spate.
Calitatile trebuie insusite.
Prietenul il incerci cand esti la necaz, eroul in lupta si omul cinstit cand e vorba de datorii.
Departarea nu este departare daca sufletele sunt apropiate.
Gaseste prieteni in zilele bune pentru a-i pune la incercare in zilele rele.
Acela care iti tine umbrela deasupra capului atunci cand ploua, iti este prieten.
Obiceiul si chelia dispar o data cu moartea!
Cine are un prieten bun, nu mai are nevoie de oglinda!
Cuvantul e de argint, tacerea e de aur.
La nenorocire, se sting toate dusmaniile.
Esti ceea ce gandesti!
Orice drum, oricat de lung, incepe cu un pas!
Cheia mica deschide usa mare.
Lucrul cel mai pretios ramane nevazut!
Durerea intotdeauna trece!
E dificil sa dai dreptate ignorantului.
Frumosul place oricui!
Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici!
Infrangerea nu este decat a celor care o accepta.
Idealurile sunt ca stelele: s ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata!
Nu testa niciodata adancimea unei ape cu ambele picioare!
Cuvintele unui om beat reprezinta gandurile unui om lucid.
Cel mai trist lucru in viata este ca uneori iti dai sufletul cui nu are nevoie de el.
Viata e intotdeauna o “necunoscuta”.
Cine bea ca sa uite multe, ajunge sa uite ca bea mult.
Fii frumoasa daca poti, fii cuminte daca vrei, dar fa-te intotdeauna respectata!
Timpul spune intotdeauna adevarul!
Pana nu semeni, nu culegi!
Mielul bland suge de la doua oi.
Intai sa meriti, apoi sa pretinzi!
Ingroapa securea razboiului!

Sa frang ceea ce nu se poate...

Sã frâng ceea ce nu se poate!
Nostalgia sã aibã trup si s-o împing pe fereastrã afarã!
Sã frâng ceea ce nu se poate! Fatã
de sânul tãu gol ca de gânduri
Cândva Dumnezeu m-a apãrat
Sus pe metereze la lumina lunii m-a dus
ca nu care cumva
din pricina limbutiei mele sã apari
si ursitele sã te însemne
Cum s-a si întâmplat
Cãci viata asemenea întâmplãri vrea si îi sunt pe plac
iar noi credem cã ele se petrec aiurea
si de cealaltã parte a dragostei de cealaltã parte a mortii
orbecãim pânã când nãpraznica înclestare
a ceea ce a devenit carne a cãrnii
se aprinde în noi ca fosforul lumineazã sã ne desteptãm
Da timpul înainteazã drept iar dragostea vertical
si ori se rup în douã ori nu s-au întâlnit niciodatã
Dar ceea ce rãmâne
Ca nisipul adus în camerã de vântul puternic
si pãianjenul
acolo afarã în pragul usii
Lupul cu ochiul aprins tânguindu-se
Nesigure par toate si mai cu seamã munþii Cretei
mi-i amintesc din copilãrie ninsi
si i-am regãsit rãcorosi
dar ce importantã are
Fie cã rãmâi liber fie cã esti învingãtor soarele tot apune
si e de jur împrejurul tãu
Liniste nãpãditã de tãrmuri devastate unde
mai coboarã norii sã pascã iarbã cu putin înainte
sã se-ntunece pentru totdeauna
De parcã s-ar fi sfârsit cu oamenii
si n-a mai rãmas de spus nimic de seamã.
(versuri de Odisseas Elytis)

Alteratia timpului...

“ Et la mer et l’amour ont l’amer pour partage,
Et la mer est amère, et l’amour est amer,
L’on s’abîme en l’amour aussi bien qu’en la mer,
Car la mer et l’amour ne sont point sans orage.”
(Pierre de Marbeuf)

Existã un timp pentru toate
un timp de uitare, un timp de-nvatare,
un timp de traire, un timp de iubire,
un timp pentru somnul cel lung
un timp de murire.
Pas cu pas toate se învata si se dezvata.

Love me if you dare - Reason

Iubirea adevarata..nu tine de..teorie!

Parerea unui psiholog, desi nu intru totul teoretica, pentru ca dragostea nu prea tine de teorie.
Misterul, teama, aventura, dorinta, sentimentul de plenitudine: cinci criterii care va vor ajuta sa intelegeti ce este dragostea adevarata.
Misterul
Dragostea este un mister pentru cei care o traiesc. Desi o simtim, nu o putem explica. De ce oare? Pentru ca ceea ce ne leaga de celalalt este inexplicabil. Cand iubesti cu adevarat, nu o faci doar pentru imaginea celuilalt (frumusetea sa, asemanarea cu o persoana ori alta) , nici pentru ceea ce simbolizeaza (tata, mama, putere, bani, etc.), ci pentru „secretul” sau, pe care nu il putem numi, care va intalni secretul nostru: o absenta, o lipsa resimtita inca din copilarie, o suferinta aparte, de nedefinit.
Ei bine, dragostea este intalnirea a doua rani, a doua lipsuri, presupune sa imparti cu cineva ceea ce iti lipseste in mod radical.Dragostea adevarata: 5 semne care nu insala

Teama de a-l pierde pe celalalt
Atunci cand iubesti, ti-e teama. Tot timpul. Devenim dependenti de sustinerea celuilalt pe parcursul vietii. De aici si teama de a-l pierde. Dragostea implica asumarea unui risc, deoarece uneori poti fi chiar respins. Ori, putem distruge dragostea pentru ca ne este prea teama, o putem sabota incercand sa ii reducem importanta, ocupandu-ne timpul cu o activitate care presupune doar implicarea propriei persoane. Toate acestea sunt echivalente puterii enorme pe care o exercita celalalt asupra noastra.
Dragostea ne atinge fiinta, ce avem mai profund in existenta noastra. Putini oameni isi dau seama de acest lucru. Dupa ce depasesti in dragoste conflictele, separarile, raman doar sentimentele pozitive.

Dragostea adevarata nu este un contract de afaceri: este un sentiment violent care presupune riscuri din partea ambilor parteneri. Nu trebuie sa uitam asta niciodata cand suntem pe ganduri, cand avem impresia ca celalalt ne iubeste mai putin, pentru ca aceasta nu inseamna ca nu mai este indragostit de noi. Se poate sa ii fie doar teama pentru ca se simte cu mainile legate.
Acceptarea de a te angaja cu celalalt in necunoscut
Nimic nu este scris. Romantismul pasiunii care se aprinde, arde, apoi se indreapta spre un sfarsit previzibil este doar un mit. Dragostea nu urmeaza un declin sistematic, ci isi poate schimba directia. Trebuie sa acceptam ca nu ne putem stapani sentimentele, si ca putem trece prin episoade contrastante.
Insa daca esti convins ca dragostea nu este niciodata sigura inseamna ca mostenesti un trecut care te impiedica sa crezi in tine si in celalalt. Pentru a iubi cu adevarat, trebuie aproape sa crezi intr-un fel de miracol. Trebuie sa intretii focul, care isi poate relua amploarea, sa nu ceri satisfacerea imediata a anumitor dorinte proprii, sa accepti necunoscutul, sa ai rabdare…
Dorinta
Fara nicio indoiala, atunci cand iubesti, il doresti pe cel de langa tine. Si mai mult, sa faci dragoste te ajuta sa iubesti. Fara acest schimb de trupuri, dragostea nu este deplina. Dragostea cere placere pentru ca exista dorinta. Iar indragostitii care fac dragoste au un plus de placere. Diferentele se anuleaza, cei doi se confunda. Fara dragoste adevarata, placerea este resimtita ca un mod de a scapa de o tensiune, in timp ce atunci cand iubesti, placerea este o emotie care degaja unde, vibratii, este o experienta puternica, ce zdruncina. Nimic nu este batut in cuie in dragoste, e un du-te-vino neincetat, cu fluxuri si refluxuri, iar dorinta poate reveni oricand.
Sentimentul ca existi
Atunci cand esti iubit, iti simti justificata existenta. Dragostea adevarata reprezinta aceasta experienta de legitimare a lumii, aceasta iluzie ca dragostea noastra este unica. Celalat este idealul intrupat, si noi existam datorita privirii sale. Dragostea ne reda statutul copilului sigur de puterea sa absoluta, convins ca daca nu ar exista, lumea ar rata ceva. Indragostitii se aleg unul pe altul. Il investim pe celalalt, ii recunoastem o putere fundamentala: il valorizam, il credem de neinlocuit. Consideram ca am descoperit o comoara.
Pe de alta parte, celalalt ne ofera lumea sa, ne permite o deschidere spre alte orizonturi, emotii pe care nu le resimteam cu aceeasi intensitate inainte. Simturile ne sunt mai treze. Avem sentimentul ca suntem la adapost pentru ca celalalt a stiut sa ne descopere. Atunci cand iubim cu adevarat, simtim mult mai intens ca existam.
(Un articol de Simona Covatariu-preluat GARBO)
Sursa: informatiiprofesionale.ro

Pastreaza...

Pastreaza-ti gandurile pozitive, pentru ca aceste ganduri vor devenii cuvinte.
Pastreaza-ti vorbele pozitive, pentru ca aceste vorbe se pot transforma in actiuni.
Pastreaza-ti actiunile pozitive, pentrru ca aceste actiuni pot devenii obiceiuri.
Pastreaza-ti obiceiurile pozitive, pentru ca acestea pot devenii modul tau de a trai.
Pastreaza-ti modul de viata pozitiv, pentru ca acest mod de viata poate devenii destinul tau.
...
Mahatma Gandhi

duminică, 19 decembrie 2010

LAVINIA SI MARCEL PAVEL , PENTRU O SEARA

Departarea...

Voiesti sa cunosti lucrurile? Priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? Priveste-le de departe.

Ion Luca Caragiale

....visul frumos al copilului din noi....

Smiley - Dream girl

Frank Sinatra - Have Yourself a Merry Little Christmas

Tu Doamne...

Tu, Tată din ceruri, priveşte, ne iartă
biet sufletul rob în trup de zăpadă,
tăcer...ea prelungă, cuvintele goale
şi mîna ne-ntinsă spre mîinile Tale.
Ne iartă orbirea şi teama de noi,
cămările-nchise şi pasul greoi,
ne iartă aripa purtată aiurea,
ne iartă uitarea şi iartă pădurea
cea plină de Tine dar fără de schit.
Mă iartă c-am fost uneori fericit
şi, fără să ştiu, am crezut că mă doare
să-mi dau fericirea în palmele Tale.
Şi iartă, de poţi, tot ce-n urmă-am lăsat
cu pete de tină, de ger, de păcat
şi iartă-mă Doamne că nu am zîmbit
cînd trupu-mi purta urme-adînci de cuţit
şi n-am dat bineţe cînd îngeri în zbor
şopteau că-i de-ajuns şi că-i timpul să mor.
Mă iartă de toate şi cîte-or mai fi.
Miroase a iarnă şi-a colind de copii
şi-a noapte miroase. e vremea de-acu'
să ieşim noi Doamne şi să intri Tu.
(De: Fabian Anton)
..un mic luptator...

Trebuie să ştiu ce vreau să înflorească în ceea ce apăr!

Negaţia îmi poate arăta ce nu vreau să fiu şi ce nu vreau să fac, ce-mi repugnă şi ce dispreţuiesc. Dar trebuie să ştiu ce vreau să înflorească în ceea ce apăr. Între ruinele unei negaţii se impune o afirmaţie.
(Mitologii subiective)Octavian Paler
O raza de soare...in iarna....

ghost

Citatul zilei 19.12.2010

"Priveste drept inainte si, daca pamantul pe care-l cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" (Regina Isabella a Spaniei, catre Cristofor Columb)

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Abba - The Day Before You Came

Despre...iubire...

 Cred in prieteni...in vindecarea adusa de lacrimi,rasete si in povesti impartasite si in legaturile formate din incredere si adevar...
Cred in puterea mainii ce o strange pe alta,in clipe de durere si in miracolul zambetelor si imbratisarilor spontane...
CRED... intr-o prietenie ca a noastra... chiar si virtuala...
(EMY GRIG-BEJE)
"Cand dragostea vorbeste , vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului."

Dragostea arde, dar lipsa ei usuca...
(Ionel Teodoreanu)
Daca se inlatura dragostea si bunatatea, toate bucuria vietii dispare.
(M.I. Cicero)

Ma doare ca esti departe, desi spiritul tau s-a contopit cu al meu pe vecie. Nu mai traim demult pe cont propriu, suntem doua fiinte in care bate aceeasi inima!
(Elena Stan)

Rugaciune

Intoarce-ti , doamne , fata catre mine
Sa vezi din plin pe robul tau umil
Sa-l vezi ingindurat , plin de suspine
Si neajutorat ca un copil .

Aducerile-aminte mi-arata a mea viata
Ca pe-un zabranic negru-n zi de-nmormintare
Copil , tinar , adult ma vad mereu in ceata
O ceata deasa , neagra si fara de scapare .

Am asteptat sfirsitul sau batrinetea calma
Nesimtitor in groapa sau fara de dorinte
Dar , ca-n trecut , si-acuma o palma sau sudalma
Ma insotesc pe drumu-mi cel plin de suferinte

Si ca-n trecut si-acuma sint fara aparare
O tinta minuscula dar nimerita-n plin
De tot noroiul lumii , ce ustura si doare
Si iti preface viata intr-un amar destin .

Mi-am cautat scaparea pe cai intortocheate
Sau pe cararea dreapta a recei judecati
Dar usile-au ramas in fata-mi ferecate
Pecetluite trainic , acum ca-n alte dati .

Si sa nu-l vezi pe robul tau umil
Infrint , indurerat , plin de suspine
Si neajutorat ca un copil
Intoarce-ti , doamne , fata de la mine

Si sa nu-l vezi pe robul tau umil
Si sa-ntelegi ca-i irosit o viata
De om batrin , de-adult si de copil
Intoarce-te , parinte , si nu-l privi in fata .
(Jan Lulu Stern)

IN VIS...


Cinta bucuria-n mine
Mult mai mult decit o stii
Cind , in noptile senine ,
Te astept din nou sa vii
Noptile mi le faci vise
Visurile , paradis
Fara tine pare-mi-se
Ca-s trezit din al meu vis .
(Jan Lulu Stern )

vineri, 17 decembrie 2010

Lara Fabian - Je t'aime

Citatul zilei 17.12.2010

Anumite defecte sunt necesare pentru ca totul sa fie in regula. Ar parea ciudat daca vechii prieteni nu ar mai avea vechile ticuri.
Goethe

Poveste de iarna...

Luna incet a rasarit
Peste dealurile sure
In omat a adormit
Noaptea prin padure.
Sus in cerul lor inalt
Norii incep sa cearna
Linistea unei povesti
Ca un dar de iarna.

Tu fulg de nea..

Tu fulg de nea in miezul noptii,
Nici unui muritor nu apartii.
Inimile tuturor le incalzesti
Chiar daca in cadere-ti te topesti.

Esti bucuria tuturor copiilor,
Si-a inimilor chinuite de dor.
Faci stelele sa fie mai aproape,
Lacrimile..mai usor sa se desprinda de pleoape.

Cu stralucirea ta,
Unora le-ai schimbat soarta.
Vrajiti ei te-au urmat din loc in loc
Crezand ca tu le porti noroc.

Dar tu apoi i-ai parasit,
Rugandu-te in gand ca ei sa se fi pornit.
Ai plans vazandu-i rataciti
Si te-ai rugat de D-zeu sa fie ocrotiti.

Caci el este si-ocrotitorul tau,
Facandu-te sa reapari mereu.
Sa raspandesti lumina-n noapte,
Facandu-ne sa intelegem ca doar
Un fulg de nea,de D-zeu e tot ce ne desparte!

luni, 13 decembrie 2010

Paradis în destrămare

Mlaştină. De fiecare dată când îţi scufunzi trupul gol printre ierburile acelea roşii, smârcul se întregeşte încă o dată; îţi iubesc atunci părul, atârnat deasupra apei ca o floare moartă de pai, demult uitată… prin măduva ei înoată peştii. Era o mlaştină sălbatică şi amândoi pierduţi în delir.
Mi-am înroşit unghiile. Oglinda mi-a lustruit un zâmbet larg. M-am învăluit în ştergarul stacojiu, al bunicii. Şi m-am lăsat dusă de râu. Am plutit, am plutit, am plutit… până apa s-a preschimbat în sânge şi eu am devenit transparentă. Apoi am visat că eram o umbră pe un perete ud; mă mişcam tremurând, cu pas lin. Nu mai gândeam nimica, trăiam numai.
O herghelie aleargă să te întâmpine, vezi?… Gândurile mele. Chipul tău dulce se leagănă pe un gât delicat, ca o lebădă, şi degetele mele îţi frâng pielea într-un drum de ceuşă. Trebuie să fugim.. să fugim, înainte ca vântul să ne aţâţe oasele. Vreau să-ţi mai sărut încă o dată ochii, înainte să devină necunoscut, vreau să-ţi sângerez umerii palizi sub cascada aceea de pulbere… până noaptea ne va înghiţi mişcările, până viermii ne vor devora venele, până cucuvelele vor face din corneele noastre diamante magice.
Am auzit frânturi de cuvinte pe care nu le-am mai înţeles. Brusc am plonjat în întuneric şi am înţeles că nu mai ştiam unde am căzut, cine eram şi dacă îţi mai eram iubită. Trăiam; în vis. Am auzit frânturi de cuvinte pe care nu le-am mai înţeles. Brusc am plonjat în întuneric şi am înţeles că nu mai ştiam unde am căzut, cine eram şi dacă îţi mai eram iubită. Trăiam; în vis. Mi-am amintit că te-am pictat atunci când dormeai… dar nu o să ştii niciodată, o să ţin pânza doar pentru mine, atunci era o zi însorită. Şi puteam să văd praful din odaia ta… şi pe tine. Şi mirosul pielii tale; era ca un ceai fierbinte de fragi. Cred că a venit timpul. O să fug, o să fug, o să fug… să uit că am promis să stau. E atât de puţin timp, atât de puţin.
Lângă noi putreziciunea curge ca un râu, în aer; plantele îşi deschid uşi bolnăvicioase, un zbor nou se naşte din pasări cazute. Pământul nostru înnebuneşte după un soare care îi arde buzele. Îţi aud răsuflarea ca o bestie ce şi-a zdrobit cuşca. Vântul mi-a ucis limba, şi tu ai uitat culoarea privirii mele. Ah, dacă ai şti cât de iute creşte moarte în mine, de ai putea să te prăvăleşti la mine în braţe, atunci sărutul nostru ar fi o piatră de moară năruită în abis. Ia-mi inima şi aprinde-o în zori, când va răsări soarele; o să-ţi arăt cum să vorbeşti cu îngerii.
http://aporia.ro/paradis-in-destramare/

* Andreea Gae

duminică, 12 decembrie 2010

E..iarna...si..ninge pe alocuri...

(Imagine Predeal 12.12.2010)

Rostește-mă

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!
(Elena Armenescu)

Ceva ca rugăciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
(Marin Soresc)

Unde să pleci

Află şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.


Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.

Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.

Deocamdată,
Încă de ieri,
Acarii însuşi
Se simt şomeri.

Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?

Ce despărţire,
Când amândoi
Nu ne cunoaştem
Noi între noi?

Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea,

Cât tu, pe lume
Nici n-ai venit
Şi, într-un pantec,
Suferi cumplit.

Creşte, sub cerul
Astrilor căşti,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naşti.
(Adrian Paunescu)

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Mirabela Dauer & Marian Nistor ~ Frunza mea albastra


Ne-ar trebui
O mie de ani sa recladim
Ce-am sfaramat aseara
Cu despartirea noastra.
Si nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra.

Tristi vom cunoaste
Ceasul lung dupa dezmierdari
Si intreband in stanga si in drepata trecatorii,
Singuri si fara remuscari,
Ne vom cicni in cosmos
Doar uneori ca norii.

Linistea de-atunci
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece
Cele din urma clipe
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara
Din largile-i aripe

Linistea de-atunci
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece
Cele din urma clipoe
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara
Din largile-i arïpe.

dance me to the end of love-leonard cohen

Amintirile fetitei..ce..si-a dorit asa de mult...candva..doar..un pegas...

Si e sambata....aceeasi sambata pe care o asteptam..cu luni in urma.Cat de diferita insa.....In februarie tot intr-o sambata m-am lasat convinsa de fiica mea sa incerc sa cunosc..mai multi oamani,sa incerc sa-mi fac un prieten..de ce nu...poate un nou tovaras de viata.Si...complet neancrezatoare in aceasta retea am intrat pe acel site..pe care azi noapte m-am decis sa-l parasesc pentru totdeauna.A fost greu...M-am imprietenit acolo cu o doamna...care chiar mi-a atins sufletul.Cu care am comunicat mult despre suflet,despre iubire dar si despre necazuri.Fiecare zi era un schimb frumos de versuri,proza sau..mesaje...Imi vor lipsi..si ea si..un alt profil..al Enigmei.Versurile Logicei si ale Enigmei..sunt pe blogul meu...cred din sept incoace.Perioada care a fost si este inca mai grea pt mine.Ocupata fiind sa-mi caut un servici,am scris mai putin, dar zilnic citeam ce scriau ele si tot ce am considerat frumos la ele, am adus aici pe blog.Azi...mi-am reaminintit sambata din februarie.Noua fiind pe acel site n-am stat mult.A doua zi insa...pe sapte febr...mi-a atras atentia un profil,o fotografie...mult de tot.Exact pt ca eram aproape sigura ca nu am nici cea mai mica sansa ca acea persoana sa-si opreasca atentia asupra mea,i-am trimis un mesaj..afirmativ...doar...format din trei cuvinte...simple observatii in care-mi exprimam parerea despre el ca om.Am adormit visand la el...si chiar crezand ca nu voi primi niciodata un raspuns.Dar,a doua zi deschizand casuta de mesaje..mi-a stat nima vazand ca mi-a raspuns...si ochii lui mi s-a parut ca erau plini de lumina,contineau un zambet jucaus...fata aceeasi de fapt...mie mi se parea ca e reala si ca-mi vorbeste.I-am raspuns la mesaj...si in acea seara am vorbit ...ore....si...am aflat astfel ca Dumnezeu a creat aceasta apropiere..exact de ziua lui de nastere....Frumos!....Nespus de frumos..pot afirma si acum...cand totul a devenit..doar amintire...Tot azi noapte, intr-o alta zi importanta pentru el...cu siguranta mult mai importanta decat propria-i zi de nastere...mi-am luat ramas bun de la acel chip...pentru totdeauna.E greu sa spui adio...uneori imposibil....Dar si mai greu e sa simti insemnatatea acestiu cuvant.Sa constientizezi greutatea semnificatiei.Sa poti crede ca nu vei mai revedea niciodata un om care...desi n-a fost decat cateva minunte in fata ta...a existat in fiece secunda in gandul tau,in inima ta luni...Pe care il asteptai sa apara desi stiai ca nu va apare.Pe care il iubeai nu pentru ca vroiai.Ci doar pentru ca asa simteai.E ca si cum ai incerca sa pui frana la o masina...si constati...in mers fiind ...ca nu reusesti.E putin dura comparatia..dar asa e.Eram constienta si speriata in acelasi timp.Ma intrebam cand ma voi putea opri...ma rugam sa nu mai simt nimic,sa nu mai vreau nimic,sa nu mai astept nimic...Imi doream liniste sufleteasca..Acea liniste in care...poate nu simti ca existi...dar...in care cuvantul "dor"...nu mai exista.Nu si in viata ta.Sa ranesti este foarte usor, dar sa ierti pe cel care te-a ranit spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau viata lor a fost o iluzie.....
De ce doare dragostea? Pentru ca tot ceea ce depaseste pragul firescului doare: frigul aspru iti tortureaza pielea, caldura excesiva duce la pierderea cunostintei, iar dragostea provoaca o grava anemie sufleteasca. Orice sentiment ce se ridica deasupra sferei comune provoaca o pierdere subita a oricarui reflex de aparare. Si atunci doare. Fiindca nu stim sa ne aparam. Si nu ne pasa. Traim momentul, iar apoi traim de dragul momentului trecut, iar intr-un sfarsit, uitam momentul si nu mai stim bine de ce si pentru ce traim. Stim doar ca am iubit. Si doare. Intram zilnic pe acel site...si in mod inconstient vizualizam profilele ce mi-au facut vizite cu o zi in urma.Azi noapte am realizat...ca de fapt il cautam pe al lui....si..niciodat...nu l-am mai regasit..acolo...aproape de mine.Am realizat ca trebuie sa renunt si la acest site..in care am cunoscut...mai multe feluri de oameni...mai mult sau mai putin bine intentionati. diferiti..si buni si rai...oameni intr-un cuvant.Nu cred ca acolo voi gasi...ceva ce chiar nu stiu daca imi doresc sau mi-am mai dorit vreodata.Cred ca viata mea...eu...e putin diferita de a marei majoritati a oamenilor.Am ramas aceeasi fetita visatoare,care privind cu lacrimi in ochi,pe obraji chiar, acel pegas in vitrina,constientiza ca din cauza banilor nu si-l va putea avea acasa...la cativa anisori.Dar a continuat sa viseze la el ani intregi...pana a crescut si avand bani.. l-ar fi putut in sfarsit duce acasa.Era prea mare insa atunci...Avea bani...dar nu mai putea merge cu un..pegas...Cu toate astea...l-a iubit ...ani...a visat..ani la cat de fericita ar fi fost...cu el...aproape...  

Si acum...luni...zile si nopti de-a randul...am privit cu ochii mintii un chip drag...intelegeam perfect cum stau lucrurile..dar speram..imi doream de fapt...vroiam sa cred ca o minune poate schimba mersul lucrurilor.Ca o voce sau cateva cuvinte...imi va aduce ce astept.Nu imi impuneam aceste lucruri.Exista in inima mea...acel sentiment unic..pe care-l avem cand il avem...nu voi sti niciodata de ce.Apare cand nu stim...si traieste in inimile unora dintre noi...pana la moarte.A uitat cineva vreodata prima iubire?Nu prea cred.Dar...unora dintre noi se pare ne e scris sa retraim acest sentiment...si...asa cu n-am uitat nimic din ce a fost..la ...nu stiu...douazeci de ani...nu vom uita nici ce ne-a daruit Dumnezeu...ani mai tarziu...Scriu azi...fiindca e sambata.Pentru ca luni de zile..sambata seara...scriam aici...vorbeam uneori si cu acel chip...adormem gandindu-ma daca el va citi vreodat ce scriu,intrebandu-ma daca vrea sa stie ce simt...ce scriu...cum o duc...constienti amandoi de ireversibilitatea drumurilor noastre....   Voi continua activitatea pe acest blog...mi-a devenit drag....E martorul..trairilor mele...a devenit...refugiul meu.Cand fiecare isi vede linistit de viata lui...incerc sa fac acelasi lucru...incerc sa renunt la intrebarea..."de ce"....si le spun lacrimilor ce cad acum pe obraji...sa curga daca asa vor...dar sa inteleaga..si ele...ca nimeni nu le vede...ca pe nimeni nu intereseaza ca ele si-au facut aparitia...ca durerea noastra e uneori doar a noastra...si ca lucrurile se intampla doar cum trebuie sa se intample..nu cum am vrea noi..si cand am vrea noi....Va doresc un sfarsit de saptamana frumos,linistit,sa va bucurati de iubirile voastre...si...sa nu-i uitati pe cei ce va iubesc.Ei exista..undeva...iubiti-i si voi...atat cat puteti....Plecarea lor e posibil sa va doara intr-o zi...Iar de nu va iubeste nimeni...iubiti-l pe Dumnezeu.El sigur va iubeste,va ocroteste,si sigur nu va va lasa cand va e greu...extrem de greu.Va pup