sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Eu m-adun din palme de tăciuni şi dor..

Cerul îşi frământă nedumnezeirea,
Peste toate cerne praful de pe nori,
Ai ucis în noapte vise şi iubirea,
Eu am strâns sub gene lacrima din zori.


Degetele mele plâng pe clape arse,
Frige nepăsarea ochilor parşivi,
Strigă nesimţirea în ciudate farse,
Ochii mei albaştri te privesc naivi.


Lacrima se roagă să ramână rece,
Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea,
Astăzi înc-o moarte peste mine trece,
Mâine înfloreşte nebunia mea...


Iar mă-ntorc la mine, aripa e frântă,
Spun adio vouă, şoapte de amor,
Îngerii se-ngroapă, diavolii se cântă,
Eu m-adun din palme de tăciuni şi dor..



Petre Violetta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu