inima-mi bate şi mă doare, urcuşul frigului mă arde-n oase
pădurea încet primeşte, urma mea ce trece
bat clopote-n urechile mele
o Doamne !
stau şi strig la soare
nu-mi margini privirea, nu te duce-n orizontul rece
pun palma pe copacul înalt şi frunzele lui freamătă
vorbesc între ele şi spre pământ se-îndreaptă
plăng zborul lor, şoptesc că nu vor nu fie moarte
nu vor să uite, roşul ruginiu din ochii noştrii
nu vor să fie noapte
printre crengi ne caută şi printr-un ultim gând ne spun
ascultaţi copacul vieţii, dorinţa lui din gând
cautaţi în albastru stelei, în cerul nopţii vara
simţiţi albul zilei, scânteia de lumină, fulgul iarna
simţiţi în sunet glasul trecerii, uniţi-vă cărarea
fiţi unu-n altul vara şi daruiţi iar viaţa
puneţi-vă împreună, trupul, inima şi sufletul
fiţi pe lume prin iubire, gândul
atingeţi-vă clipa şi nu uitaţi că-i toamna !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu