Cu toamna in odaie

Mi-a batut azi-noapte toamna-n geam, Mi-a batut cu degete de ploaie... Si la fel ca-n fiecare an, M-a rugat s-o las sa intre in odaie, Ca-mi aduce o cutie cu Capstan Si tigari de foi din Rotterdam... Am privit in jurul meu si-n mine : Soba rece, Pipa rece, Mana rece, Gura rece, Doamne!... Cum puteam s-o las sa plece? Daca pleaca, cine stie cand mai vine? Daca-n toamna asta, poate, Toamna-mi bate Pentru cea din urma oara-n geam? “Donnez-vous la peine d’entrer, Madame...” Si femeia cu privirea fumurie A intrat suspecta si umila Ca o mincinoasa profetie De Sibila... A intrat... Si-odaia mea-ntr-o clipa S-a incalzit ca un cuptor de paine Numai cu spirala unui fum de pipa Si cu sarutarea Toamnei, care maine O sa moara... vai!... Bolnava de gripa...     de Ion Minulescu