Cu surâsul tău angelic ce mă bucuri zi de zi?
Când prin purpura-nserării chipul nu ţi-l mai zăresc,
Gândul meu zboară spre tine, să-ţi spună cât te iubesc.
Oare cin' te-a plămădit, prea frumoasă din poveşti?
În eternitatea vieţii tot mai mult tu înfloreşti.
Dă-mi măcar o mică parte din tot ce-aş putea visa
Şi drept gaj iubirii tale, sufletul ţi-l voi lăsa.
Nici prea mândra primăvară cu frumoase flori de mai
Nu se-aseamănă cu tine când zâmbeşti şi-mi spui:"mai stai!"
Când în adieri uşoare, vântu-ţi flutură în plete,
Trupul meu vrea să te guste, cu mireasma ta să-mbete.
Vreau, în viaţa viitoare, să poţi fi soţia mea,
Să-mi arăţi ce e iubirea şi ce-nseamnă dragostea.
Tu eşti raza mea de soare ce mă arde-n zi de vară,
Curcubeul ce-mi apare sus, pe cerul vieţii, iară.
Cine eşti, făptură dragă, eşti un înger, eşti o zeie?
Când văd chipul tău angelic, nu te pot numi femeie!"
versuri de Florin Petrache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu