Azi toamna sufletul mi-l umple
Golindu-l tot de blanda vara,
De ploi si frig ma umple iara
Si de tristetile marunte.
As vrea sa-i stau eu impotriva
Dar poti cu ea ca sa te pui
Ca o porneste in deriva,
Nimic nu-i mai la locul lui.
Ca haina ei cea peticita
E cand in deal si cand in vale
Cu frunza ei ingalbenita
Astupa ochiuri de izvoare.
Pe drumuri e o habauca
Ce n-are unde sa se duca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu