Mi-ai lipsit prea mult...

Nu este prima dată când te rog să stai o clipă...nu mai mai mult, o clipă care pare o veşnicie, o eternitate de bucurie. Nu te grăbi înspre nici unde, rămâi cu mine la masa unde nu se vorbeşte ci doar se priveşte în ochi. Ţi-am spus de atâtea ori că nu-mi doresc decât să te privesc în ochii cei fermecători ce duc stelele la mine în suflet.

Vino, vreau sa vorbim un minut, te rog ia loc, vino sa ne spunem lucruri pe care dorim sa le auzim si care nu le-am spus de mult, vino ia loc la masa mea, e plina de ganduri frumoase si de flori ce pana mai ieri nu doreau sa rasara.

Vino, ia loc pe scaunul ce de mult te asteapta, nu-l lasa gol ca si sufletul meu, e locul tau, acolo ai stat intot deauna, nu lasa timpul să te ducă de la masa mea.

Stiu, ai dreptate, viata trece, dar iubirea revine, ea nu trece, nu curge ca apa, stiu toate trec dar nu ma tem, din iubire pentru tine, m-aşi opri, poate m-asi răzbuna, vino, ia loc sa te mai privesc macar o singura data, sunt gata sa renunt la toate pentru a sta la masa cu tine....

De ce taci, am cuvinte suficiente in buzunarele de la sacou ca sa-ti imprumut şi ţie, am destule fraze nespuse, şi gânduri ascune în buzunarul de la piept.

Vino, te rog, ia loc macar o clipă...mi-ai lipsist atât de mult încât şi stelele se miră ca încă nu am urcat acolo...vino, chiar dacă eşti atât de aproape de mine totuşi te chem, poate într-o zi vei veni cu aceleaşi doruri şi poate...da poate mă vei găsi la aceeaşi masă unde împărţeam reciproc cuvinte frumoase.

Nu mai sta vino, şezi, ia loc o clipă...ştiu eşti aici şi nu o să te mai pierd niciodată....mi-ai lipsit prea mult ca să nu mă bucur că eşti.

Cand e cerul plin de stele...

"Oh, cat as sta sa te privesc!
Oh, cat as sta sa te privesc!
sa-ti mangai tamplele, rotund,
Cuvinte dulci sa iti soptesc
Sa beau licoarea pan' la fund.

Sa simt suflarea-n parul meu,
Soptindu-mi cand si cand
Te voi iubi de-acum mereu,
Cu glasul tau cel bland... .

Sa te simt si sa te-ador,
Nu m-as satura vreodata,
Sa-ti sarut fiecare por,
De mireasma-ti imbatata.

Sa-nchid ochii si sa simt,
Degetele pe-a mea piele,
Sa ma mangai, sa te-alint,
cand e cerul plin de stele.

Istoviti sa adormim
In cearceafuri moi
Si in vis sa ne iubim,
Pe toti norii de sub noi... . "

Ploaia de vara...

Ploua . Inspir adanc , pana in plamanii insetati , mirosul de pamant ud . Privesc lumea de la inaltime . Parcul e mai viu dupa ploaie . Cerul incepe sa se insenineze desi mai sunt cativa nori razleti care-i tulbura seninul . Un barbat si o femeie merg pe cararea care da spre strada . Ea , cu o umbrela desfacuta , el tinand in mana una nedesfacuta . Merg alaturi , unul langa celalalt . El , usor protector cu ea . Fara sa o sufoce . Traverseaza strada. Ii pierd din vedere… Imi spun in minte : “Ce frumos trebuie sa fie…”

E o ploaie de vara . Sunt oameni pe strada carora nu prea le pasa de ploaie . Unii au pungi pe cap . Altii pasesc mai grabiti decat de obicei. Si mai sunt cei carora nu le pasa absolut deloc … Le e cam acelasi lucru daca vor ajunge acasa uzi sau ba…

Tu oare ce faci acum ? Oare ti-e dor de mine ? Te mai gandesti la mine ? Caietul imi e acoperit de stropi mici de ploaie . Zambesc amar….

Pe strada trece o femeie care-mi atrage atentia . Poarta o bluza alba cu dungi orizontale . Imi pare ca e trista . E singura…

Privesc ploaia cum atinge pamantul…Ador verdele copacilor de dupa ploaie !

BZN - Blue eyes

Te-ai dus... cand as fi vrut sa stai...

"Si n-a contat ca m-ai iubit

Si nici vreun fel de juramant

Si nici ce tare m-ai ranit -

Ai vrut doar ultimul cuvant.

Ai ras cand am crezut ca plangi,

Te-ai dus,, cand as fi vrut sa stai,

Si ai privit cu ochi natangi

Luand, cand as fi vrut sa dai.

Mi-ai spus, cand trebuia sa taci

M-ai strans in loc sa ma slabesti,

Ai stat cand trebuia sa faci,

Visand, in loc sa te trezesti/

M-ai ostenit cand slab am fost,

M-ai intrebat cand n-am stiut,

Platind averi cand n-aveau cost,

Nimic din toate cate-am vrut.

Si-acum te-ntorci, in loc sa pleci,

In loc sa uit, ma rascolesti,

Te-opresti cand mi-as dori sa treci

Dar uit de toate cand zambesti."

Publicat de eugen la 01:30 0 comentarii

Priveste-ma in ochi - Sorin Poclitaru

"Priveste-ma in ochi si du-te apoi,

Dar spune-mi ca tu nu ai nici o vina

C-ai rupt intregul numelui de doi

In doua - un strain si o straina.

C-ai impartit privirea in bucati

Spre rasarit, spre nord, si spre niciunde,

C-ai spus adio unei jumatati

Ce plansul n-a stiut a si-l ascunde.

Priveste-ma in ochi si mai ramai,

Sa-ti spun ca nu imi place jumatatea

Ce-ai rupt-o din intregul cel dintai

Ramai cu mine. Viata-mi fii sau moartea."

Oriunde ai fi te astept...

Ei, îngerii, nu ştiu vorbi...

Ce greu e să mângâi un înger pe aripi!
Oricât de apropiat, el se fereşte de-atingere
De teamă că ai putea să îl prinzi,
Se roteşte, revine, fâlfâie abia auzit,
E singurul sunet de care-i în stare.
Ei, îngerii, nu ştiu vorbi,
Cuvintele sunt nepotrivite
Ca să-i exprime,
Mesajul lui mut e prezenţa.
Felul în care se-apropie
Să te cuprindă cu aura,
Dar imediat se îndepărtează,
Speriaţi de intimitate,
Protectori, dar nu familiari,
Lăsând mereu o distanţă prin care
Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă,
Fără să ştie dacă
Nu sunt prea slabe să le-atingă auzul.
Ce handicap al credinţei:
Să nu ştii dacă eşti auzit, nici dacă auzi
Şi din toate simţurile să rămână doar visul tactil
De-a mâgâia, fără să-l sperii, un înger pe aripi...
(Ana Blandiana)

Ti-as cere o lacrima sa-mi dai...

De-ar fi sa-ti impartesti odata
Tu bogatiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ti-as cer-o lacrima sa-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adincuri imi rasare,
Caci numai din adincul marii
Se pescuiesc margaritare.

Octavian Goga

Razele sunt lacrimile soarelui,picaturile de ploaie sunt lacrimile cerului,frunzele sunt lacrimile copacilor,dar care sunt lacrimile pamantului?"
Andreea Trifu

La pasion

Doar in vis poti fi al meu

Celui care considera ca e riscant sa-ti asculti glasul inimii...

Cineva e convins ca dragostea la prima vedere exista,ca poate deveni profunda si frumoasa,dar.in acelasi timp simt ca e la fel de convins si ca e riscant sa-ti asculti glasul inimii.Nu pot sa-l contrazic.Dar......eu cred ca daca te indragostesti,merita acordata o sansa,chiar si pe a doua celui drag.Nimeni nu-l poate pacali la infinit pe celalalt.Dragostea adevarata.e atat de rara si de nepretuit.incat merita sa riscam...pentru a o gasi!Doar riscand putem castiga! 

Te-astept...

As vrea sa te astept
In ploaie intr-o zi,
As vrea sa trezesc
Mireasma florilor tarzii.
Ca roua din zori
Inlacrimand petale,
Ne nastem plangand
Cu un drum pentru fiecare

Viata uite trece
Clipele se despletesc
Tace singur timpul
Anii toti se mistuiesc.

Ne asteapta izbanzi
Esecuri sau iubiri
Frumoase amintiri
Sau grele despartiri.
Cernitele ploi
Pe chipuri canta rar
Pe nopti umbre cad
Si ard cu gust de jar.

Si pasii se duc,
Pe drumuri fara rost,
Si nu inteleg
Iluzia ce-ai fost.
Cum plang dimineti
In glasuri ce soptesc.
As vrea sa te astept
Sa-ti spun ca te ïubesc.

Cand tu taci...

Cand tu taci....
Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu
Ce asculti cand taci
Ochii mei te privesc si au cazut in genunchi
Dar tu taci…dar tu taci
Intre noi este vid si uitare si frig
Doar atunci cand taci
Ma pandesc patru zari, patru cai de olac
Dar tu taci…dar tu taci
Nori-n casa au cazut, ceasul in gol a batut
Fiindca taci, fiindca taci,
Fiindca taci, fiindca taci,
Nici nu stii cat ma dori,
Cand tu taci
Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu
Ce asculti cand taci
Poate in mine ai fugit, ca o rana in cutit
Dar tu taci…dar tu taci
Si confunza in cor, iar si maine cand mor
Doar atunci cand taci
Intrebari m-au cuprins, toate imi sunt in adins
Dar tu taci…dar tu taci
Dar cat de mult te iubesc,
Cand tu taci. 

Noi provenim din iubire...

,,Legea suprema a dezvoltarii o constituie legea unitatii si a luptei contrariilor......Noi provenim din iubire. Nazuim catre ea si ne intoarcem la iubire.......Iubirea este acel program suprem pe baza caruia se dezvolta intregul univers " (Alexei Nicolaevici-Lazarev)

Cand cineva iti spune "te iubesc"...

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată. Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale? Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic? Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca? Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”? Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”.

Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. ŞI această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte. Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni, tulbura sau poate respinge. Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire. Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”.

Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. În tine se află ochiul frumos, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost..”subiectul” urii tale. Dar..îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. ŞI aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar..niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată..în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci..de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea. Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit maret cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi..iubeşti.

Ramai cu mine toata seara...

Nu-i nimeni... nimeni să ne vada si să ne-auza -

Nu pleca.

Da-mi degetele-ti inelate să le sarut ca si-altadata,

Da-mi degetele-ti inelate -

Poeme-n pietre nestimate -

Vreau să le-nvat pe dinafara si să le cânt,

Da-mi mana toata.

Căci nu-i în tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta.

Ramai cu mine toata seara ...

Ce-ti pasa daca-o să sfarseasca

Orchestra valsul? ...

Tu nu stii

Ca nu-i în tot salonul altul la fel cu mine să iubeasca?

Deschide-ti bratele -

Altarul în care mă-nchinam alt'data -

Deschide-ti bratele si prinde-mi în ele bratele-obosite.

Apleaca-ti gura-nsangerata,

Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.

Inseamna-le la rand, să-mi steie pe veci de paza,

Neclintite,

Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!.

Ion Minulescu

Podul dintre inimile noastre...

Lacrimele mele, lacrimele tale,

Rouă de dor din tristeţe născută,

Au udat din belşug ale aşteptării petale,

Din floarea iubirii nenăscute.

Speranţele mele, speranţele tale,

Pod au construit între inimile noastre,

Aproape ne-au făcut depărtarea,

Iar clipere revederii, atât de frumoase.

Zilele noastre câte au mai rămas,

De-ar fi să le putem aduna împreună,

Să stăm cu iubirea în ultim popas,

Cu ultimul clar de lună...

In singuratati depline...

Dor din gânduri rătăcite,

Revărsat din suflet singur,

Tot mai jalnic cade-amurgul

Peste braţele-ţi de lut!

Glas trecut de zări înalte,

Ochii-ţi stele călătoare,

Căzătoare-n miez de noapte

Plâng coroana muritoare…

Tu, copil orfan de timp

Lacrimi-ţi scriu a ta poveste

Ce din lanţul de-amintiri

Scuturat-au flori bătrâne.

Peste tine cerul doarme,

Aşezând inimi scăldate

În singurătăţi depline,

Peste tine…

Chipul tau...ochii tai...

Stînd pe bolovani de piatră

Și privind la cer cu stele,

Mi-amintesc acele clipe

De iubire în tăcere.

Răscolesc prin amintirea,

Ce trecutu-mi reînvie

Și îți văd parcă aievea

Chipul plin de fericire.

Stînd pe bolovani de piatră

Și privind la luna plină,

Meditez cum oare viața

Mi-o pot face mai senină?

Și te văd aievea iarăși

Dulce amintire vie,

Cum apari iar înaintea-mi ,

Aducîndu-mi bucurie.

Stînd pe bolovani de piatră

Ambii sub bolta senină,

Modelăm din dulci cuvinte

O văpaie de lumină.

Răsării atunci din ceață,

Tu fantasmă de minunată,

Ca iluzia de-o viață

Să-mi fie întemeiată.

Dj Project & Giulia - Mi-e dor de noi (new song 2011)

Cat mi-as dori imbratisarea ta...

Sunt momente in viata cand ti-e atat de dor de cineva, incat iti vine sa-l scoti din visele tale si sa-l imbratisezi cu adevarat.

Fac din speranţe un castel ,zidit în clipe de visare...

Fac din speranţe un castel
Zidit în clipe de visare,
Amestec murmure-n pastel
Şi le aştern într-o scrisoare.

Întâi tuşez o adiere
În loc de părul roşu-mac,
Obrajii-i ţes ca mângâiere,
Şi-n loc de buze arcuri tac.

Pe trup pun unduiri de rouă
Ce curg pe sâni ca murmurări,
Iar spre adâncuri plec o nouă
Rostire-n tumult de vâltori.

Pe coapse-oi zugrăvi icnire
Ca-ngemănare în destin,
Tablou din şoapte de iubire
Îţi fac şi-n suflet îl reţin.
( Ovidiu Parau)

Şi ne-am iubit ! Ţi-aduci aminte ?

Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti
Şi nu va şti-o, poate, niciodată

Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrate
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.
Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îsi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce- l ocolesc .

Şi ne-am iubit !
Ţi-aduci aminte ?
Bluza
Ah ! Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare !

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie.
Că statuele albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mâna cu-o săgeată-otrăvitoare !

Şi ne-am iubit,
Şi-azi toata lumea ştie
Că ne iubim .
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti !
(Minulescu)

Spre cerul inimii mele...

Păsăre albă călătoare,
Cu zbor frenetic în plutire,
Zbori cu aripi de dor.
Spre cerul inimii mele,
Cu al meu dor călător.
O privire,tu să-mi dai,
Eu un zâmbet îţi trimit.
Dorul tu să mi-l alini
Sufletul să îţi fie plin,
Presărat cu stele mii
Şi miros de crini.

Iubirea nu moare niciodată

Inima tu mi-o înseninezi.
Și sufletul îmi alini cu al tău cântec,
De dor,iubirea eternă….
Iubirea nu moare niciodată,
Dacă moare,atunci nu a fost iubire.
Cu ochii înlăcrimați privești
Dor și amintire te leagă
Iubirea nu apune niciodată.
Veșnică în tine este,
De te părăsește vreodată
Iubirea mereu revine.
E un ocean,în care te scufunzi
Și adâncul ei e nemurire.
Cu ochii ei profunzi privești,
Și vei știi că asta e iubire.
Iubirea aduce în om divinitate.
Că revine tot mereu.
Suferință e de multe ori,
Dar iubirea nu apune niciodată.

Compact - Mi-e Tare Dor De Tine

Iubire străveche, dar în forme etern reînnoite.

Îmi pare că te-am iubit în forme nenumărate, şi-n timpuri fără de număr,
Viaţă după viaţă, eră după eră dintotdeauna.
Inima mea, fermecată, a făcut şi refăcut colierul de cântece
Pe care îl primeşti în dar, şi-l porţi în jurul gâtului în multele tale forme,
Viaţă după viaţă, eră după eră întotdeauna.
De câte ori aud străvehi legende de iubire, e-aceeaşi străveche durere
Şi străvechea ei poveste de a fi împreună sau separat..
Privind stăruitor în trecut, în cele din urmă mi te iveşti
Înveşmântată în lumina unei stele polare ce străpunge întunericul timpului:
Tu devii imaginea a ceea ce este amintit etern.
Tu şi eu am plutit aici pe curentul ce aduce dinspre izvor,
la inima timpului, dragostea unuia pentru celălalt.
Noi ne-am jucat odată cu milioanele de îndrăgostiţi, împărtăşind
Aceeaşi dulceaţă sfioasă a întâlnirii, aceleaşi lacrimi grele ale rămasului bun -
Iubire străveche, dar în forme etern reînnoite.
Astăzi sunt toate la picioarele tale, în tine şi-a găsit sfîrşit
Iubirea tuturor oamenilor , din trecut şi pentru totdeauna:
Bucurie universală, tristeţe universală, viaţă universală,
Amintirile tuturor iubirilor contopindu-se în această iubire a noastră -
Şi cântecele tuturor poeţilor din trecut şi pentru totdeauna.

Si mainile-mi intind spre tine...

Cand dimineata ma trezesc
Si simt caldura ta trupeasca,
Raceala sufletului tau
Ma infioara si-mi doresc,
Sa o incalzesc cu dragoste si soare.
Si mainile sa le intind spre tine,
Cioburi din inima sa iti adun,
Zambind ,sa le pitesc mai bine,
Ca dragostea sa nu o mai transformi in scrum.
Privind real la viata ce se duce,
Iar tu sa nu mai spui cu scepticism,
Ca sufletul usor in jos se scurge,
Si ca in viata nu exista romantism.

Ce folos daca avem inima si nu o folosim?

Este frumoas sa iubesti, este frumos sa fii iubit.Pana la urma nu conteaza cat timp tine iubirea, important este ca ea sa se fi consumat.Evident ca dorinta noastra este ca ecea iubire sa dureze vesnic, dar cum din pacate nimic nu este vesnic trebuie sa ne multumim cu ce am primit , cu ce am putut sa daruim.
Citeam undeva urmatorul lucru: ,,Ce folos daca avem inima si nu o folosim.Nu iubim de teama sa nu fim raniti, sa nu fim tradati, nu daruim din inima noastra celor din jur.In final ne trezim cu o inima intreaga, perfecta, fara cicatrici, dar cu o viata traita degeaba.''
Acest sentiment este frumos, inaltator.Nu conteaza ce iubim ( o floare, un copil, pe noi, un animalut, un barbat), important este sa o facem si sa nu ne gandim cat anume va dura.
Sa iubiti si sa fiti iubite !!!

De-ai fi rămas...

De-ai fi rămas, în braţele-amândouă
Ca şi-ntr-un leagăn cald te-aş f i cuprins
Şi buzele-mi pe trupu-ţi dinandins
Ţi-ar fi-aşezat în noapte boabele de rouă.


De-ai fi rămas, iubirea-ar fi fost cântec
Ce-ar fi-adormit la amandoi pe buze
Şi-n zori ne-am fi trezit făcându-ne acuze
Că prea puţin aseară ne-am iubit.


De-ai fi rămas azi spin n-ar fi uitarea
Şi nici singurătăţii nu i-ai fi mireasă,
N-ai aştepta în somn mereu cu gura arsă
Ca să deschidă zorii iubirii tale floarea.
Valeria

Nu te oprise gândul fără glas...

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
T Arghezi

Raoul - Ochi albastri

Nu-mi presimţi?

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi

cum murmură viaţa-n mine

ca un izvor

năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe

îmi tremuri ca un picur

de rouă-îmbrăţişat

de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc

cu patima-n prăpastia din tine

şi-ţi zic:O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu

mai mare!?

Lucian Blaga

Stiu ca langa mine tu vei fi

Cine imi deschide calea norilor
Ma insoteste in gand pe drumul lung
Cine imi sopteste taina florilor
Cine ma asteapta in prag cand am sa ajung
Numai tu ma faci sa imi doresc
S-ajung acasa si sa te iubesc

Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinirea mea

Cine imi citeste cartea viselor
Cum se implineste vraja lor
Cine mi-a deschis fereastra zorilor
Cine sta mereu cu mine cand mi-e dor
Numai tu ma faci sa imi doresc
S-ajung acasa si sa te iubesc

Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinirea mea

Daca in drumul meu se aduna
Nori negri de furtuna
Stiu ca langa mine tu vei fi

Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinïrea

O fila albă de februarie scârţîie sub tălpi

ajung pe insule vechi în partea ta de sud
râurile roşii la apus îneacă malurile orizontului
nu le pot desena, noi privim
suntem aleşi de un cer

emoţiile roase până la os
şi părul meu tuns se zbat - amintiri
scriu versuri sub luna pe jumătate plină
de amuţesc toate stihiile

primăvara se învârte-n cercuri
numără
nu clipele ci îmbrăţişările
fotografia ta mă priveşte lung
degrabă în loc de versuri îti voi scrie rugi

noaptea încă hoinăresc prin staţii de tren
lumea acolo stă în rând la Dumnezeu
noi vom fi trimişi în rai
după păcate

beau ceaiul cald şi vorbesc despre peşti
ei vor în apele tale
dimineaţa se întinde proaspăt
cineva toată noaptea a spălat urmele trecutului
o fila albă de februarie scârţîie sub tălpi
desenez sufletul tău sau poate oceanul
dar cred că... e una şi aceeaşi imagine.
M Frumosul

Vorbesc cu Timpul să piardă tăcerea

Pe prima pagină din Cartea Vieţii
S-a furişat o Lacrimă de Dor!
Vreau s-o deschid, dar mă ating nămeţii
Întoarcerii în Timp...! Amăgitor

Se scutură un Nor ce rătăceşte
Şi-aduce alte ploi de Lacrimi reci.
Pierdut-a Calea şi nu te găseşte
Şi-mi este greu! De plâns mi-s ochii seci.

Să întorc fila? Voi găsi momentul
Unde Destinul ne-a legat de Cer?
Rămână scris în pagini Testamentul
Învăluit în Vrajă şi Mister!

O altă filă..., şi-alte multe cele
Au oglindit viaţă după viaţă.
Ne-am regăsit în Ceruri..., în Inele
Acelaşi Suflet, cu o altă Faţă.

Vorbesc cu Timpul să piardă tăcerea
Şi la finalul Cărţii să se-aşeze
Un alt Vlăstar ce-aduce mângâierea
A două Suflete... Etern vegheze!

Ana Blandiana

Hai să spargem timpu-`ntr-un sărut

 Dac-ai simţi neliniştea ce-o am când eşti departe
Şi doar un strop din al meu dor de te-ar atinge,
Ai ştii că-mi eşti în gând noapte de noapte,
Şi-absenţa ta cu greu o pot învinge.


De mai păstrezi ceva din amintirea noastră
Fără să înnădeşti prezentul de trecut
Mai aruncă-ţi privirea din când în când pe fereastră
Şi hai să spargem timpu-`ntr-un sărut

In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara

Invata-ma te rog sa te urasc
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut,tot mai trist,tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus,daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi,te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci,care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine,iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa,iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol,fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc,invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc,oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic,cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc,chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.

Si tu m'aime

Je le sens, je le sais
Quand t'as mal à l'autre bout de la terre
Quand tu pleures, pendant des heures sur mon cœur
Je pourrais hurler le jurer
Même si je ne vois rien d'où je suis
Je sens ton chagrin

Quand je me vois sans tes mains sans tes bras
Je ne peux plus respirer
Et j'entends si souvent le chant du vent
Qui vient pour me ramener vers tes Landes
Sous ton ciel d'Irlande
Quitter ma vie sans préavis
Je le ferais, si tu m'aimes

Même si j'ai tort tout est plus fort
Que la raison, tout est plus fort que ton nom
Que je redis et que j'écris
Sans arrêt sur les écrans de ma vie
Et j'espère que chacune des aurores
Que je vois me mènera a ton corps
Je quitterai tout si tu m'aimes

Je sais que je n'me trompe pas
Que quelque part au loin là-bas
Tu penses encore à moi
Tu m'a gardé dans tes bras
Une place, un débat
Dis-le moi tout bas, que tu m'aimes que tu m'aimes

Je le sens tu penses encore à moi
Je le sais tu m'as gardé tes bras
Dis-le moi, que tu m'aïmes

Jason Mraz - I'm Yours (Live On Earth Single Video)

Omul are trei vieti...

Ziceam, în „Deşertul pentru totdeauna”, că un om are – cum au observat şi alţii – trei vieţi relativ distincte. Una publică. Una particulară. Şi una secretă. Singura în care nu se poate minţi, întrucât nu are niciun control asupra ei. 

Octavian Paler

MODERN TALKING - Give Me Peace On Earth

Dac-as fi ...ploaie...

Ca sa-ti pot atinge trupul,
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot racori tampla,
Brazdata de temeri si de griji,
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot bate la geam,
In ceas tarziu din noapte,
As vrea sa fiu ploaie.
Poate si tu,m-ai dori...m-ai iubi,
Dac-as fi ploaie...

Puterea de-a pierde tot ce ieri ai iubit

Ştii cîtă durere poate oare să-ncapă
în lumea de nouri, de abur şi apă?
Cum trece prin bălţile burgului tău
heruvul de ceară cu sufletul greu
plimbîndu-şi în lesă motanul birman
pe uliţi de rouă şi de celofan?
De cîtă tăcere-i nevoie în jur
să bîntui prin viaţă cu sufletul pur,
să cînţi fericit că-n sfîrşit ai găsit
puterea de-a pierde tot ce ieri ai iubit?

Ştii cîtă durere poate oare să-ncapă
în lumea de nouri, de abur şi apă?
Fabian Anton

O ramai (Stay with me) Mihai Eminescu

E grea despartirea de luna mai,la fel ca si de o mare si unica iubire!

Directia 5 - Cu bratele deschise

O, suflete...

O, suflete, priveşte departe-al tău mormânt –
Mormântul ce zideşte uitarea şi tăcerea –;
Fii totul azi: lumină, vieaţă,-avânt şi cânt,
Şi fii măreţ, puternic, căci nu te-a-nvins durerea.

Să simt în orice clipă a ta înfiorare,
Dezgustul de ce-i humă, – din lumile senine
Să te-ncununi cu-avânturi, puterea creatoare
Dumnezeiască sevă să îşi reverse-n tine. 

Vom înfrunta vieaţa cu dorul neînvins
Al celor care luptă să-nvingă sau să moară,
Şi mistica lumină păstra-va focu-aprins
Când steaua veşniciei iluzii-n noi coboară...

Nedespărţit tovarăş, proteiform ca visul,
Drumeţi suntem spre piscul pe care-i tot etern:
E numai unul drumul, şi-iluminând abisul
Cad florile veciei, când flori mulţimi se cern.

Alexandru Colorian

Văd încă faţa ta,

În visul nopţii câte-odată
Văd încă faţa ta, 
Dar tot mai rar mi se arată, 
Încep a o uita.

Acuma nu mai ştiu cum sună 
Nici glasul ce-am iubit; 
Vezi, anii care se adună, 
De tot mi te-au răpit!

Şi din trecuta fericire 
Se stinge ca un vis 
Şi cea din urmă amintire 
Şi ultimul surâs.

M.C.Poni

Cât e de uitătoare inima omenească...

Grădina-i părăsită. Unde umblam odată, 
Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios, 
Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată 
O luntre sfărâmată de timpul nemilos.

Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână, 
Cu crengile-i plecate spre iazul adormit 
Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină, 
Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit

În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume; 
O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat, 
Apoi făr'de credinţă a rătăcit prin lume 
Şi numai bietul arbor numele l-a păstrat.

Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească, 
Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut; 
Cât e de uitătoare inima omenească... 
Ea singură o ştie, ea singură-a văzut! 

A inflorit iasomia...

Close to you THE BEST (versuri in limba romana)

GIOVANNI MARRADI - Just for you

Pana a cazut o stea...

Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău...

Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea...

Şi te-am pus in locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei...

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.

(George Tarnea)

Tot aşteptînd să te iveşti din noapte

Îmi iau grădină ca să pot planta
greierii de turcoaz din fiinţa ta,
să aibă un' să crească, dacă vor,
motanii de-abanos în torsul lor
şi crinii mlădioşi din care sorbi
arome pentru sfinţi şi pentru orbi.
Şi-mi iau grădină d-aia, infinită,
să frăgezim secundele pe plită,
tot aşteptînd minuni să ni se-ntîmple
şi îngeri să ne presure pe tîmple
cu degete prelungi şi luminoase.
Şi vin egreţi în zboruri tumultuoase
să ne arate, uite, că există
povestea noastra fragedă şi tristă
scrisă cu lungi tulpine de lumină
pe inima de mosc şi parafină
care priveşte, bate, bate, bate,
tot aşteptînd să te iveşti din noapte.

(Fabian Anton)

Bianca Brad - Cand Ma Privesti

Gandul meu ti-a atins fruntea…nu ai simtit o adiere usoara?

Am uitat de cand cuvintele se ingemaneaza cu tipetele din noapte. Mi-aduc aminte…, doar aminte…, de glasul timpului care-mi vorbea de tacere. As vrea sa nu uit chipul propriilor amintiri, dar departe…, zambetul paleste si tot ce stiu e o imagine pur si simplu.

Mi se intampla ca uneori, ascultand impulsul sufletului sa fac ceva…si apoi, rationand, tot ceea ce urmeaza sa contrazica punctul initial. Cei care nu inteleg, se dau la o parte fara ca macar sa puna intrebari; iar ceilalti…, sunt atat de putini incat nici nu stiu ce i-a adus langa mine si cum de au ramas!

Se intampla sa fugi…, ca apoi sa te opresti brusc intrebandu-te ce sa faci!

Am uitat sa nu ma mai joc cu mine si de aceea, unii cred ca ma joc cu ei. Mi-aduc aminte ca atunci cand stiam sa fiu doar eu…, niciodata nu am fost crezut. As vrea sa nu uit macar amintirea viselor mele ca sa pot vedea ce mi-a mai ramas din diminetile albastre.

Cuvintele dor uneori, tacerea doare…si apoi imi spun ca nu-mi place ciorba incalzita!

Si atunci stii ca nu vrei singuratatea in doi, preferand singuratatea…, daca nu poti fi cu cineva!

Aici clipa tace si asteapta o raza de Luna sa-i provoace umbra la plimbare.

“Vezi, randunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,

S-aseaza bruma peste vii

De ce nu-mi, de ce nu-mi vii?”

Imi iau curcubeul de ganduri cenusii si-mi incing mijlocul si fug departe, acolo unde pasii mei nu mai seamana cu tipete si pleiade de ploi.

Undeva, din mine, se aude un geamat surd de glas neauzit! Nu mai indraznesc sa intreb culorile, nu mai indraznesc sa continui sirul intrebarilor. Pur si simplu, calc si merg undeva…, dincolo de ceea ce ma doare, dincolo de lacrimile si cafelele din noapte, dincolo de indiferenta zilelor.

Gandul meu ti-a atins fruntea… Nu ai simtit o adiere usoara?

Un dor fara de nume...

Ai auzit vreodată a lebedei cântare,

Acel cântec de jale, ce-l cântă pân'ce moare,

Roşind recile unde cu pieptul sau rănit?

O, spune-mi, acel cântec vreodat-ai auzit?

Şi-apoi ai fost spre sară singur într-o grădină,

Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,

Când soarele apune, când arborii şoptesc

Şi vânturile toate tainic se înroşesc?

Şi ce-ai simţit atuncea? În piept nu s-a trezit

Un dor fără de nume, adînc, nemărginit?

N-ai fi dat ani din viaţă pentru aripi uşoare,

Să zbori, să zbori departe şi fără încetare?

O, cine-l poartă-n suflet acel dor fără nume,

Nu are fericire, nu are pace-n lume!

Cât e de larg pământul, tot umblă rătăcind,

Nu ştie ce doreşte şi moare... tot dorind!

M.C.Poni

Cand ai pierdut...

Când ai pierdut în astă lume
Orice speranţă, orice dor,
Când ştii ce grabnic trece iarăşi
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăieşte
Şi n-o mai plângi, de-a veştejit.

Nu ceri credinţă neschimbată...
Nu ceri amor pân'la mormânt,
Căci ştii, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.
M.C.Poni

Intoarce-te inca o data...

Întoarce înc-o dată spre mine faţa ta.

Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea

Ş-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng?

Ce vrei? Aşa trec toate şi stelele se sting.

Pe drumul vieţii mele amar, întunecos,

Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios.

Eu nu ştiam atuncea că multe vieţe sunt,

Ce nu le-i scris să aibă vr-un bine pe pământ.

Tu nu erai de vină şi tu nu m-ai trădat.

O tainică putere pe tine te-a purtat

Şi chinurile mele, tot răul ce-ai făcut,

În cartea soartei scrise erau, când te-ai născut.

Mă duc de unde nime nu poate reveni!

Mă duc şi-n astă lume nu ne-om mai întâlni.

Nu mă uita cu totul! Moartea-i atât de grea

Când ştii, că nici un suflet nu plânge-n urma ta!

M.C.Poni

Nopti si zile trec din viata...

Nopti si zile trec din viata,
Nici nu stii ce-ai luat, ce-ai dat
Vezi cum oameni rand pe rand au cam plecat
Mai astepti o dimineata si te miri cum s-a-ntamplat
Ca doar tu ai mai ramas insingurat
Pleci cu gandul catre umbra celui drag ce te-a iubit
Vezi cum clipa-ncet, incet s-a risipit
Ochii tai privesc spre ceruri
Si te-ntrebi neincetat,
Unde-i umbra celui drag care-a plecat?
Doar eu raman umbra ta din lumina,
Sa ma pastrezi orice-ar fi, sa ma ai
O raza doar, dintr-o lacrima lina
Te-nsoteste spre-o poarta de rai
Nopti si zile trec din viata,
Umbrele ne-au insotit
Vezi cum una cate una s-au topit
Mai ramane o iubire, umbra ei ce-a luminat
Fara ea, de ce prin suflet te-ai plimbat?