luni, 4 octombrie 2010

Ea,speranta....

Cu aroma ei firavă, fragedă şi-mbietoare
Peste timp a dăinuit şi va dăinui mereu,
Printre flăcări colosale, valuri imense de mare,
Peste relele-omenirii, peste păcate şi greu,
Ea a supravieţuit şi-a rămas învingătoare,
Pe straturi de suferinţă, pe lacrimi fierbinţi de sânge,
Cu puterea ei divină, sfântă şi năucitoare
A rămas mereu aprinsă, nici iubirea n-o învinge,
Ea, speranţa tuturor în clipa ce va urma
Nu va muri niciodată, cu ea încă ne hrănim,
Mai avem încă speranţă, nimeni n-o poate curma,
Nimeni n-o poate ucide, încă sperăm şi iubim.



2 comentarii:

  1. Camelia iartama dar fara sa vreau am devenit un fan a l tau a blogului tau....scri superb

    RăspundețiȘtergere
  2. ..multumesc mult...blogul meu..e...parte din inima mea...daca ceva din sufletul meu..ajunge la voi...ma bucur...ms inca o data

    RăspundețiȘtergere