Mi-e draga padurea si murmurul ei
Strabat iar poteca, vreau muntii sa-nfrunt
Si linistea pietrei din nou s-o ascult
Nu sunt niciodata prea singur in munti
Ma-ntampina brazii si jepii marunti
Izvorul ma-ntreaba urcusul de-i greu
Caci cantul mi-e vesnic tovaras de drum
Il cant la tot pasul, il cant si acum
El stie tot dorul din sufletul meu
Mereu e cu mine la bine si greu
Pornesc catre creste cu dorul hoinar
Si fluier intr-una si nu am habar
De vantul mi-aduna deasupra nori grei
De ploua sau ninge, nu-mi pasa de ei..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu