GRATIILE ALBE

De-mi voi ieși din minţi vreodată
Și n-o să-ţi spun că te iubesc,
Să știi că viaţa asta toată
De dragul tău o să trăiesc.

De n-o să te privesc ȋn faţă,
Tu să privești ȋn ochii-mi goi,
Să știi că dincolo de gheaţă
Curge iubirea dintre noi.

De nu ȋti voi cuprinde mâna
Ȋn mâna mea, tu să m-atingi
Și să mă strângi ȋn braţe tare,
Să simt cum râzi,
Să simt cum plângi,

Iar de vom sta la depărtare,
Câte un rând să ȋmi mai scrii,
Minţind acolo că trecutul
Iubirea ta o va păzi…

Să dorm cu zâmbetul pe buze,
Gândind o viaţă ca-n povești,
Și, printre gratiile albe,
Să văd cât de frumoasă ești.


(Poetul necunoscut)