(Osho, “Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent.”)
joi, 30 iunie 2011
Viata, dragostea, spiritul cresc numai in solul inimii.
(Osho, “Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent.”)
Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.
Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.
Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.
Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.
Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.
Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.
("Cu tine" - de Adrian Paunescu)
Iubirea ne poarta departe...
Deasupra padurii de cocs,
Ne tine ca sfant si ca sfanta
Un vechi calendar ortodox.
Iubirea ne poarta departe
In mainile altor nuntasi,
Dar noi suntem viata din moarte,
Uitarii te las si ma lasi.
Sub noi e o negura deasa,
O negura deasa e-n noi,
Padurea ni-i pat si ni-i casa,
Padurea se imparte la doi.
Un freamat de cocs dinspre frunze,
Sub luna vom arde buimaci
Si toate iubirile-ascunse
Troznind vor iesi din copaci.
Misterele forestiere
Si noaptea de cocs absolut,
Luminii sa-i dea o putere
Cum inca noi doi n-am vazut.
Pastreaza-ne-n tine, padure,
Si-ti dam cheia tainelor mici,
Ca tainele mari sa se-ndure
De faptul ca suntem aici.
(Adrian Paunescu - Dor de padure)
miercuri, 29 iunie 2011
A fost atunci un mai...
Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.
Trceau ca doua umbre, idei apropiate,
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.
A fost atunci un mai, cu zile insorite,
Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.
© Gheorghe PuzdreacVacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.
Iubirea mea inmugureste-n tine
Legati c-un fir de nimenea vazut,
Ce-am coborat odata dintre astri
Care ne-au zamislit si ne-au nascut...
Iubirea mea inmugureste-n tine
Iubirea ta nu-ncepe cu a mea
Si-n ochii tai oglinzi cu ape line
Ard ochii mei oglinzi de peruzea...
Dragostea noastra-e dincolo de vreme
Iar umbra -ncepe sa ni se confunde
Purtam pe frunte -n loc de diademe
Solare de lumini cu sfante nume....
Suntem doi gemeni pescarusi albastri,
Care-am venit purtati pe mari de gand,
Trecand prin vami de stele si de astri
IUBIREA s-o aducem pe Pamant……
Dar amintirea este inca vie ...
Seara, cand se iveste mandra luna
Si ploi de stele lumineaza a ta cununa
Iar razele iubirii se rasfrang asupra ta
Nu imi doresc decat sa fi a mea
Te port in mintea mea ca pe-o craiasa,
Tu, care-n nooti si zile-ai fost aleasa
Sa ma topesc in ochii tai frumosi de fata
Imaginea privirii tale ce ma-nbata
As vrea sa pot da timpul inapoi
Sa-ti mangai parul mladiat de ploi,
De ploi de stele stinse de demult
A soaptelor pe care le-am pierdut
Ce clipe minunate-am petrecut
Prima plimbare, prima atingere, primul sarut
Dar amintirea este inca vie
Si va domni in nemurire.
Si ploi de stele lumineaza a ta cununa
Iar razele iubirii se rasfrang asupra ta
Nu imi doresc decat sa fi a mea
Te port in mintea mea ca pe-o craiasa,
Tu, care-n nooti si zile-ai fost aleasa
Sa ma topesc in ochii tai frumosi de fata
Imaginea privirii tale ce ma-nbata
As vrea sa pot da timpul inapoi
Sa-ti mangai parul mladiat de ploi,
De ploi de stele stinse de demult
A soaptelor pe care le-am pierdut
Ce clipe minunate-am petrecut
Prima plimbare, prima atingere, primul sarut
Dar amintirea este inca vie
Si va domni in nemurire.
(Andreea)
marți, 28 iunie 2011
Dar sunt doar o picătură
Mult aş vrea să fiu un râu
Să curg lin spre prima vale,
Dar sunt doar un fir pustiu
Cu lacrimi pline de jale,
Aş vrea să fiu nor pufos
Prin furtuni să rătăcesc
Să-ţi ascult glasul duios,
Să-ţi șoptesc cât te iubesc,
Dar sunt doar o picătură
Prea mică şi neînsemnată,
Nu sunt doar o aventură,
Iubirea mi-este curată,
Chiar dacă din depărtare
Nu distingi așa ceva,
Tu ești raza mea de soare,
Și rămâi iubirea mea,
Peste nopți reci si furtuni,
Peste minute prea lungi,
Peste zile, săptămâni
Orice-ar fi n-ai să mă-alungi.
Te pierd astazi,ca sa te am maine din dor...
si in unica noapte,in brate-ti sa mor!!!
astept la nesfarsit o clipa de singuratate,doar noi...
se picura printre noi mereu,picaturi de ploi...
pot trai fara tine...
mi-ar fi intens de bine...
peste umarul meu sa privesc;si vei fi
ridicand un deget,si ma vei sfarsi!
o singura viata avem,si nu pot declina
mai am timp sa pot cauta...
dar tu???
nu-mi spune iarasi,nu!
imi va fi dor,imi va fi rece
iar timpul nu va vindeca ci doar va trece!!!"
O picătură de speranţă
"O picătură de speranţă şi totu-n jur a luminat
Iubirea noastră-adevărată din lacrimi iar a triumfat,
Sau soarele a renăscut-o, chiar nu mai ştiu nimic acum,
Raza iubirii m-a orbit, nu văd nimic din al meu drum
Mă-mbăt zilnic cu poezie, prin rime calde mă strecor,
Cuvântul tău îmi umple pana ce-a suferit atât de dor
Şi-o lacrimă de fericire se scurge pe obraz încet,
Doar un cuvânt rostit de tine, mă simt din nou la al tău piept.
Iubirea-n aer iar pluteşte, amurgul trist a încetat
Să mai înghită poezia, iar gândul aşternut curat,
Simplu, dar plin de sentiment mi-a dăruit din nou splendoare,
Aripi de dor nemărginit cu care voi zbura spre soare.
Pe culmea norilor de-acum voi regăsi iubirea clară
În ciuda viscolului ager, vom înflori ca-n primăvară."
Vrei sa fii raza de soare? Priveste spre cer!
Ma numesc UMBRA,nu stiu de ce mi-a fost dat acest nume.Mereu m-am intrebat,de ce sunt nevoita sa imit si sa iau diverse forme.Sunt doar o proiecie a luminii. Intr-o zi mi-am pus un ideal,vreau sa fiu permanent umbra cuiva deosebit.Si stii ce am hotarat?Sa fiu umbra ta!Inca de cand ai aparut pe acesta lume,eu am fost langa tine.Uneori eram asa de mica,alteori nici nu ma vedeam,cel ma tare ma bucuram cand ieseai afara,la lumina soarelui.Atunci puteam sa cresc,sa fiu mai mare decat tine…Ma bucuram cand te uitai la mine,si le ziceai prietenilor tai:,,Ce mare sunt!’‘
Ti-am urmarit viata pas cu pas pana in acest moment.Acum am hotarat sa ma fac descoperita,pentru ca astazi ai iesit la lumina.Te-ai uitat spre cer,si ai vazut soarele stralucind,si ai spus:,,Ce mare esti!” Pana acum ma priveai pe mine cu admiratie,ma urmareai clipa de clipa,si atunci cand iti era greu te uitai la mine,te uitai in jos.Dar astazi cand ai trecut prin incercarea vietii te-ai uitat in sus.Ma intrebam:,,Oare ce vede in sus?” Si atunci te-am auzit zicand:,,Vreau sa am lumina!”Si-am inteles ca de acum incolo,nu voi mai fi cea mai buna prietena a ta.Am inceput sa ma micsorez,facandu-ma aproape nevazuta…si mi-am dorit sa fiu si eu lumina.Am incercat din rasputeri sa umbresc lumina,ca sa ma aseman cu ea…faceam eforturi disperate,facusem din acesta telul vietii mele.Si atunci mi-am zis:,,Trebuie sa fiu lumina!Incercand zi de zi ca sa ma aseman cu lumina si uitandu-ma mereu in sus,m-am indragostit.Minune!Dintr-o umbra,poti deveni o raza de lumina;)Cum am reusit?M-am uitat mereu in sus,am vazut ca sunt mica,si mi-am dorit sa nu fiu proiectia altuia sau a unui obiect.De astazi sunt raza de soare ce iti lumineaza chipul dimineata,raza de soare care da stralucire unui zambet,raza de soare care atunci cand privesti spre cer iti reflecta pe chip speranta!
Vrei sa fii umbra?
Priveste spre pamant.
Vrei sa fii raza de soare?
Priveste spre cer.
luni, 27 iunie 2011
Si daca ...
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Mihai Eminescu
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Mihai Eminescu
As vrea...
Aş vrea să nu mă uiţi nici dincolo de moarte,
Când nu voi fi cu tine să-ţi pară că vorbesc
Cu-acelaşi glas, iubito, puţin nepământesc,
Ca şi cum, lângă tine, aş lectura o carte.
Să te aşezi pe pat, uimită de-ntâmplare,
Cu febra amintirii prelinsă peste trup,
Iar eu voi vrea, din ceruri, să fug şi să mă rup
Pentru a fi, în tine, răspuns la întrebare.
Presimt că ai să plângi cu versuri, pentru mine,
Cuprinsă de iluzii ca de beţii adânci,
În alte lumi, iubito, am să trăiesc pe brânci,
Cerşind reînvierea şi viaţa lângă tine.
Aş vrea să nu mă cerţi – e marea mea dorinţă -
Fiindcă-am plecat departe şi înaintea ta,
Ştiu că îţi promisesem că amândoi vom sta
Şi-n viaţă şi în moarte, o singură fiinţă.
Să ştii că mi-ai fost mare, adeseori şi munte,
Ţi-am pus la rădăcină sămânţa mea de dor,
N-a fost nimic de-a gata, n-a fost întâmplător,
Şi te-am trăit prin zvâcnet în tâmplele cărunte.
Cristian Lisandru
Când nu voi fi cu tine să-ţi pară că vorbesc
Cu-acelaşi glas, iubito, puţin nepământesc,
Ca şi cum, lângă tine, aş lectura o carte.
Să te aşezi pe pat, uimită de-ntâmplare,
Cu febra amintirii prelinsă peste trup,
Iar eu voi vrea, din ceruri, să fug şi să mă rup
Pentru a fi, în tine, răspuns la întrebare.
Presimt că ai să plângi cu versuri, pentru mine,
Cuprinsă de iluzii ca de beţii adânci,
În alte lumi, iubito, am să trăiesc pe brânci,
Cerşind reînvierea şi viaţa lângă tine.
Aş vrea să nu mă cerţi – e marea mea dorinţă -
Fiindcă-am plecat departe şi înaintea ta,
Ştiu că îţi promisesem că amândoi vom sta
Şi-n viaţă şi în moarte, o singură fiinţă.
Să ştii că mi-ai fost mare, adeseori şi munte,
Ţi-am pus la rădăcină sămânţa mea de dor,
N-a fost nimic de-a gata, n-a fost întâmplător,
Şi te-am trăit prin zvâcnet în tâmplele cărunte.
Cristian Lisandru
Poate a ramas ceva in amintire
Ce repede uitam ca am trait
Ce repede trecem pe langa viata
Speranta iubirii e-un vis aiurit
Legat de naluca din ceata.
Ce repede trecem pe langa viata
Speranta iubirii e-un vis aiurit
Legat de naluca din ceata.
Ce repede trece vremea din urma
Un vis, parca totul e negru si scrum
Patrund adancimea in praful de turma
Si totul imi pare atat de nebun.
Un vis, parca totul e negru si scrum
Patrund adancimea in praful de turma
Si totul imi pare atat de nebun.
Pentru tine, viata inseamna uitare
Si liniste si inceput de lumina
Poate o singura raza de soare
Sa-ncerce a-ti face o viata de vina.
Si liniste si inceput de lumina
Poate o singura raza de soare
Sa-ncerce a-ti face o viata de vina.
Pote pentru tine totu-i trecut
Poate a ramas ceva in amintire
De unde sa aflu ca chipul meu slut
Cuprindea doar dezamagire.
Poate a ramas ceva in amintire
De unde sa aflu ca chipul meu slut
Cuprindea doar dezamagire.
De unde sa incep cu despartirea
Poate de la credinta ca a fost frumos
Pluteam pe ape repezi cu uimirea
Si-mi leganam iubirea pe un os.
Poate de la credinta ca a fost frumos
Pluteam pe ape repezi cu uimirea
Si-mi leganam iubirea pe un os.
Si te iubeam cu sufletul fierbinte
Si te simteam atata de aproape
Incat durerea nu putea sa-ncape
In rastignirea suflului ce minte.
© Gheorghe PuzdreacSi te simteam atata de aproape
Incat durerea nu putea sa-ncape
In rastignirea suflului ce minte.
Si m-am lovit de umbra tacerii
Subrezit de timpul ce-n urma nu priveste
Am adunat in inima, taceri si scancet moale
Si m-am lovit de umbra tacerii unui peste,
Ce ratacea prin noapte si se aprinse-n stele.
Am adunat in inima, taceri si scancet moale
Si m-am lovit de umbra tacerii unui peste,
Ce ratacea prin noapte si se aprinse-n stele.
Am tresarit la raza chemarii din strabuni,
Si m-am luptat cu mine, si am iesit batran,
Si viscolit de albul, comorii din furtuni,
Crezand in ochii nostrii si-n floarea de salcam.
Si m-am luptat cu mine, si am iesit batran,
Si viscolit de albul, comorii din furtuni,
Crezand in ochii nostrii si-n floarea de salcam.
Si fosnetul luminii pluteste catre mare
Pe drumul nemuririi cu maracini de sant,
Pandind garoafa vietii se-ndreapta catre zare,
C-un zambet cald si verde in zaua mea de lant.
© Gheorghe PuzdreacPe drumul nemuririi cu maracini de sant,
Pandind garoafa vietii se-ndreapta catre zare,
C-un zambet cald si verde in zaua mea de lant.
Sa nu te supar, stele reaprind,
Ne intristam la vorbe aruncate
Din cuget lacrimi se ascund pe drum
Si te astept frumoaso, ca un frate
Neandurand izvorul plin cu fum.
Din cuget lacrimi se ascund pe drum
Si te astept frumoaso, ca un frate
Neandurand izvorul plin cu fum.
Te joci cu fapta, ani-I lasi departe,
Si te prelingi ca apa in album,
Din care nimeni n-a avut o parte,
Ci doar sperante cu-n picior pe drum.
Si te prelingi ca apa in album,
Din care nimeni n-a avut o parte,
Ci doar sperante cu-n picior pe drum.
Vreau sa te strig, ecou cu vocea stinsa,
Privire mata flacara din raza,
Cu inima senina si invinsa,
In lacrimile florilor din vaza.
Privire mata flacara din raza,
Cu inima senina si invinsa,
In lacrimile florilor din vaza.
Indiferenta-calmul desteptarii,
La inceput himere si castele,
Urmind ca vara, faldurile zarii,
Sa reaprida cintecele mele.
La inceput himere si castele,
Urmind ca vara, faldurile zarii,
Sa reaprida cintecele mele.
Sa nu te supar, stele reaprind,
Si-n bolta nimeni nu cuprinde locul,
Din care cu un zambet ma desprind,
Incununind prin flacari mari sorocul.
Si-n bolta nimeni nu cuprinde locul,
Din care cu un zambet ma desprind,
Incununind prin flacari mari sorocul.
Ghe.Puzdreac
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)