Cat de greu le este barbatilor sa-si recunoasca dorinta de a apartine cuiva si de a se simti pretuiti.

O sa scriu aici o poveste despre David,care mie mi-a placut mult.Plina de intelepciune.

David era o combinatie interesanta: un barbat atragator la vreo 40 de ani, pasionat de femei, contacte sincere si directe.Cu toate acestea, traia sub umbra ranii sale si viata ii era marcata de o serie de relatii amoroase care nu evoluasera prea mult.Dorea mult sa aiba parte de iubire si privind in urma la femeile de care se despartise, a recunoscut ca unele dintre ele ar fi fost perechi potrivite pentru el.Totusi, la momentul respectiv gasise intotdeauna ceva care sa-i justifice despartirea.A ales terapia pentru ca voia sa desopere ce era in neregula cu viata sa amoroasa.

Cu cateva luni in urma incepuse o relatie cu Lynn.O iubea mai mult si mai pasional.Dar la un momentdat el s-a retras si a rupt relatia cu Lynn pentru ca nu putea avea incredere in ea si ii era teama de cat de mult l-ar putea rani.

David crescuse alaturi de o mama depresiva,absenta si indisponibila pentru lungi perioade de timp si care, cand era prezenta, avea putin de oferit din punct de vedere emotional.Nimic din ce facea David-de la enervare la retragere in sine-nu-i aducea atentia si dragostea de care avea nevoie.Drept rezultat, pur si simplu a incetat sa mai creada ca merita iubirea sau ca putea fi iubit pentru ceea ce era.A ajuns sa incerce sa-si demonstreze valoarea impresionand femeile, dar in tot acest timp detestandu-se pentru ca trebuie sa faca asta.In spatele aparentei atragatoare a lui David zacea un resentiment cumplit pe care cu greu il putea recunoaste,cu atat mai putin sa-l exprime,intrucat in familia sa furia era cel mai mare pacat si indreptatea respingerea.Asadar o maniera prin care isi exprima furia era sa indeparteze pe oricine incerca sa se apropie.El spunea in general:”Dispari, nu am incredere in interesul tau si in atractia pe care spui ca o simpti pentru mine, fiindca nu ai putea niciodata sa ma iubesti cu adevarat.”Neancrederea pe care o simtea fata de Lynn se reverbera de-a lungul culoarelor intregului sau trecut, o viata intreaga in care nu se simtise niciodata cu adevarat iubit si dorit.

Dupa saptamani de terapie, David a inceput sa renasca si voia sa o revada din nou pe Lynn desi parea periculos.”Asadar asta este?Iubesti pe cineva si te deschizi in fata acelei persoane simtandu-te vulnerabil, o lasi sa intre in sufletul tau, devine foarte importanta pentru tine si apoi poate sa faca orice vrea-sa plece,sa te raneasca, sa te minta-iar tu nu poti face nimic?Asta e dragostea?”intreba David.

Asprimea cuvintelor lui David a atins o coarda care a rezonat in mine, m-a pus in legatura cu propria experienta legata de ceea ce spusese el.Am reflectat asupra faptului ca, atunci cand vrei sa fii cu cineva, cand pasiunea se inalta dinauntru, este asemenea unui val pe care nu-l poti controla.Pur si simplu te deschide cu totul.Nu numai ca nu poti controla valul de sentimente, dar nu poti controla nici modul in care va reactiona celalalt. M-am gandit la momentele in care ma simtisem astfel si la frica si tendinta de a ma proteja ce veneau odata cu acest sentiment.

„Cand sunt deschis catre cineva, pot cu adevarat sa simt cat de adanc si de puternic este acest sentiment”, a continuat David.”Stiu ca asta este ceea ce vreau de fapt sa simt fata de cineva si acolo sete adevarata esenta.Dar pare atat de periculos, ca si cum as putea sa fiu ucis.”

David nu stia daca sa cedeze atractiei fata de Lynn sau sa stea retras si sa-si ia masuri de protectie.

L-am intrebat:”Daca ai putea avea orice iti doresti in relatia asta, care ar fi acel lucru?”Initial a raspuns:”nu stiu.”” Dar dupa o pauza , a spus:”As vrea sa pot avea incredere in ea si sa stiu ca sunt iubit cu adevarat.”L-am intrebat: Cum ar fi sa fii iubit asa cum vrei?Ce ti-ar oferi acest lucru?”A urmat o pauza mai lunga , si apoi :”Sentimentul de a fi acceptat, de a fi pretuit pentru ceea ce sunt.”

Urmatoarea intrebare a fost:”Si ce ti-ar oferi acest lucru-sa te simti acceptat si pretuit?’A urmat o pauza si mai lunga, dupa care a spus incet:”M-am saturat sa fiu izolat si singur.Vreau sa ma simt cu adevarat legat de cineva…Vreau un sentiment de a apartine unui loc, ca si cum as fi pretuit pentru ceea ce sunt-desi nu stiu cum m-ar face asta sa ma simt, intrucat ,stii, nu am trait niciodata asa ceva.”

David s-a inrosit la fata dupa ce a rostit aceste cuvinte, iar eu am realizat inca o data cat de greu le este barbatilor sa-si recunoasca dorinta de a apartine cuiva si de a se simti pretuiti, cat de rar se intampla si cat de vulnerabil te simti cand recunosti acest lucru in fata altui barbat.

Apoi am spus:”Imagineaza-ti cum ar fi sa fii pretuit si vezi ce sentimente trezeste in tine, ce-ti permite sa experimentezi in interiorul tau.”A inchis ochii un timp, apoi a spus:”Ma simt ca si cum as fi in bratele iubitoare ale cuiva…Chiar pot simti asta…E ca si cum am dat drumul iubirii sa circule prin mine.E ca si cum m-as pregati de o aterizare si m-as stabili in acel loc.E o odihna profunda.Intreaga mea fiinta este prezenta.”

Aceasta era in esenta, dorinta cea mai arzatoare a lui David: sa treaca dincolo de necesitatea de a demonstra cine este, pentru a castiga iubirea,sa se reconecteze cu centrul vital si cu inima sa.

David a descoperit un izvor limpede,in mijlocul instrainarii pe unde ratacise intreaga viata.Ceea ce i-a permis sa abordeze relatia sa cu Lynn intr-o maniera diferita, dintr-o pozitie mai stabila, mai inradacinat in el insusi.
(JOHN WELWOOD)