De ce m-ai fi iubit si inteles?

Abia te intalnisem, dar Doamne
Ce  mult eu te-ndrageam.
Erai aievea,in fata-mi tu sedeai 
Despre-o problema mica ce te framanta-mi povesteai.
Si pentru ca-ntr-o lume departe de a mea traiai,
Eu doar  priveam vrajita, si te-ascultam,
Doream sa te-nteleg dar recunosc, nu reauseam.
Tu insa cu o privire dulce si vioaie,
Ai realizat ce se-ntampla cu mine in acea odaie.
De faptul ca inimile noastre bateau la unison in acea clipa,
Nu ma-ndoiesc nici azi ,
 Paream asa  de mica! De ce m-ai fi iubit si inteles?
Tu erai cu mult prea sus...
Nu asta imi spuneai, citeam doar eu in blanda ta privire.
Vroiam sa cred si chiar credeam ca doua suflete se pot atinge,
Si ca nicicand o flacara abia nascuta 
Nimeni si nimic n-o va putea,o vesnicie stinge.
Te departai vroiai sa pari chiar rece
Privirea-ti altceva graia .
Aveai in fata un suflet, despre iubire iti vorbea,
Si chiar parea a crede in iubirea sa.
Mi-ai   spus in acea noapte, ispita ca ma vezi, 
Cercai chiar sa te scuturi, si nu vroiai sa crezi.
Mi-ai spus mai multe lucruri care m-au durut .
Cum ,de exemplu,  ca daca tu vreodat ai mai dori iubire,
Singur ai cauta-o, si ai lupta, s-o poti privi ca pe o cucerire.
Cu ochii atintiti in gol vorbeai si-avei o voce-atat de calda,
 Doreai sa cred, ca tu  nu poti chiar dac-ai incerca ,
Sa te apropii de-a mea simtire, de-al meu gand,
Cand tu de fapt traiesti atat de singur pe Pamant.
Ti se parea ca totul cu mult prea repede s-a petrecut, 
Si chiar aveai dreptate, cu mult prea multa graba am trecut,
Peste o singura dorita ce poate ai simti-o un minut,
Aceea de a ma cunoaste doar, pentru-nceput.
Te-am inteles si-atunci, si-acum , mereu de fapt.
Stateam cu inima de teama inghetata,langa tine,
Cum puteai sti si crede intr-o iubire si cai adevarata?
Ca desi par o dulce eu nu-s decat o prefacuta.
Ce vrea si lupta cu mult zel sa para,
Ceva ce ea de fapt nu este,
Prea mult mister o inconjoara. 
Si drept gandeai simteai si teama  iti era,
Eu te-nteleg iubirea mea. 
Cand pentru-ntaia oara a ta fotografie am privit,
Stiut-am pe ce drum pornesc, si m-am grabit, 
Sa-ti spun ce simt, cat imi doresc, 
Poate, sub  clar de luna, tinandu-ne de mana sa-ti vorbesc.
Despre ce simt, gandesc si planuiesc,
Legat de o iubire ce eu stiam cat e de mare .
Stiam si cat de interzisa este,nu doar pare.
Sa o privesc ca pe un mare foc ce arde si  nu ca pe un scrum.
Si mi-am vazut in liniste de al meu drum.
De faptul ca  fie doar si pentr un minut a noatre suflete-au vibrat,
Si s-au placut cu-adevarat, fii linistit, 
Chiar nu e nimeni vinovat.
Nici tu n-ai nici o vina, nici eu nu am si de exista Soarta,
Zambeste probabil, acum cu inima-mpacata.
Caci ea, doar ea stiut-a despre ziua cand 
Voi sta in fata-ti uimita si tacuta.
Ce-as mai fi putut sa-ti spun eu tie in acea seara?
Pareai si chiar credeai ca despre viata,
Stii totul pe dinafara.
Imi amintesc din al tau drum cu cata-ardoare-am incercata sa te opresc:
Ia-ma cu tine-am zis!
Unde?M-ai intrebat, pareai asa surprins! 
Aveai pe chip tristete , amaraciune, si-ndoiala.
Eu nu vroiam sa cred ca vei pleca.
Azi, daca crezi sau nu , ceva-mi spunea
Ca noi doi dragul meu nicicand nu ne vom revedea.
Si nu vroiam sa cred ca nu ma crezi
Si ca ma judeci, doar dupa ce vezi.
Aveai in fata o fetita parca, cu-o rochie draguta visinie, 
Un  suflet bun, si cald, e drept putin prea-nflacarat.
O inima pe care tu n-aveai cum sa o vezi,
Dar care a batut  zile si nopti la fel ca la-nceput.
Si mii si mii de visuri si-a facut
Visat-a si crezut la clipa cand in brate iti va sta,
Si iti spunea atunci cat si-a dorit imbratisarea ta.
Cand pentru-ntaia oara eu ti-am spus mi-e dor,
Tu doar ai ras, pareai atoatestiutor.
E-adevarat nu te vazusem inca ,dar te stiam de-o viata parca,
Eu fata de tine, cred in Soarta.
Cand tu convins ca esti un simplu om ce cateodata
Cand te-odihnesti trimiti spre mine cate-un rand,
N-aveai cum sa-ntelegi si nici sa stii 
Ca pentru mine mult tu insemnai 
Si dor mi-era de tine cu adevarat, inca-mi mai este,
Sunt sentimente adevarate , nu poveste..
Poveste e de fapt, dar e reala,
Si eu si tu suntem reali si-asa frumosi, 
Pasim prin viata singuri pe dumuri diferite insa.
Eu stau aici, acum si-ti scriu in noapte,

Vroiai sa pari un simplu om ce cateodata
Cand te-odihnesti trimiti spre mine cate-un rand,
N-aveai cum sa-ntelegi si nici sa stii
Ca pentru mine mult tu insemnai
Si dor mi-era de tine cu adevarat, inca-mi mai este,
Sunt sentimente adevarate , nu poveste..
Poveste e de fapt, dar e reala,
Si eu si tu suntem reali si-asa frumosi,
Pasim prin viata singuri pe dumuri diferite insa.
Eu stau aici, acum si-ti scriu in noapte,
Stiu ca existi dar stiu si tot  ce ne desparte,
Si e tarziu, doar stelele-si vorbesc acum in soapte.
Poate-ai uitat si ca-I sambata seara,
Una de toamna nu pe primavara.
Mi-e teama ca-al tau suflet a- inghetat,
Ca ori nu vrea, ori nu mai poate crede in iubire cu adevarat.
Nu-ti fie teama,  azi iti scriu,  dar nu te chem  ca altadata.
Mi-e mult prea draga a ta inima insingurata.
Mi-e teama ca ceva in tine a murit demult si tu nu stii,
Te-ascunzi si nu mai lupti sa fii, Poate de-aceea nici nu mai poti sa vii.
Eu vad in tine-un suflet bun, dar ravasit si-nsingurat
De-o lume cruda, falsa,  si nedreapta-nconjurat.
Dar de ce cred c-atunci cand nimeni somnul nu-ti vegheaza,
Si tu sa zbori ai vrea cum nimeni nu-si imagineaza.
Si cine stie, poate intr-o zi,
Iubirea vietii tale cu adevarat ti-o vei gasi.
Ramai cu bine suflet trist si zbuciumat,
De-acum nu dormi, si esti ingandurat, Din inima-ti doresc  sa-ti fie bine, Si in a mea iubire sa crezi  cu-adevarat. de Ciobanu Camelia