Alerg despletita de vanturi prin desertul de vise pierdute

Alerg despletita de vanturi

prin desertul de vise pierdute

Si privesc cerul mai albastru

decat inchipuirea ta.

Alerg sa culeg o floare din soare

sa alin clipa ce doare

si vis, si dorinta si viata

si sa ma transform incet... in umilinta.

Imi esti departe si tarziu

sa adun clipa ta din pustiu

sa las spinii sa ma intepe

si soarele sa imi arda din plete.

Ma ascund de soare si de clipe reci

si vad in tine ecoul care ne separa

in fiori si nebunii traite

deasupra florilor si culorilor.

Te astept... Te chem...

Respir si iar revin in clipa ta

sa reinvii in mine iubirea

ce o doream candva.

Am picurat speranta peste ganduri

si am revazut univers de copil.

Am revarsat bucurie peste viata

si am inflorit in seri de april'.

Alerg in primaveri renascute

pentru a auzi ecoul unui suflet

pierdut in mari de sperante

si a gasi printre flori si nuante

zambetul nebuniei din noi.

Victoria