zâmbind durerii de mâine peste durerea de azi
să zidim necugetate cuvinte de iubire
în jurul nostru, închizându-ne împreunã acolo
urmele noastre apăsate pe aripile lor albe,
pas cu pas, însemnau clipele îndepărtării,
neînţelese, de ce-a mai rămas din noi înşine
căutând oraşele de întristare ale îngerilor
(versuri de Logica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu