Destinul...

"...si sufletul omului, intocmai ca paraiele si plantele are nevoie de un soi de ploaie: speranta, credinta, ratiunea de a fi. Cand acestea lipsesc, sufletul moare, desi trupul continua sa traiasca. Oamenii ar putea atunci spune: Ia te uita, in acest trup chiar a trait cineva.

Omul se naste pentru a-si trada destinul. De ce? Dumnezeu ne picura in suflete doar visuri imposibile.

Poate ca omul isi tradeaza destinul pentru ca Dumnezeu nu-i mai sta in preajma. Ne-a sadit in suflete visuri dintr-o vreme in care totul era cu putinta si a plecat ca se ingrijeasca de alte treburi. Lumea s-a schimbat, viata a devenit mai grea, dar Domnul nu s-a mai intors sa schimbe visurile oamenilor.

Cand omul isi urmeaza destinul, e nevoit uneori sa apuce pe alt drum. Alteori, imprejurarile sunt mai puternice si e silit sa se resemneze si sa cedeze. Dar nimeni nu trebuie sa nesocoteasca ceea ce-si doreste. Chiar daca in unele clipe crede ca lumea si ceilalti sunt mai puternici. Acesta e secretul: sa nu renunti.! "

P. Coelho