Zâne de rouã,
mã rog vouã,
sã mã primiti
în pajistea unde dormiti.
Drept lumânare,
as vrea o floare.
Drept rugãciuni si tropare,
vântul sã batã, iarba s-aplece mai tare.
Voi, zâne bune,
zvârliti-mi un brâu,
sã se facã râu
si sã sune.
Apoi, sub torentul spumos,
îngropati-mã jos,
s-aud prin piatrã,
ca si cum as sta lângã vatrã,
povestile-acestui tinut luminos...
Asa mã rog vouã,
zâne de rouã,
sã mã dezmierde
si-n moarte
zarea pãmântului verde.
autor Magda Isanos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu