Ramas bun....

Sunt lacrimi care nu se pot plange. Sunt situatii care trebuiesc acceptate. Am fost martora inchiderii unui blog serios.Continea informatii utile intregului popor. Blogul meu, a fost conceput doar pentru un om. Care nici nu stiu daca a citit preo postare, Ma opresc, am promis. Nu pot decat sa-i urez fericire, daca exista, si impliniri care stiu ca exista. L-am vazut o singura data. Dar l-am purtat in inima trei ani. Si-l voi purta pentru toata viata. Dar nu vreau sa mai tulbur inima si linistea nimanui. Poate intr-o alta viata...va fi mai frumos si cu mai putina amaraciune. Voua care mi-ati citit postarile, va multumesc pentru aprecieri si cand a fost cazul pentru dezaprecieri.Va iubesc.Mi-ati fost aproape cand am avut nevoie.Fericire, bucurie de la copii si cei dragi va doresc din toata inima mea.Poate voi revieni...desi nu cred.Va pup si va doresc o zi frumoasa!