Mi-e frică de-ntuneric şi totuşi vin, şi vin

Revin în toamnă cum revin acasă

Din ţări mai libere şi mai bogate -

Ştiu iarna care vine, ştiu bruma care cade

Şi ceaţa nesfârşită, nenţeleasă.

Dar eu visez amiaza-mbrăţişată

De frigul dimineţii şi al serii,

Ora de miere, galbena zăpadă

Pe care-o ning din crengi învinse merii.

Eu plâng de bucurie în lumina

Nestinsă încă de uriaşe nopţi

Şi-n strugurii zdrobiţi în teasc din vina

De-a fi prea buni, prea dulci, prea copţi.

Eu vin spre frig, deşi de frig mi-e groază

Spre fructul putred care se consumă

În alcoolul lipee-n amiază

Şi tulburat în asfinţit de brumă.

Mi-e frică de-ntuneric şi totuşi vin, şi vin

Din nesfârşite veri strălucitoare

Unde tânjesc spre fericitul chin

Al boabei ce apune-n vin şi moare.

Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,

Fatală, somnoroasă demnitate.

Revin în toamnă cum revin acasă

Din ţări mai libere şi mai bogat...    

Ana Blandiana