"Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc: aici incepe iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii."
luni, 7 martie 2011
duminică, 6 martie 2011
O, OM!
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii dai,
caci ea, mereu,spre iad sau rai
o sa indrume.
Ce grija trebuie sa pui
in viata ta toata,
caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus...in veci nu-l mai aduni,
si vei culege roada lui
ori viu,ori mort,odata.
Ai spus o vorba,vorba ta,
mergand din gura-n gura
va-nveseli sau va-ntrista
va curati sau va-ntina,
de dragoste sau ura.
Scrii un cuvant...cuvantul scris
e-un leac sau o otrava,
tu vei muri, dar tot ce-ai scri
ramane-n urma drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spe-ocara sau spre slava.
Ai spus un cantec, versul sau,
ramane dupa tine
indemni spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasand in inimi rodul sau
de har sau de rusine.
Arati o cale, calea ta
in inima ta nu piere,
e calea buna sau e rea,
va prabusi sau va-nalta.
vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Traiesi o viata...viata ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ti-o traiesti vei castiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.
O om!ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai scris sau grai
sau lasi prin pilda care-o dai
pe multi, pe multi, spre iad sau rai
mereu o sa-i indrume.
Deci nu uita!...fii credincios
cu grija si cu teama
sa lasi in urma luminos,
un semn, un gand, un drum frumos,
caci pentru toate, neandoios,
odata vei da seama.
sâmbătă, 5 martie 2011
Iubind in taina
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.
(Mihai Eminescu)
vineri, 4 martie 2011
Puterea cuvintelor
Vom vorbi acum despre rolul si importanta cuvintelor folosite atunci cand comunicam. Indiferent de scopul pentru care ai formulat o propozitie, trebuie sa sti ce cuvinte pui in ea. Cred ca toti ne dorim, ca ceea ce vrem sa transmitem, sa fie receptionat corect de catre ceilalti. Poate ca politicienii fac exceptie de la aceasta regula, insa pentru aceasta ei au o misiune mult mai grea, atunci cand isi aleg cuvintele. In primul rand, daca nu folosesti cuvinte potrivite, iti faci rau tie. 70% din timpul tau, atunci cand nu dormi, il petreci vorbind cu tine insuti. Esti constient de asta? Nu fi naiv sa crezi ca daca nu te aude nimeni, atunci cand vorbesti cu tine, nu este important ce spui. Te aude cea mai importanta persoana, si anume TU. De celemai multe ori actiunile tale, reusite sau nereusite, sunt rezultatul a ceea ce vorbesti cu tine. Ne spunem adesea aceleasi cuvinte, care ajung, in timp, sa fie niste clisee negative pe care le rulam constant in mintea noastra. Se spune ca multi au murit de ascutisul sabiei, dar si mai multi au murit de ascutisul limbii. Exact asta faci si tu cu tine. Rularea in permanenta a acelor clisee negative, ajunge sa-ti distruga increderea in tine, in capacitatile tale de a rezolva anumite lucruri, cat si in cei din jurul tau. Oamenii care folosesc fraze ca : nu am niciodata destui bani, nu am niciodata timp suficient, n-am sa reusesc asta, nimeni nu este interesat de afacerea mea, neam de neamul meu nu au avut multi bani de ce as avea eu, nimeni nu ma iubeste, nu pot, ce ma fac, nu stiu, niciodata nu am putut ….etc, arata ca au o constitutie emotionala slaba, si o tendinta spre negativism. Insa, cei care folosesc fraze ca : cred ca se poate, voi face tot ce trebuie, sper ca voi reusi, initiativa conteaza, daca nu ric nu castig, astazi este cea mai buna zi din viata mea, zi de zi devin tot mai bun din toate punctele de vedere,…..etc, arata ca au o constitutie emotionala puternica, si au predispozitie catre atitudine pozitiva si succes.
Intreaga populatie de pe pamant, cu o singura exceptie, este compusa din, ceilalti. De aceea avem nevoie de cuvinte pentru a interactiona cu ei. Alese cu grija, ele pot deveni propozitii cu un impact extraordinar. Istoria ne arata numeroare exemple in acest sens. Cuvintele manipuleaza. Ele au puterea de a ridica sau cobora, pe cel caruia i le adresezi. Se spune ca vorba si piatra aruncata, nu se mai pot intoarce. Sunt sigur ca ai observat cat de bine te simti atunci cand te lauda cineva, sau dimpotriva, ce sentimente te incearca atunci cand esti criticat. Exista unele propozitii, sau expresii,in care cuvintele foarte abil folosite, incat prin natura lor actioneaza direct asupra subconstientului nostru. Aceste cuvinte se mai numesc si “cuvinte de impact”. Un astfel de cuvant este “acum”. Este un cuvant care induce urgenta, si actionand asupra subconstientului, faciliteaza atingerea imediata a obiectivului pentru care a fost folosit. O expresie de impact poate fi si ” este foarte important” . Este o expresie care actioneaza foarte subtil asupra subconstientului celui caruia o adresezi, mai ales in cazurile cand este introdusa intr-o propozitie cu caracter de comanda. O propozitie ” Trebuie sa faci asta….”, are rezultate mai putin favorabile decat,” Este foarte important sa faci asta….”
Despre puterea lui “NU” si rolul negatiilor s-au spus deja multe. Cand il folosesti pe “NU” in fata pretentiilor nejustificate ale altora de la tine, atunci el este foarte util. Iti atrage respect si atitudinea potrivita. De multe ori este bine sa spui NU, dar noua ne este greu sa facem asta, gandindu-ne prea mult la sentimentele celorlalti. Dar atunci cand il aplici pe tine, se intoarce impotriva ta. Fereste-te sa il folosesti in stabilirea obiectivelor. Un obiectiv bine formulat evita negarea. Vrei sa te lasi de fumat? Atunci vei formula :“In urmatoarele ….. saptamani voi folosi metoda ….. pentru scapa de nevoia de a aprinde tigarea”. Lucrurile se schimba radical daca vei formula in alt mod, obiectivul tau : ” Nu voi mai fuma de acum inainte “. In partea inconstienta a psihicului nostru, unde nu este loc decat pentru imagini si trairile asociate cu ele, cuvantul “NU” se dovedeste egal cu zero. Obisnuit sa activeze imagini si indiferent la cuvinte, inconstientul va traduce propozitia ta astfel: “Voi mai fuma zilele urmatoare”. Deci sa nu-ti mai fie cu mirare de ce majoritatea obiectivelor formulate negativ esueaza exact in actiunea pe care ti-ai propus sa nu o mai faci.
De cate ori te intalnesti cu o persoana cunoscuta, iti este adresata intrebarea : ” Ce mai faci? “. De cele mai multe ori, pe cel cu care te-ai intalnit, nu il intereseaza ce mai faci, el intreaba doar din politete. Insa nu trebuie ratata aceasta ocazie, deoarece este un bun prilej de a ne fortifica moralul. Vorbim aici despre puterea cuvantului asupra psihicului, lucru neglijat sau minimalizat de catre multi oameni. In loc de ai raspunde la fel de indiferent si monosilabic, incearca sa pui suflet in ceea ce raspunzi, si incearca sa iti transmiti subconstientului tau, ca exact asa este. Raspunsuri ca : Sunt bine, multumesc……. Sunt ok…..Extraordinar….etc, poate ca il lasa indiferent pe cel caruia ii raspunzi, dar asupra ta vor avea un impact deosebit, si iti pot schimba in bine, cel putin ziua respectiva. Totul porneste de la faptul ca, gandurile atrag sentimente.
Efecte pozitive ale unor cuvinte simple, si usor de pronuntat:
- Noi - Ajuta la construirea spiritului de echipa.In acest caz este mult mai important de cat “Eu”
- Te rog - Utilizarea lui lasa interlocutorului impresia ca este apreciat.
- O treaba buna - Arata interlocutorului ca apreciezi ce a facut, cat si atrage repetarea performantelor respective.
- Tine-o tot asa - Ajuta la mentinerea ritmului necesar pentru a duce la bun sfarsit o sarcina.
- Ce parere ai? - Arata ca recunosti si accepti competenta interlocutorului.
- Eu am gresit - Ajuta la cresterea credibilitatii celui aflat intr-o pozitie superioara.
Intreaga populatie de pe pamant, cu o singura exceptie, este compusa din, ceilalti. De aceea avem nevoie de cuvinte pentru a interactiona cu ei. Alese cu grija, ele pot deveni propozitii cu un impact extraordinar. Istoria ne arata numeroare exemple in acest sens. Cuvintele manipuleaza. Ele au puterea de a ridica sau cobora, pe cel caruia i le adresezi. Se spune ca vorba si piatra aruncata, nu se mai pot intoarce. Sunt sigur ca ai observat cat de bine te simti atunci cand te lauda cineva, sau dimpotriva, ce sentimente te incearca atunci cand esti criticat. Exista unele propozitii, sau expresii,in care cuvintele foarte abil folosite, incat prin natura lor actioneaza direct asupra subconstientului nostru. Aceste cuvinte se mai numesc si “cuvinte de impact”. Un astfel de cuvant este “acum”. Este un cuvant care induce urgenta, si actionand asupra subconstientului, faciliteaza atingerea imediata a obiectivului pentru care a fost folosit. O expresie de impact poate fi si ” este foarte important” . Este o expresie care actioneaza foarte subtil asupra subconstientului celui caruia o adresezi, mai ales in cazurile cand este introdusa intr-o propozitie cu caracter de comanda. O propozitie ” Trebuie sa faci asta….”, are rezultate mai putin favorabile decat,” Este foarte important sa faci asta….”
Despre puterea lui “NU” si rolul negatiilor s-au spus deja multe. Cand il folosesti pe “NU” in fata pretentiilor nejustificate ale altora de la tine, atunci el este foarte util. Iti atrage respect si atitudinea potrivita. De multe ori este bine sa spui NU, dar noua ne este greu sa facem asta, gandindu-ne prea mult la sentimentele celorlalti. Dar atunci cand il aplici pe tine, se intoarce impotriva ta. Fereste-te sa il folosesti in stabilirea obiectivelor. Un obiectiv bine formulat evita negarea. Vrei sa te lasi de fumat? Atunci vei formula :“In urmatoarele ….. saptamani voi folosi metoda ….. pentru scapa de nevoia de a aprinde tigarea”. Lucrurile se schimba radical daca vei formula in alt mod, obiectivul tau : ” Nu voi mai fuma de acum inainte “. In partea inconstienta a psihicului nostru, unde nu este loc decat pentru imagini si trairile asociate cu ele, cuvantul “NU” se dovedeste egal cu zero. Obisnuit sa activeze imagini si indiferent la cuvinte, inconstientul va traduce propozitia ta astfel: “Voi mai fuma zilele urmatoare”. Deci sa nu-ti mai fie cu mirare de ce majoritatea obiectivelor formulate negativ esueaza exact in actiunea pe care ti-ai propus sa nu o mai faci.
De cate ori te intalnesti cu o persoana cunoscuta, iti este adresata intrebarea : ” Ce mai faci? “. De cele mai multe ori, pe cel cu care te-ai intalnit, nu il intereseaza ce mai faci, el intreaba doar din politete. Insa nu trebuie ratata aceasta ocazie, deoarece este un bun prilej de a ne fortifica moralul. Vorbim aici despre puterea cuvantului asupra psihicului, lucru neglijat sau minimalizat de catre multi oameni. In loc de ai raspunde la fel de indiferent si monosilabic, incearca sa pui suflet in ceea ce raspunzi, si incearca sa iti transmiti subconstientului tau, ca exact asa este. Raspunsuri ca : Sunt bine, multumesc……. Sunt ok…..Extraordinar….etc, poate ca il lasa indiferent pe cel caruia ii raspunzi, dar asupra ta vor avea un impact deosebit, si iti pot schimba in bine, cel putin ziua respectiva. Totul porneste de la faptul ca, gandurile atrag sentimente.
Efecte pozitive ale unor cuvinte simple, si usor de pronuntat:
- Noi - Ajuta la construirea spiritului de echipa.In acest caz este mult mai important de cat “Eu”
- Te rog - Utilizarea lui lasa interlocutorului impresia ca este apreciat.
- O treaba buna - Arata interlocutorului ca apreciezi ce a facut, cat si atrage repetarea performantelor respective.
- Tine-o tot asa - Ajuta la mentinerea ritmului necesar pentru a duce la bun sfarsit o sarcina.
- Ce parere ai? - Arata ca recunosti si accepti competenta interlocutorului.
- Eu am gresit - Ajuta la cresterea credibilitatii celui aflat intr-o pozitie superioara.
Celei asteptate
Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.
(Camil Baltazar)
Despre prietenie-text de Mircea Eliade
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
Despre dragoste - citate de Octavian Paller
ranit si apoi vindecat de altul...
nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita...
inainte...
prapastie a durerii...
cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii...
LA MULTI ANI!
ramane...
vrednic, iti va indrepta ea cursul!...
dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi
puterea.
iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!
si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste...
o iubesti tu!
ar trebui sa fie...
vant spanzurata in vid!
cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...
ca este om si sa ramana asa.
"insuportabile"
asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se
ofileste...
Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa...
si un suflet smuls din piept...
lume si izvorul cel mai important pentru poezie...
care ascunde in ea avertismentul intunericului...
mangaietoarea lumina a lunii?
folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita.
insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem...
fi fericiti...
inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.
sau Femeia s-a nascut din Dragoste...?"
darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
lemn, altii din piatra...
simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta...
armonia raiului." - William Shakespeare
iertam unii altora micile defecte...
relativ pe lumea asta, pana si iubirea...
frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele
mele...
adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai
intalnit...
dar am deja un vis...
si am si un inger...
iar ingerul e visul meu...
sa suferi din iubire...
IUBITI-VA!
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa!
fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens...
ce ramane reprezinta amintirile...
poate face niciodata soarele: sa lumineze ... noaptea!
loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput...
defectele, ci pur si simplu le arde.
bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti...
punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi
niciodata aceiasi.
cand il asculti.
o singura data, cu adevarat...
Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de
ea insasi... "jertfa".
sa mai aruncam si o a doua privire.
sau amandoi castiga sau amandoi pierd...
se micsoreze...
este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata...
Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare!
oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca
pe o dragoste...
Gandul sufletului meu,in cuvinte..
In cap se-nvartesc,
Ganduri o mie,
Lumea o invartesc,
Ce-mi faceti voi mie!
Ce ma fac eu oare?
Mi-ati facut capul mare,
Peste tot cusur gasiti,
Realitatea o suciti!
Zi si noapte,
Cuvinte, nu fapte
Tare va starnesc,
Cercuri invartesc!
Bucuria vietii mi-o rapiti,
Simtirea o-nnabusiti,
Tristetea primeniti,
Afurisite, voi, sa fiti,
O sa va pun pe hartie!
Ganduri o mie,
Lumea o invartesc,
Ce-mi faceti voi mie!
Ce ma fac eu oare?
Mi-ati facut capul mare,
Peste tot cusur gasiti,
Realitatea o suciti!
Zi si noapte,
Cuvinte, nu fapte
Tare va starnesc,
Cercuri invartesc!
Bucuria vietii mi-o rapiti,
Simtirea o-nnabusiti,
Tristetea primeniti,
Afurisite, voi, sa fiti,
O sa va pun pe hartie!
Arta iubirii incepe cu noi insine...
Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.
Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea ccealaltaorpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.
In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.
Noi putem vorbi desrep iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune
Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul.
In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.
Noi putem vorbi desrep iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune
Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul.
(fragment din cartea Arta de a iubi de Don Miguel Ruiz)
Despre telepatia intre doi oameni care se iubesc...
Telepatia exista si chiar se manifesta foarte puternic.
"Gândul este o sfera gigantica de energie si orice gând emis rezoneaza în tot universul" scria Swami Sivananda, în cartea sa "Puterea gândului".
Puterea gândului nostru sta în capacitatea noastra de al focaliza. Ullman, un distins cercetator care a studiat relatia dintre vis si telepatie, afirma ca natura visului de a combina stari de mare activare si de disociatie si tocmai aceasta combinatie este cea care, empiric, poate sa faciliteze transferul telepatic. Apoi în colaborare cu Krippner au publicat o serie de date experimentale, care vin sa sprijine existenta transferului "extrasenzorial" al informatiei la subiectul adormit. Aceasta informatie, dupa relatarile autorilor citati, apare în visele subiectului si corespunde cu o imagine fixa care se afla în mâinile unei persoane "transmitatoare" sau a unui agent care priveste subiectul aflându-se în totala izolare de el sau chiar la mare distanta de el.
Krippler a demonstrat apoi, experimental, ca stimulii "tinta" emotionali sunt mai efectivi asupra experientei de vis decât materialul telepatic neemotional.
Emotiile sunt acei stimuli care ajung foarte usor în subconstient. Tot ce percepem definim prin emotii. O culoare creeaza o anumita emotie, o actiune sau orice facem este pentru a ne asigura aceste emotii care ne confirma certitudinea existentei. Exemplu, mergem în excursie pentru ca simtim o anumita emotie, iesim cu o persoana de sex opus pentru ca simtim o anumita emotie. De aceea transferul telepatic emotional este cel mai efectiv si usor de receptat. Când eram copil îmi placea foarte mult sa locuiesc la bunicii mei de la tara. Se întâmpla sa treaca mult timp pâna sa îmi vad parintii. Într-o dimineata târzie când înca dormeam, m-am ridicat brusc în sezut uitându-ma fix la telefonul care se afla pe marginea patului. Eram sigur ca mama mea ma va suna imediat. Totul s-a derulat foarte repede, nici macar nu eram constient de faptul ca m-am trezit. Tot ce stiam era ca mama mea, de care-mi era dor si n-o vazusem de o luna, ma va suna chiar în aceea clipa. În secunda urmatoare asa s-a si întâmplat. Eu fiind în somn, am receptat foarte repede frecventa gândurilor mamei mele pe care probabil le emitea foarte intens pe un fond emotional.
Astfel, asa cum spunea si Krippner, informatiile telepatice cele mai puternice si usor de perceput sau de emis sunt cele emotionale. Chiar si dumneavoastra simtiti când cineva va iubeste sau va uraste, nu dupa comportament, ci pur si simplu simtiti. În vis emisferele cerebrale sunt mult mai "relaxate", deci extinse. Ele recepteaza vibratii mai fine pe masura ce sunt mai relaxate tocmai pentru ca energia lor, activitatea lor nu e focalizata doar într-un anume punct, actiune. În artele martiale cheia de a simti si anticipa adversarul consta în relaxarea interioara. Cele mai multe cazuri de telepatie în vis se întâmpla la cuplurile de îndragostiti sau persoane între care exista o legatura profunda, tocmai pentru ca telepatia consta în intensitatea gândului emis. Iar persoanele care se iubesc, de exemplu, se gândesc cu putere unul la celalalt. Visul telepatic stabileste legatura cu gândirea si sentimentele unor persoane si chiar grupuri aflate la departare.
S-a întâmplat odata ca un prieten de-al meu sa ma anunte ca vrea sa vina în vizita din capitala, dar mi-a spus ca nu stie exact când ajunge pentru ca nu s-a hotarât exact ce tren sa ia. Eu eram convins ca va sosi abia a doua zi, dar în timpul acelei nopti am visat la un moment dat ca el intra pe usa, se descalta si urca scarile pentru a intra la mine în camera. Înainte sa deschida usa eu m-am trezit si asteptam ca el sa apara. Asa s-a si întâmplat, ajunsese la ora 3 noaptea.
Undele cerebreale care însotesc somnul telepatic corespund ritmurilor theta si delta. Din punct de vedere fiziologic, somnul prezinta o inhibitie la nivelul cortexului cerebral. Ariile de extindere sunt în functie de aceste ritmuri. În delta, constiinta obisnuita nu mai poate face legatura cu constientul.
"Gândul este o sfera gigantica de energie si orice gând emis rezoneaza în tot universul" scria Swami Sivananda, în cartea sa "Puterea gândului".
Puterea gândului nostru sta în capacitatea noastra de al focaliza. Ullman, un distins cercetator care a studiat relatia dintre vis si telepatie, afirma ca natura visului de a combina stari de mare activare si de disociatie si tocmai aceasta combinatie este cea care, empiric, poate sa faciliteze transferul telepatic. Apoi în colaborare cu Krippner au publicat o serie de date experimentale, care vin sa sprijine existenta transferului "extrasenzorial" al informatiei la subiectul adormit. Aceasta informatie, dupa relatarile autorilor citati, apare în visele subiectului si corespunde cu o imagine fixa care se afla în mâinile unei persoane "transmitatoare" sau a unui agent care priveste subiectul aflându-se în totala izolare de el sau chiar la mare distanta de el.
Krippler a demonstrat apoi, experimental, ca stimulii "tinta" emotionali sunt mai efectivi asupra experientei de vis decât materialul telepatic neemotional.
Emotiile sunt acei stimuli care ajung foarte usor în subconstient. Tot ce percepem definim prin emotii. O culoare creeaza o anumita emotie, o actiune sau orice facem este pentru a ne asigura aceste emotii care ne confirma certitudinea existentei. Exemplu, mergem în excursie pentru ca simtim o anumita emotie, iesim cu o persoana de sex opus pentru ca simtim o anumita emotie. De aceea transferul telepatic emotional este cel mai efectiv si usor de receptat. Când eram copil îmi placea foarte mult sa locuiesc la bunicii mei de la tara. Se întâmpla sa treaca mult timp pâna sa îmi vad parintii. Într-o dimineata târzie când înca dormeam, m-am ridicat brusc în sezut uitându-ma fix la telefonul care se afla pe marginea patului. Eram sigur ca mama mea ma va suna imediat. Totul s-a derulat foarte repede, nici macar nu eram constient de faptul ca m-am trezit. Tot ce stiam era ca mama mea, de care-mi era dor si n-o vazusem de o luna, ma va suna chiar în aceea clipa. În secunda urmatoare asa s-a si întâmplat. Eu fiind în somn, am receptat foarte repede frecventa gândurilor mamei mele pe care probabil le emitea foarte intens pe un fond emotional.
Astfel, asa cum spunea si Krippner, informatiile telepatice cele mai puternice si usor de perceput sau de emis sunt cele emotionale. Chiar si dumneavoastra simtiti când cineva va iubeste sau va uraste, nu dupa comportament, ci pur si simplu simtiti. În vis emisferele cerebrale sunt mult mai "relaxate", deci extinse. Ele recepteaza vibratii mai fine pe masura ce sunt mai relaxate tocmai pentru ca energia lor, activitatea lor nu e focalizata doar într-un anume punct, actiune. În artele martiale cheia de a simti si anticipa adversarul consta în relaxarea interioara. Cele mai multe cazuri de telepatie în vis se întâmpla la cuplurile de îndragostiti sau persoane între care exista o legatura profunda, tocmai pentru ca telepatia consta în intensitatea gândului emis. Iar persoanele care se iubesc, de exemplu, se gândesc cu putere unul la celalalt. Visul telepatic stabileste legatura cu gândirea si sentimentele unor persoane si chiar grupuri aflate la departare.
S-a întâmplat odata ca un prieten de-al meu sa ma anunte ca vrea sa vina în vizita din capitala, dar mi-a spus ca nu stie exact când ajunge pentru ca nu s-a hotarât exact ce tren sa ia. Eu eram convins ca va sosi abia a doua zi, dar în timpul acelei nopti am visat la un moment dat ca el intra pe usa, se descalta si urca scarile pentru a intra la mine în camera. Înainte sa deschida usa eu m-am trezit si asteptam ca el sa apara. Asa s-a si întâmplat, ajunsese la ora 3 noaptea.
Undele cerebreale care însotesc somnul telepatic corespund ritmurilor theta si delta. Din punct de vedere fiziologic, somnul prezinta o inhibitie la nivelul cortexului cerebral. Ariile de extindere sunt în functie de aceste ritmuri. În delta, constiinta obisnuita nu mai poate face legatura cu constientul.
joi, 3 martie 2011
Iubirea adevarata se invata si se castiga in fiecare zi...
Drumul dragostei nu e niciodata neted. Suferinta, ca si fericirea, fac parte implicit din iubire. Cand ne indragostim prima oara, avem iluzia ca vom trai vesnic acea stare sublima de fericire. Dar primele lacrimi care aduc cu ele suferinta ne fac sa intelegem ca iubirea nu este un dat, ea se invata si se castiga in fiecare zi.
Fericirea si suferinta din iubire nu exista una fara cealalta si – osciland intre cei doi poli – invatam treptat ca iubirea nu inseamna odihna nesfarsita in bratele persoanei iubite.
Iubirea presupune transformare si luptă continuă, caci altfel n-ar fi decat o traire superficiala, incapabila a ne ridica deasupra cenusiului vietii cotidiene.
“Să-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvarşită, incredere şi dăruire impotriva ta insuţi, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamnă să iţi dai inima şi sufletul intreg celui care ţi le va zdrobi.” (Charles Dickens)
“Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.” (Jorge Luis Borges)
“Iubeste cu adevarat cel ce tremura cand isi marturiseste dragostea.” (Sir Philip Sidney)
“Nu suntem niciodata mai neajutorati si nefericiti ca atunci cand pierdem dragostea.” (Sigmund Freud)
“Fericirea! Nu stii ce este exact pana in ziua cand o pierzi. La fel ca si cu dragostea adevarata. Si nu este tot asa si cu tineretea? Cata vreme o ai, nu-i dai nici o importanta. Ba chiar ai vrea ca timpul sa zboare. Abia astepti sa cresti, sa faci experiente. Dar intr-o zi te uiti in urma si-ti dai seama ca nu mai e, si atunci plangi dupa ea! Ciudata soarta mai au si oamenii. Inteleg importanta unui lucru abia cand l-au pierdut.” (Renzo Ricchi)
“Numai iubirea limpezita de lacrimi poate ramane curata si vesnica.” (Khalil Gibran)
“Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cine merita, nu te face sa plangi.” (Gabriel Garcia Marquez)
“Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete.” ( Cioran )
“Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor.” ( La Rochefocauld )
“Dragostea adevarata nu inseamna placere.” ( Confucius )
“Iubirea este un sentiment cu patru varste: se naste in bratele dispretului, creste sub protectia dorintei, se intretine cu favoruri si moare otravit de gelozie.” ( Pedro Calderon de la Barca )
“O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.” ( I. L. Caragiale )
“Dragostea adevarata nu a avut niciodata o cale neteda.” ( William Shakespeare )
“Iubirea indura mai usor moartea sau absenta decat indoiala sau tradarea.” ( Andre Maurois )
“Este atat de scurta dragostea si este atat de lunga uitarea…”( Pablo Neruda)
“O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti cu atata strasnicie nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.” ( Fiodor Mihailovici Dostoevski)
“Dragostea adevarata apare in momentul in care incepem să sacrificăm in noi acele lucruri care se opun oricărui sacrificiu.“ (Vinet)
“Iubirea absoluta e rara si e periculos sa ne lasam calauziti de fantoma ei, pentru ca jertfim fericirile posibile ce ne stau la indemana.” ( Mircea Florian)
“Amorul e un castel cladit pe iluzii. Orice vorba spusa mai cu putere il cutremura sau il darama. Tinerii trebuie sa urce in tacere aceste trepte, caci altfel sunt expusi sa-si ucida sufletul si fara el nu exista fericire.”(Vasile Conta)
“Femeia în dragoste suferă mai mult decât bărbatul, dar ştie să ascundă mai bine suferinţa.” (Euripide)
Fericirea si suferinta din iubire nu exista una fara cealalta si – osciland intre cei doi poli – invatam treptat ca iubirea nu inseamna odihna nesfarsita in bratele persoanei iubite.
Iubirea presupune transformare si luptă continuă, caci altfel n-ar fi decat o traire superficiala, incapabila a ne ridica deasupra cenusiului vietii cotidiene.
“Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.” (Jorge Luis Borges)
“Iubeste cu adevarat cel ce tremura cand isi marturiseste dragostea.” (Sir Philip Sidney)
“Nu suntem niciodata mai neajutorati si nefericiti ca atunci cand pierdem dragostea.” (Sigmund Freud)
“Numai iubirea limpezita de lacrimi poate ramane curata si vesnica.” (Khalil Gibran)
“Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cine merita, nu te face sa plangi.” (Gabriel Garcia Marquez)
“Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete.” ( Cioran )
“Dragostea adevarata nu inseamna placere.” ( Confucius )
“Iubirea este un sentiment cu patru varste: se naste in bratele dispretului, creste sub protectia dorintei, se intretine cu favoruri si moare otravit de gelozie.” ( Pedro Calderon de la Barca )
“O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.” ( I. L. Caragiale )
“Iubirea indura mai usor moartea sau absenta decat indoiala sau tradarea.” ( Andre Maurois )
“Este atat de scurta dragostea si este atat de lunga uitarea…”( Pablo Neruda)
“O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti cu atata strasnicie nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.” ( Fiodor Mihailovici Dostoevski)
“Iubirea absoluta e rara si e periculos sa ne lasam calauziti de fantoma ei, pentru ca jertfim fericirile posibile ce ne stau la indemana.” ( Mircea Florian)
“Amorul e un castel cladit pe iluzii. Orice vorba spusa mai cu putere il cutremura sau il darama. Tinerii trebuie sa urce in tacere aceste trepte, caci altfel sunt expusi sa-si ucida sufletul si fara el nu exista fericire.”(Vasile Conta)
“Femeia în dragoste suferă mai mult decât bărbatul, dar ştie să ascundă mai bine suferinţa.” (Euripide)
Sa te retragi...frumos...
"Sa te retragi usor precum apa
Limpede de dupa varateca ploaie,
Lasand in urma graul verde
Si macii infloriti.
Sa te retragi incet precum aurul
Spre miezul pamantului,
Distiland esentele tarzii
In propria umbra sa te retragi,
Precum in vechiul descantec,
Zambetul,cuvantul,lacrima."
(Mircea Muthu)
Limpede de dupa varateca ploaie,
Lasand in urma graul verde
Si macii infloriti.
Sa te retragi incet precum aurul
Spre miezul pamantului,
Distiland esentele tarzii
In propria umbra sa te retragi,
Precum in vechiul descantec,
Zambetul,cuvantul,lacrima."
(Mircea Muthu)
miercuri, 2 martie 2011
Iubirea este cenusa visurilor noastre...
Cand ne simtim pierduti, sa cautam speranta!
Ce e speranta? Poate fi acea parte din viata fiecaruia ce refuza sa vada partea goala a paharului. Poate fi acea pata de culoare ce refuza sa se amestece cu umbrele vietii, sau de ce nu acea sclipire, acea raza de curaj ce ne ridica adesea din cele mai sumbre clipe.
Ori de cate ori ne simtitm “pierduti”, ni se pare ca toate eforturile noastre au fost zadarnice, ca toate idealurile noastre s-au risipit. Speranta e cea care ne aduce in suflete increderea de a continua. Ea ne “sopteste” in momentele de cumpana ca visele noastre se pot transforma in realitati.
O viata fara speranta? Dar, nu e oare viata noastra un sir de idealuri, planuri, pasiuni, motivatii si actiuni, sustinute de speranta unui scop devenit realitate?
“Dacă adevărul este ” ceea ce exista”, speranţa este acea parte din ceea ce există care nu vrea niciodată să se aşeze în genunchi, care refuză să se consoleze, să se împace cu răul.” – Polemici cordiale
(Adela)
În melancolie, îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.
Cel mai rău îmi pare, de fapt, că ele nu pot fi descrise şi surprinse în esenţa lor.
Pentru a le înţelege, trebuie să treci prin ele. Şi aici, există anumite etape de parcurs.
Am fost întrebată acum ceva timp dacă aş alege fericirea eternă desigur dacă acest lucru ar fi fost posibil, ţinând cont şi de faptul că toţi căutăm fericirea pe parcursul vieţii – cel puţin aşa îmi place să cred.
Da, aş alege fericirea. Însă nu eternă. De ce? Ar însemna să învăţ să uit sentimentul de melancolie şi tristeţe, şi nu vreau. Nu vreau doar una singură în viaţa mea.
Le vreau pe toate cele trei, şi pe celelalte care mai rămân. Mi-ar fi dor de ele.
Parcă aş pierde ceva din mine, şi aş înceta a mai fi eu. Şi da, zâmbetul celui care suferă e mai dureros decât lacrimile celui care plânge…
Cred că totul în viaţă ar trebui să se găsească în mod ponderat, pentru a se stabili un anumit echilibru al lumii. Dacă nu se găseşte, atunci ar trebui ca noi să facem tot posibilul ca să se găsească.
Să fie vorba şi aici de alegere?
Poţi afirma că trist eşti când alegi să nu fii fericit, şi că de fapt, noi suntem cei care alegem să vedem partea urâtă a lucrurilor pentru a ne pune în postura de victime?
„Fiecare stare sufletească tinde să se adapteze unui exterior corespondent felului ei specific sau să transforme acest exterior într-o viziune potrivită naturii ei. Ochii omului văd în exterior ceea ce îl frământă în interior. În melancolie, îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.
Dacă melancolia este o stare de reverie, difuză şi vagă, ce nu atinge niciodată o adâncime şi o concentrare intensă, tristeţea, dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă şi o interiorizare dureroasă. Poţi fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, tristeţea câştigă în intensitate, precum într-unul deschis melancolia creşte.
Caracterul de concentrare al tristeţii rezultă din faptul că ea se naşte aproape totdeauna dintr-un motiv determinat, pe când în melancolie nimeni nu are precizat în conştiinţă un determinant exterior.
Stările melancolice durează mult, fără să atingă o intensitate particulară. Or, durata lor fiind mare, şterge din conştiinţă orice motiv iniţial, prezent în tristeţe, care nu durează mult, dar atinge o tensiune intimă şi închisă, ce niciodată nu va exploda, ci se va stinge în propria fiinţă.
Tristeţea apare după toate fenomenele prin care viaţa pierde din ea însăşi. Faţa omului în tristeţe dovedeşte atâta interioritate, încât exteriorul face direct accesibil interiorul. Tristeţea face misterul accesibil.
Dar misterul tristeţii este atât de inepuizabil şi de bogat, încât tristeţea nu încetează niciodată de a fi enigmatică. Dacă există o scară a misterelor, atunci tristeţea intră în categoria misterelor infinite, care nu încetează niciodată de a se arăta, fiindcă sunt inepuizabile. Şi orice mister adevărat este inepuizabil”.
Cioran
Despre viata,ambitie,resemnare
Inainte de a incepe sa scriu, ma gandeam sa dau doua definitii:
Ce este resemnarea? Acceptarea unui rau fara impotrivire!
Ce este caracterul? Totalitatea insusirilor psihice stabile ale omului privit ca membru al societatii… cu alte cuvinte: fire.
Fiecare din noi traieste intr-un microcosmos in care isi creeaza propria lume avand ca temelie principiile dupa care se ghideaza in viata.
Caramizile… zidul din microcosmosul nostru: sufletul fiecaruia cred ca este despartit de un zid: de o parte a zidului se afla dorinta pentru libera alegere, iar de cealalta parte se afla opusul… ceea ce nu iti doresti dar esti obligat sa faci, partea din suflet care te dezamageste si care te impinge spre acelasi gand: resemnarea.
Zidul dintre cele doua sentimente firesti este construit din circumstantele(imprejurarile), in care viata, mediul in care traiesti sau in care ai crescut, te-au impins intr-o anumita directie.
Fiecare caramida din zid repezinta cate o circumstanta din viata ta.
Fiecare dezamagire pe care o traiesti, fiecare vis spulberat, fiecare speranta catre un microcosmos sau o lume utopica, fiecare obstacol pe care viata ti l-a rezervat si peste care nu ai reusit sa treci, reprezinta o caramida in acest zid.
Cu cat zidul devine mai inalt si ia mai multa amploare in lumeea pe care ti-ai creat-o, cu atat sperantele devin mai slabe si se naste in noi sentimentul de resemnare.
Ceea ce vreau eu sa spun este ca visurile mor in noi o data cu esecurile, cu cat sunt mai multe esecuri, cu atat speri mai putin la o lume mai buna. Sentimentul asta face parte din noi, este viu si traieste o data cu noi.
Sigura arma impotriva zidului este ambitia… ea deschide o fereastra in zid si lasa lumina sa treaca in partea intunecata de dezamagire.
Priveste oamenii pe care locul de munca si viata sociala si ambianta din care isi hranesc sufletele, i-a impins sa devina niste oameni care nu mai spera, care nu mai au principii, si care miros a incultura si a tigari ieftine. Oare meseria i-a transformat in ceea ce sunt? NU! Resemnarea…
Lupta impotriva ei, arata trupului ca in el inca mai zac sentimente, invie focul sperantei din tine, aprinde lumina din lumea ta si poate vei reusi sa depasesti fiecare esec care te impiedica sa iti urmezi principiile pe care ti-ai construit caracterul.
Ambitia este singura arma impotriva resemnarii care se naste o data cu primul esec si moare o data cu noi!
(Miky )
marți, 1 martie 2011
Despre iubire...
Afectiunea este germenele pasiunii. Pasiunea este germenele iubirii perfecte.
Cand iubesti intens, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.
Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti. Credinta castiga cel mai mult, umilinta primeste cel mai mult, dragostea – insa – lucreaza cel mai mult.
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor.
Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin.
Cu cat ne iubim mai mult prietenii, cu atat ii vom flata mai putin.
Daca vrei sa fii iubit, iubeste!
Dorinta de a fi iubit pentru ceea ce esti in tine insuti este o reflectare a Inimii lui Dumnezeu care se oglindeste in inima noastra.
Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea.
Dragostea care o daruim mai departe este singura care o pastram pentru noi.
Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.
Dragostea curata si suspiciunea nu pot locui împreuna.
Dragostea e asemenea febrei: nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor.
Dragostea este abilitatea de a merge prin conflicte impreuna.
Dragostea este ca un zâmbet: niciodata nu are valoare daca n-o daruiesti.
Dragostea este sentimentul cel mai maret, care face minuni, care faureste oameni noi, creeaza cele mai mari valori morale. Dragostea este singurul joc de doi in care amandoi pot sa castige.
Am dat trecutul...
pe un licar din ochii tai,
Am vândut amintirile
pe un zâmbet de la tine
Am pus pe rug păcatele,
să te primesc cu inima curată,
Mi-am alungat tinereţea
că să fac loc tinereţii tale,
Am uitat toate jurămintele,
ca să le pot crede pe ale tale,
Hainele timpului,
le-am daruit
in semn de iubire ....
Atunci când uşa s-a inchis în spatele tau,
Crivaţul viitorului a năvălit în mine
prin toate crăpăturile sufletului...
(Dan Stoica)
luni, 28 februarie 2011
citatul zilei 28.02.2011
Rabindranath Tagore
Azi singur...
De dorul tau m-as transforma in mare
Sa pot veghea pe tarmul tau atat de cald
Sa te cuprind in valul meu de soare
Punand o raza in decoru-mi drag.
Sa te inund cu valul meu de dor
Cand rasaritul este prea pustiu
Privesc in larg, mi-s zilele cu nor
Iar totu-n jur i-atat de aramiu.
Iar dorul meu strabate in miscare
O amintire a clipei implinite
Azi singur, sunt simplu, intr-o stare
Ce nu-si gaseste rostul printre clipe.
De dorul tau, m-as face umbra ta
Sa te urmez in drumurile-ti toate
Sa fim doar noi in tot ce va va urma
Sa adunam tot ce-am pierdut prin fapte
De dorul tau...
De dorul tău am născut îngeri
din priviri
o aripă - din lacrima de ieri
cealaltă aripă - din lacrima de azi
timpul îmi lasă îngerii fără aripi
dar eu îi renasc iar şi iar cuminte
iubindu-te
te desenez în sufletul meu munte
să te simt când te urc încet
cu buzele şi sufletul meu
ţi-am găsit izvorul
ascuns după privirea mea
în care te pierzi fără să te văd
şi adorm pe palma ta
ca într-o poieniţă de zâmbet,
visele îţi conturează îmbrăţişarea
în timp ce eu
te sorb din căuşul sufletului
din priviri
o aripă - din lacrima de ieri
cealaltă aripă - din lacrima de azi
timpul îmi lasă îngerii fără aripi
dar eu îi renasc iar şi iar cuminte
iubindu-te
te desenez în sufletul meu munte
să te simt când te urc încet
cu buzele şi sufletul meu
ţi-am găsit izvorul
ascuns după privirea mea
în care te pierzi fără să te văd
şi adorm pe palma ta
ca într-o poieniţă de zâmbet,
visele îţi conturează îmbrăţişarea
în timp ce eu
te sorb din căuşul sufletului
duminică, 27 februarie 2011
Citatul zilei 27.02.2011
vineri, 25 februarie 2011
Si-a mai murit o iarna, de dorul primaverii tale...
Si vreau sa adorm la umbra privirii tale si sa cutreier impreuna cu tine nu stiu ce zare, iar seara sa te privesc obosita de la marginea unui vis violet… Atatea doruri. Si a mai murit o iarna de dragul primaverii tale. Si te mai slavesc si acum in nu stiu ce timpuri si mai cant la pian melodia noastra. Iar cu mana ta dreapta ascunsa in mana mea stanga am alergat spre zari.....
Iti mai aduci aminte...
Iti mai aduci aminte ziua cand,
Din ale mele brate,desprisute-ai
Si ai plecat f ugind?
Rugandu-te sa uiti si clipa cand,
Spre mine te-ai pornit visand?
Cu multa dragoste privirea-ti calda
Ma imbratisa…
Langa a mea si inima-ti batea…
Ma mangaiai pe par,si pe neobservat,
Un gingas ,inocent sarut mi-ai dat.
Cu bratele amandoua ghemuita
Langa pieptul tau sedeam,
Cu inima vrajita toate gandurile
Eu ti le cuprindeam.
Paseai spre usa cu tristete,cand ,
Prea teama de tot ce-ar fi putut
Sa se intample,ramanand…
Intins-am doua brate calde,
O inima un suflet,o iubire..
Din fuga-ti o clipa te-ai oprit stingher..
Fixandu-ma in tocul usii..
Ca pe-un reper…
Dorit-ai parca sa stii de-ai reveni…
Cum arata iubita-ti…
Amestecata-n vise..mii si mii…
Din ale mele brate,desprisute-ai
Si ai plecat f ugind?
Rugandu-te sa uiti si clipa cand,
Spre mine te-ai pornit visand?
Cu multa dragoste privirea-ti calda
Ma imbratisa…
Langa a mea si inima-ti batea…
Ma mangaiai pe par,si pe neobservat,
Un gingas ,inocent sarut mi-ai dat.
Cu bratele amandoua ghemuita
Langa pieptul tau sedeam,
Cu inima vrajita toate gandurile
Eu ti le cuprindeam.
Paseai spre usa cu tristete,cand ,
Prea teama de tot ce-ar fi putut
Sa se intample,ramanand…
Intins-am doua brate calde,
O inima un suflet,o iubire..
Din fuga-ti o clipa te-ai oprit stingher..
Fixandu-ma in tocul usii..
Ca pe-un reper…
Dorit-ai parca sa stii de-ai reveni…
Cum arata iubita-ti…
Amestecata-n vise..mii si mii…
Citatul zilei 25.02.2011
"Iubirea este împlinirea unicului adevar al acestei lumi care este o mare minciuna."
Sorin Cerin
Sorin Cerin
joi, 24 februarie 2011
Rugaţi-vă să nu vă crească aripi
Era aproape vară atunci,
era aproape vară, cu siguranţă,
credeam în vară şi o aşteptam,
mă gândeam ziua şi noaptea
ce vară dezlănţuită va fi,
era aproape vară şi nu ştiu ce s-a întîmplat,
am dormit prea mult, poate, visând
şi e aproape iarnă acum.
(OctavianPaler)
era aproape vară, cu siguranţă,
credeam în vară şi o aşteptam,
mă gândeam ziua şi noaptea
ce vară dezlănţuită va fi,
era aproape vară şi nu ştiu ce s-a întîmplat,
am dormit prea mult, poate, visând
şi e aproape iarnă acum.
(OctavianPaler)
Focul
"Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem."
(Octavian Paler)
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem."
(Octavian Paler)
De-ai sti...
| De-ai sti cat te-am iubit… | |||
| Cat am visat la ziua cand | |||
| Nimeni nu ne va mai desparti nicicand. | |||
| Esti inca in a mea inima | |||
| Desi esti pt mine doar o umbra | |||
| Apari,dispari… | |||
| Esti peste tot | |||
| Dar nu cu mine… | |||
| Trec pe langa oameni,far sa-I vad, | |||
| Nici nu-I ascult… | |||
| Te tin in gand… | |||
| Te vad in fiecare, cand, | |||
| Ridic din intamplare ochii | |||
| Catre vreun trecator grabit… | |||
| Zambesc gandindu-ma cat | |||
| Mi-as fi dorit sa te fi regasit.. | |||
| Din intamplare poate… | |||
| Nimic planificat… | |||
| Sa te imbratisez cu drag… | |||
| Sa-ti vad chipul speriat… | |||
| Fugim iubire unul de altul | |||
| Dar inimile noastre bat. | |||
| Distanta e un chin… | |||
| Nesiguranta,lacrime si dor… | |||
| Ma ridic agale, | |||
| Incet ma-ndepartez… | |||
| Nu vreau,nu inteleg nimic… | |||
| Te simt atat de-aproape… | |||
| De ce te-ai departat?... | |||
| De-ai sti cat te-am iubit… | |||
Din noaptea...
Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg,
De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus -
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.
Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.
Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.
(Mihai Eminescu)
marți, 22 februarie 2011
luni, 21 februarie 2011
Rugaciunea unui inger pazitor...
Doamne, te rog... e cea mai mare dorinta.
Lasa-ma sa-i spun ca-mi e draga; lasa-ma sa-i vad ochii... zimbetul; lasa-ma s-o tin de mana... sa-i zimbesc... s-o fac sa creada ca ea este dulcele meu inger, ingerul meu drag, ingerul meu pazitor...
Doamne, de-ai sti...!
Pentru ea as deveni Demon, sau orice altceva... numai sa stiu c-o pot tine de mana, c-o pot conduce prin vise; vise din ceata, impletite cu dorinti si iubire; vise nebune, zburdalnice si naive ca neastimparul unui copil ghidus si vesel.
Doamne, de-ai stii...
Cat as vrea sa ma joc prin mare, sa prind aripile mele persoanei iubite si s-o admir zburind pe de-asupra valurilor...
Cat as vrea sa ne plimbam printre stele, sa i le ofer una cate una... in mana; sa tesem o perdea din ele si s-o fluturam ca doi bezmetici in noapte.
Cat as vrea sa pasim impreuna prin zare, sau sa zburam ca doi pescarusi; sa acoperim soarele, sa-l mutam, sa ne jucam cu el si sa-l aruncam unul altuia ca pe o minge...
Mai presus de orice e aceasta dorinta. Doamne, lasa-ma sa-i fiu mereu prin preajma , mereu alaturi ... lasa-ma sa-i protejez visele si gandurile, lasa-ma sa-i spun ca-mi e draga, ca-mi e dor...; lasa-ma pe mine sa-i fiu ingerul ei pazitor.
Doamne... te implor !
Iubirea...
Iubirea este lacrima Lui Dumnezeu din aceasta lume prelinsa la coltul ochilor tai.
Iubirea este aripa frânta a unui înger ce a crezut în aceasta lume.
Iubirea este împlinirea unicului adevar al acestei lumi care este o mare minciuna.
Iubirea este zefirul ce adie peste icoana sufletelor care vor sa înteleaga aceasta lume de neînteles.
Iubirea este acceptarea celui mai mare rau ca fiind o salvare.
Iubirea nu poate muri niciodata fiindca nu se poate naste, ea fiind eterna, undeva acolo, într-un colt de Destin.
Iubirea va cauta mereu absolutul chiar daca acesta se ascunde în moarte.
Iubirea este împlinirea unicei promisiuni facute cu Viata, si anume de a fi mai presus de Moarte.
Iubirea crede numai în lumina care nu apune niciodata din aura Dumnezeului clipei în care se afla ochii pierduti unii în altii.
Iubirea se întoarce catre tine doar daca îl poti întelege pe Dumnezeu.
Iubirea este mai presus decât orice creatie fiind singura care poate strabate eternitatea sufletului tau.
Iubirea este vraja unei priviri care se pierde în lumina Destinului.
Iubirea este unicul adevar al neîntelesului din toate întelesurile acestei lumi.
Iubirea este pana cu care a scris Dumnezeu pentru prima oara:Sunt singur fara de Tine!
Iubirea este unica arie a împlinirii din simfonia absurdului.
Iubirea este frumusetea fericirii de a strânge în brate eternitatea.
Iubirea este rasaritul din ochii tai a luminii sufletului ce nu va apune niciodata.
Sorin-Cerin Tema iubirii III
Iubirea nu poate trece nicaieri de noi, decât sa ramâna în urma noastra.
Cel mai mare rau în iubire este sa accepti amintirea ca atare, dar sa nu uitam ca viata este o amintire.
În iubire sa nu spui niciodata nu fiindca nu esti tu cel care decide ci sufletul tau.
Iubirea este asemenea soarelui.Rasare în spatele zorilor unor priviri, pentru a apune dupa orizontul însângerat al unei amintiri ce va straluci în noaptea vietii.
Niciodata nu poti accepta ceva în iubire fiindca nu poti decide.Cel care scrie cu pana iubirii este numai Dumnezeu.
Iubirea poarta Destinul pe unde vrea ea.
Iubirea nu poate fi dulce si nici amara ci doar iubita.
Iubirea nu calatoreste niciodata la drum cu viata, fiind în gara unei clipe unde viata poate sa o zareasca sau nu.
Descântecul iubirii este oracolul Destinului. Doar iubirea îl poate consulta pentru a fixa boala de care sufera acesta.
Iubirea nu cunoaste amagirea fiindca sinele ei amageste mereu desertaciunea vietii cu un nou absolut.
Iubirea si desertaciunea nu fac niciodata casa buna.
Iubirea este aceea care fura eternitatea unei singure clipe pentru a da în schimbul ei o viata plina de ani grei.
Iubirea va fi mereu straina de politete fiindca nu cunoaste nici ierarhia si nici diferentierile între cele doua suflete.
Cel mai sublim adevar într-o iubire este cearta dintre cei doi care sunt perceputi ca unul singur.Prin urmare în iubire fiecare se cearta cu el însusi.
Iubirea va crede mereu si negresit numai în propriul sau sine.De aceea tot ce nu se afla în universul sau devine strain.De aceea îndragostitii sunt cei mai straini dintre oameni.
Iubirea devine povara sufletului ce o poarta daca refuza sa uite de desertaciunea acestei lumi.
Iubirea este ca si vântul.Oricât de mult ai încerca sa o cuprinzi în brate nu vei reusi.Daca vei dori sa o respiri adânc în sufletul tau vei prinde noi puteri.
Iubirea nu se poate desprinde niciodata din clipa harazita ei decât daca vei accepta sa parasesti eternitatea sufletului tau pentru totdeauna, îmbratisând nonsensul vietii.Iubirea nu poate fi cumparata si nici vânduta pe taraba vietii oricât de mare ar fi pretul ei.
Sorin-Cerin,Tema Iubirii IV
Iubirea poate exista în sufletul unui singur cuvânt o vesnicie.
Ce poate fi mai înaltator sau mai sublim decât iubirea, atunci când îi simti vesnicia pierdut în privirea celuilalt?
Iubirea te ridica sau te doboara, în functie de modul cum îi percepi vesnicia.
În iubire nu este bine sa promiti niciodata nimic tocmai fiindca iubirea nu promite niciodata nimic ci ia totul.
Sa fie nemarginirea sânul la care a supt cândva iubirea ce nu vrea sa înteleaga pentru nimic în lume moartea?
Ce poate fi mai adevarat decât iubirea?Dar mai fals decât nerecunoasterea ei?
A spune ca iubirea se îndreapta undeva anume este ca si cum ai afirma ca moartea poate fi fara de nastere.
Iubirea fara de moarte nu poate exista fiindca si iubirea se naste chiar daca nu accepta moartea niciodata.
Iubirea este unica care poate întelege absolutul.
Fara de iubire lumea ar fi o eterna sala de asteptare a mortii.
În iubire subiectul va fi întodeauna: „Noi”, iar predicatul:”Eternitatea”.
Iubirea nu va întelege niciodata cum de poti întelege.
Iubirea te asteapta acolo unde nici Moartea nu se asteapta ca va gasi Destinul.
Adevarata iubire te loveste cu propriul tau Destin si te iarta cu Moartea.
A striga în iubire este ca si cum ai striga într-o lacrima. Unicul strigat va fi doar acela al tacerii.
Iubirea nu poate întelege niciodata ecoul stins al cuvintelor ci doar eternitatea lor.
Iubirea nu se aprinde niciodata fiindca sinele sau este lumina eterna, ce a fost, va fi si este.
Sa nu te astepti niciodata sa primesti ceva în schimbul iubirii fiindca aceasta nu poate plati nici un adevar.
♥
Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima!
- Pr. Arsenie Boca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)