luni, 21 februarie 2011

Iubirea...

Sorin Cerin - Tema Iubire I

Iubirea este lacrima Lui Dumnezeu din aceasta lume prelinsa la coltul ochilor tai.

Iubirea este aripa frânta a unui înger ce a crezut în aceasta lume.

Iubirea este împlinirea unicului adevar al acestei lumi care este o mare minciuna.

Iubirea este zefirul ce adie peste icoana sufletelor care vor sa înteleaga aceasta lume de neînteles.

Iubirea este acceptarea celui mai mare rau ca fiind o salvare.

Iubirea nu poate muri niciodata fiindca nu se poate naste, ea fiind eterna, undeva acolo, într-un colt de Destin.

Iubirea va cauta mereu absolutul chiar daca acesta se ascunde în moarte.

Iubirea este împlinirea unicei promisiuni facute cu Viata, si anume de a fi mai presus de Moarte.

Iubirea crede numai în lumina care nu apune niciodata din aura Dumnezeului clipei în care se afla ochii pierduti unii în altii.

Iubirea se întoarce catre tine doar daca îl poti întelege pe Dumnezeu.

Iubirea este mai presus decât orice creatie fiind singura care poate strabate eternitatea sufletului tau.

Iubirea este vraja unei priviri care se pierde în lumina Destinului.

Iubirea este unicul adevar al neîntelesului din toate întelesurile acestei lumi.

Iubirea este pana cu care a scris Dumnezeu pentru prima oara:Sunt singur fara de Tine!

Iubirea este unica arie a împlinirii din simfonia absurdului.

Iubirea este frumusetea fericirii de a strânge în brate eternitatea.

Iubirea este rasaritul din ochii tai a luminii sufletului ce nu va apune niciodata.

Sorin-Cerin Tema iubirii III

Iubirea nu poate trece nicaieri de noi, decât sa ramâna în urma noastra.

Cel mai mare rau în iubire este sa accepti amintirea ca atare, dar sa nu uitam ca viata este o amintire.

În iubire sa nu spui niciodata nu fiindca nu esti tu cel care decide ci sufletul tau.

Iubirea este asemenea soarelui.Rasare în spatele zorilor unor priviri, pentru a apune dupa orizontul însângerat al unei amintiri ce va straluci în noaptea vietii.

Niciodata nu poti accepta ceva în iubire fiindca nu poti decide.Cel care scrie cu pana iubirii este numai Dumnezeu.

Iubirea poarta Destinul pe unde vrea ea.

Iubirea nu poate fi dulce si nici amara ci doar iubita.

Iubirea nu calatoreste niciodata la drum cu viata, fiind în gara unei clipe unde viata poate sa o zareasca sau nu.

Descântecul iubirii este oracolul Destinului. Doar iubirea îl poate consulta pentru a fixa boala de care sufera acesta.

Iubirea nu cunoaste amagirea fiindca sinele ei amageste mereu desertaciunea vietii cu un nou absolut.

Iubirea si desertaciunea nu fac niciodata casa buna.

Iubirea este aceea care fura eternitatea unei singure clipe pentru a da în schimbul ei o viata plina de ani grei.

Iubirea va fi mereu straina de politete fiindca nu cunoaste nici ierarhia si nici diferentierile între cele doua suflete.

Cel mai sublim adevar într-o iubire este cearta dintre cei doi care sunt perceputi ca unul singur.Prin urmare în iubire fiecare se cearta cu el însusi.

Iubirea va crede mereu si negresit numai în propriul sau sine.De aceea tot ce nu se afla în universul sau devine strain.De aceea îndragostitii sunt cei mai straini dintre oameni.

Iubirea devine povara sufletului ce o poarta daca refuza sa uite de desertaciunea acestei lumi.

Iubirea este ca si vântul.Oricât de mult ai încerca sa o cuprinzi în brate nu vei reusi.Daca vei dori sa o respiri adânc în sufletul tau vei prinde noi puteri.

Iubirea nu se poate desprinde niciodata din clipa harazita ei decât daca vei accepta sa parasesti eternitatea sufletului tau pentru totdeauna, îmbratisând nonsensul vietii.Iubirea nu poate fi cumparata si nici vânduta pe taraba vietii oricât de mare ar fi pretul ei.

Sorin-Cerin,Tema Iubirii IV

Iubirea poate exista în sufletul unui singur cuvânt o vesnicie.

Ce poate fi mai înaltator sau mai sublim decât iubirea, atunci când îi simti vesnicia pierdut în privirea celuilalt?

Iubirea te ridica sau te doboara, în functie de modul cum îi percepi vesnicia.

În iubire nu este bine sa promiti niciodata nimic tocmai fiindca iubirea nu promite niciodata nimic ci ia totul.

Sa fie nemarginirea sânul la care a supt cândva iubirea ce nu vrea sa înteleaga pentru nimic în lume moartea?

Ce poate fi mai adevarat decât iubirea?Dar mai fals decât nerecunoasterea ei?

A spune ca iubirea se îndreapta undeva anume este ca si cum ai afirma ca moartea poate fi fara de nastere.

Iubirea fara de moarte nu poate exista fiindca si iubirea se naste chiar daca nu accepta moartea niciodata.

Iubirea este unica care poate întelege absolutul.

Fara de iubire lumea ar fi o eterna sala de asteptare a mortii.

În iubire subiectul va fi întodeauna: „Noi”, iar predicatul:”Eternitatea”.

Iubirea nu va întelege niciodata cum de poti întelege.

Iubirea te asteapta acolo unde nici Moartea nu se asteapta ca va gasi Destinul.

Adevarata iubire te loveste cu propriul tau Destin si te iarta cu Moartea.

A striga în iubire este ca si cum ai striga într-o lacrima. Unicul strigat va fi doar acela al tacerii.

Iubirea nu poate întelege niciodata ecoul stins al cuvintelor ci doar eternitatea lor.

Iubirea nu se aprinde niciodata fiindca sinele sau este lumina eterna, ce a fost, va fi si este.

Sa nu te astepti niciodata sa primesti ceva în schimbul iubirii fiindca aceasta nu poate plati nici un adevar.


Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima!
- Pr. Arsenie Boca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu