Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.
Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.
Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.
In fiecare stea pe bolta
Esti tu, acolo si aici.
De nu-mi vorbesti, nu-i intamplare
Eu stiu mereu ce vrei sa zici.
E dincolo de noi puterea
De-a intelege. Pentru ce?
E plan divin, e incercare?
E trist, e bine? E orice.
poezie de Iulia Comaniciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu