duminică, 11 iulie 2010

Poate ca marea nostra problema, nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri...


N-ai nevoie de mai mult cat timp te ai pe tine insuti, s-a zis uneori. Am experimentat aceasta idee si nu-i adevarata. Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si, mai ales, de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea noastra problema  nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri. Sau poate ca tocmai aceasta e marea problema a fericirii, sa fim mai putin singuri.” Intaia singuratate/Scrisori imaginareOctavian Paler
In multe, daca nu in toate relatiile de iubire, se ascund unule elemente de dependenta. Sa recunoastem: interdependenta fericita, armonioasa, matura nu este decat un ideal spre care nazuim. Pentru a cunoaste iubirea matura, avem nevoie ca in copilarie sa beneficiem de iubirea parentala puternica ce ne va ajuta sa ne iubim pe noi insine. Iubirea parentala ne provoaca o intense stare de bine si ne permite sa traim experienta daruirii din simpla bucurie de a o face. Ca adulti, vom putea astfel sa traim si exprimam intregul spectru al emotiilor si dorintelor, sa gandim limpede si sa facem o diferenta intre iluzie si realitate, sa dam glas cu incredere gandurilor noastre si sa decidem calea cea mai buna pentru a ne satisface nevoile. Daca vrem sa fim capabili, ca adulti, de iubire matura, trebuie sa ne dezvoltam un sistem intern care sa ne permita sa devenim proprii nostri parinti si care sa ne ofera iubire de sine neconditionata, autoindrumare inteleapta si autoajutorare ferma.
In afara de iubirea parentala intensa, avem nevoie sa crestem intr-o cultura care sa ii elibereze pe copii din iluzia ca ceilalti detin cheia unei vieti in care promisiunile sunt mereu si pe deplin implinite: siguranta absoluta, increderea nemeritata, rasplata imediata, puterea nelimitata si confortul perpetuu. Acea cultura trebuie sa fie onesta, admitand ca fiintele omenesti nu poseda inerent toate uneltele necesare pentru a stabili relatii constiente, intime cu ceilalti – ca pentru aceasta avem nevoie sa elaboram o programa complet noua. Contrar cantecului formatiei Beatels, aceasta programa ne va dezvalui ca dragostea nu este tot ce ne trebuie si ca a trai iubirea este un lucru greu. Dragostea cere multe. Iar programa ne-ar spune: “Nu fi aspru cu tine; pana acum, nimeni nu a avut o relatie de iubire constienta, intima”. Ne-ar spune sa ne ferim de tentatia de negare a propriilor nevoi si sa analizam cu toata seriozitatea modul in care conditionarile joaca un rol destructiv in relatiile noastre de iubire.
Daca ar fi ca toti sa indeplinim cerintele iubirii mature, am fi, fara exceptie, independenti, dar capabili de acel tip de iubire care sa satisfaca acea dorinta, adanc inradacinata in noi, de a fi aproape de ceilalti. Dragostea parentala solida si intense si un mediu cultural realist contrbuie la dezvoltarea iubirii de sine la copii, care vor trai astfel o stare de bine, devenind apti de a darui din simpla bucurie de a o face. Aceasta este idealul. Dar putini oameni au atata noroc, incat sa dispuna de toate conditiile pentru a deveni niste indivizi si niste iubiti pe deplin maturi. Adultii pot insa invata multe despre iubire si libertate …
Extras din “Dragoste sau dependenta?”,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu