vineri, 18 noiembrie 2011

Asteptarea...



E-atat de dureroasa asteptarea,
Ca o ploaie acida ce tulbura marea.
Ca un cer in noapte ramas fara stele,
Ca viata fara iubirea vietii mele. 

Am inceput ziua crezand,cu speranta,
Si am traversat-o incercand sa-i fac fata,
Ei..durerii de-a nu te avea langa mine
Si-am intrat in noapte plangand cu suspine. 

E drept ca niciodata n-am stiut sa cer,
Facand fata durerii,ridicand ochii inlacrimati spre cer.
Dar am asteptat...mereu am asteptat,
Ceva ...ce niciodata n-a venit de fapt. 

Trag astazi linie si merg mai departe,
Rugandu-te sa uiti de mine..si mai departe,
Pentru prima oara iti cer,
Sa primesti rugamintea mea,
Ca si cand ai fi Dumnezeu din cer.

Ciobanu Camelia Gabriela

Cum sa traiesti frumos fara iubire...?

Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi, saumbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.
George Tarnea

Mi-e dor de vara...

"Rousseau zicea ca nu traia cu adevarat decat ceea ce isi aducea aminte.Trebuia sa astepte sa treaca un timp pentru a-l simti si intelege pe deplin.Din pricina nevoii de prezent, eu n-as spune ca "a fost" e mai viu decat "este".In schimb inclin din ce in ce mai mult sa cred ca viitorul exista deja, intr-o masura, in noi, sub forma amintirii.Si ca identitatea fiecaruia e efectul unor cauze care o motiveaza, dar o si limpezesc.
Pe masura ce inaintez in varsta, visez o vara fara sfarsit.Poate fiindca m-am nascut vara.Un cer clar si cateva pietre fierbinti imi ajung, uneori, pentru a fi impacat cu mine, iar pe plaja, vara, cand nisipul arde si marea e la doi pasi, mi se intampla chiar sa cred ca fericirea costa putin.
Din pacate verile trec, iar ploaia care nu mai inceteaza face sa musteasca amintirile, se infiltreaza ca o apa freatica in starea mea de spirit.Imi spun, ca poate asa mi-a fost dat, sa inaintez cu ocoluri.Nu am privilegiul celor care nimeresc drept la tinta pe calea cea dreapta.Pentru aceeasi intelegere, platim preturi diferite.Mie nu-mi ajunge se pare, sa vad, sa aud, sa pipai.Trebuie sa-mi si inchipui, sa si visez, ca vad, ca aud, ca pipai."
Octavian Paler

Nimic nu moare, mi-ai şoptit...

Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
imnul vieţei şi-n zarea foşnind,

verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.

Şi noi stăteam ca pomii în picioare.
„Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare...”

Şi plantele creşteau, ne făceau semne,
ca nişte mâini, ca umbre nempăcate,
se străduiau spre viaţă să ne-ndemne
şi iar cădeau în deznădejde toate.

Magda Isanos
"In momentul in care dorinta voastra de a atinge stelele a pierit, viata e intuneric."
Osho

Lara Fabian



Lara Fabian, cea care se alatura cantaretelor de talie mondiala precum Mariah Carey si Celine Dion, este o artista de origine belgiana si italiana, celebra pentru repertoriul sau multilingvistic. Lara Fabian canta in franceza si italiana, limbile sale materne, in engleza, spaniola, portugheza, rusa si germana. S-a nascut in Belgia, a copilarit la Bruxelles si Catania si si-a inceput activitatea muzicala la o varsta foarte frageda.
Lara Fabian
Lara Fabian
Influentata de Barbra Steirsand si Freddie Mercury
La numai 8 ani a inceput sa urmeze cursuri de canto, de dans si de pian. Isi compunea singura cantecele, avand ca influente majore artisti mari precum Barbra Streisand si Freddie Mercury. In anii '80, pe vremea cand Lara Fabian era adolescenta, a participat la numeroase concursuri internationale la care a obtinut premii importante. Unul dintre trofeele castigate i-au adus si primul single lansat, L'Aziza est en pleurs / Il y avait. In 1988 a participat la cea de-a 33-a editie a Eurovisionului care s-a desfasurat la Dublin, in Irlanda, cu piesa Croire. Fabian a ocupat locul al patrulea, in urma castigatoarei de atunci, Celine Dion, cu piesa Ne Partez pas Sans Moi.
Lara Fabian
Lara Fabian
Doi ani mai tarziu, Lara Fabian pleca la Montreal alaturi de prietenul si colaboratorul muzical Rick Allison, pe care l-a cunoscut intr-un bar din Bruxelles, cu ocazia uneia dintre reprezentatiile ei. In 1991 si-a lansat in Canada primul album ce i-a purtat numele, album ce s-a vandut in peste 100 000 de copii si premiat cu Discul de Aur, apoi Discul de Platina. Lara Fabian devenea cea mai promitatoare cantareata a Quebecului si beneficia de promovare prin intermediul radioului.
In 1994 iese la rampa cu cel de-al doilea album, Carpe Diem, cel care a consacrat-o la nivel international. Materialul a avut un succes rasunator, a castigat multiple Discuri de Platina si i-a adus Larei Fabian doua trofee Felix, unul pentru Best Show of the Year si al doilea la categoria Cea mai buna cantareata a anului.
In 1996, si-a imprumutat vocea pentru animatia Cocosatul de la Notre Dame, dandu-i viata Esmeraldei.
Un an mai tarziu lanseaza albumul Pure, care continea hit-urile Tout, Je T'aime, Humana si La Difference. Cantareata a primit din nou premii pentru materialul nou aparut si a beneficiat de aparitii la evenimente importante. A cantat in duet cu Johnny Hallyday, a avut turnee de promovare in Franta, Elvetia si Monaco si a fost onorata de catre Muzeul de Ceara Grevin din Paris prin realizarea unei statui de ceara care o intruchipeaza pe cantareata.

Succes in Statele Unite ale Americii cu I Will Love Again
A urmat si lansarea primului album live, fapt ce i-a adus un contract cu Sony Music. S-a extins si pe piata americana cu hit-ul I Will Love Again, care a ajuns pe locul 1 in USA BillBoard. Cel de-al doilea cantec lansat, Love by Grace, a ajuns pe coloana sonora a serialului de televiziune brazilian Lacos de Familia, iar Adagio, urmatorul hit de pe album facea furori in Franta si Belgia

In 2004, Lara Fabian scoate cel de-al doilea album in limba engleza, A Wondeful Life. Materialul nu a avut succesul primului, insa a fost extrem de bine apreciat de critici. Sound-ul acestui album a devenit caracteristic Larei Fabian si a marcat si urmatoarele sale materiale muzicale. Cel de-al cincilea album in limba franceza, denumit simplu 9 a fost promovat in Franta, Belgia, Elvetia, Liban, Turcia, Rusia, Quebec, Luxemburg, Portugalia si Mauritius, intr-o serie de mai bine de 60 de concerte.
Lara Fabian
Lara Fabian
In perioada 2010-2011, Lara Fabian a lansat albumul Tout les Femmes En Moi si lucreaza la lansarea primului sau proiect Best Of. A fost invitata recent in Canada sa cante pentru show-ul de televiziune Hitman and Friends piesa Caruso si The Prayer, cea din urma fiind inregistrata initial in 1998 de catre Celine Dion in duet cu Andrea Bocelli.

Pe 17 martie 2012, Lara Fabian concerteaza in Romania. Este prima aparitie a cantaretei in tara noastra iar spectacolul este programat sa aiba loc in capitala, la Sala Palatului.
Sursa:Roportal.ro  

                                                                                             Victorita

Doar natura e pura, inocenta, sacra...

‎"Existenta ne trateaza pe toti in mod egal.Soare nu rasare numai pentru cei bogati si nici luna plina nu e numai a presedintilor si a primilor ministri din lume.Vantul bate si aduce parfum, el nu se uita daca esti o celebritate sau un "nimeni".Existenta e comunista, ne trateaza pe toti egal.Sfantul si pacatosul nu sunt diferiti.Apa nu-i va spune pacatosului:"Nu poti sa-ti domolesti setea pentru ca esti un pacatos.Eu sunt aici doar pentru sfinti." Invatati acestea de la existenta, pentru ca aceasta e singura scriptura.Nu mai stiu alta scriere care sa fie sfanta- doar natura e pura, inocenta, sacra."
Osho

Despre umilinta....

"Mi-am amintit de Abraham Lincoln.A fost fiul unui cizmar si a ajuns presedintele Americii.Desigur, toti aristrocatii au fost teribil de suparati, deranjati, iritati.Nu e chiar o coincidenta ca Abraham Lincoln a fost asasinat destul de repede.Nu puteau tolera ideea ca tara are pe fiul unui cizmar ca presedinte.
In prima zi, pe cand acesta se ducea sa-si rosteasca discursul inaugural la Senat, chiar cand se pregatea sa se ridice, un aristrocat s-a postat in fata lui si a spus:"Domnule Lincoln, chiar daca dintr-o intamplare nefericita sunteti presedintele tarii, nu uitati ca veneati cu tatal dvs, la noi la castel, ca sa faceti pantofi pentru intreaga mea familie.Multi senatori poarta incaltaminte facuta de tatal dvs.Nu va uitati originea."
Acest aristrocat vroia sa-l umileasca.Dar nu poti umili un om ca Abraham Lincoln.Numai oamenii mici, suferinzi de complexe de inferioritate, pot fi umiliti.Oamenii cu adevarat mari sunt deasupra umilintei.
Abraham Lincoln a spus ceva ce ar trebui sa ramana in mintile tuturor.A spus:"Va sunt recunoscator ca mi-ati amintit de tatal meu chiar inaintea primului meu discurs in Senat.Tatal meu a fost atat de minunat, de creator, de artist-nimeni nu a facut pantofi mai frumosi decat el.Stiu ca orice as face, nu pot face nimic atat de bine cum facea el pantofii.Nu-l pot depasi ca si creator.Dar va pot spune ca daca pantofii facuti de el va incomodeaza eu am invatat ucenicia de la el.Nu sunt atat de bun cizmar, dar macar v-as putea corecta pantofii.Numai sa-mi dati de veste si voi veni la dumneavoastra acasa."
S-a asternut o tacere adanca la Senat, si toti au inteles ca acel om nu putea fi umilit.Si el a aratat un respect enorm pentru creativitate.
Nu conteaza daca pictezi, sculptezi, sau faci pantofi, daca esti gradinar, fermier, pescar, dulgher- nu conteaza.Pui suflet in ceea ce faci?Daca da, produsul creat de tine are ceva din calitatile divinului.In afara creativitatii nu e nimic divin."
Osho


Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809 – d. 15 aprilie 1865), câteodată numit Abe Lincoln sau Honest Abe (Abe cel cinstit), supranumit Rail Splitter și The Great Emancipator, a fost cel de-al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii(1861 - 1865) și primul președinte republican.


"Din insasi tacerea noastra se naste ceva care ne atrage catre tacere."

Asocierea dintre tacere si intelepciune pare sa fie la fel de veche ca si Pamantul. Biblia ne spune ca: “Multimea cuvintelor nu scuteste de pacatuire, iar cel ce-si tine buzele lui este un om intelept.” (Prov. 10, 19);“Cela ce isi stapaneste cuvintele sale are stiinta si cel ce isi tine cumpatul este un om priceput. Chiar si nebunul, cand tace, trece drept intelept; cand inchide gura este asemenea unui om cuminte.” (Prov. 17, 27-28);“Cel ce-si pazeste gura si limba lui isi pazeste sufletul de primejdie.”(Prov. 21, 23)

La fel, numeroase zicatori lauda actul de tacere. Ce sfat ne da un proverb arab? “Nu deschide gura decat daca esti sigur ca ceea ce vei spune este mai frumos decat tacerea”. “Daca pasarea n-ar fi cantat, n-ar fi fost vanata”, adauga japonezii.

Ce poate semnifica tacerea?

Tacerea semnifica atat consimtamantul, cat si refuzul. Totul depinde de context. Complicitatea fericita a indragostitilor ii scuteste de a-si mai impartasi verbal sentimentele, dupa cum retragerea in mutism poate taia toate puntile unei relatii interumane.

Uneori marturie a armoniei dintre doua fiinte, tacerea cunoaste si forme ce produc neliniste, ingrijorare ori angoasa. Exista asadar tacerea infricosatoare (linistea dinaintea furtunii) ce iti ingheata sangele in vine, tacerea de moarte, mai teribila decat zgomotul puternic. In secventele de suspans din filme se recurge, pentru a spori tensiunea, la muzica alarmanta. Un efect ce aduce anxietate il are insa tacerea brusca, mai rau prevestitoare decat orice fundal sonor.

Tacerea nelinisteste si in alte moduri. Ea ne lasa singuri cu propria persoana, constiinta, cu indoielile si remuscarile noastre. A suporta tacerea inseamna a te suporta cu toate slabiciunile, temerile sau obsesiile pe care le ai. Numai omul puternic poate rezista acestei probe care il ajuta sa se descopere pe sine, sa isi inteleaga limitele, insa si puterile ascunse. 
Tacerea ca legamant cu Divinitatea
Tacerea aduce un rod pe care limba nu-l poate zugravi. Mai intai, noi suntem aceia care ne impunem tacerea. Apoi, din insasi tacerea noastra se naste ceva care ne atrage catre tacere. Dumnezeu sa-ti daruiasca simtirea aceasta care se naste din tacere. Daca te vei indeletnici cu aceasta, Lumina se va ridica din tine mai tarziu, atat de multa incat nu pot spune”, Isaac din Ninive.
Legamantul tacerii poate simboliza un angajament sau un pact personal cu Divinitatea. Gandhi nu vorbea in zilele de luni pentru a se putea consacra meditatiei si rugaciunii. Tot in India, asa numitii munivar se obligau sa nu vorbeasca pe parcursul intregii lor vieti. Totusi, legamantul tacerii poate constitui si o regula a unei comunitati religioase, asa cum se intampla in asezamintele monahale ale calugarilor trapisti. Ideea care inspira atitudinile de acest gen este aceea conform careia vorbirea este o pricina majora a pacatului, cuvantul folosit in mod gresit periclitand mantuirea. Calugarilor din ordinal Sfantului Bruno, care traiesc in izolare si nu se intalnesc decat duminica pentru a lua pranzul intr-o tacere absoluta, li se permite ca in dupa-amiaza aceleiasi zile sa se plimbe discutand cate doi, dar cu conditia sa isi schimbe partenerul la fiecare jumatate de ora.
Inalta idee despre tacere ca mijloc de inaltare spirituala se regaseste in aproape toate marile religii ale lumii, caci peste tot domneste credinta ca marile adevaruri i se arata doar contemplatorului tacut al esentelor.
Nivelul ultim de desavarsire in budismul zen poarta in limba japoneza numele semnificativ de moku, ceea ce inseamna “a tacea cu desavarsire”. In sufismul musulman pregatirea mistica presupune, pe langa post si exercitii spirituale, legamantul tacerii. Despre un tzadik (intelept evreu, figura emblematica pentru hasidism) renumit din secolul al XIX-lea, rabinul Nahman din Bratzlav se spunea ca tacerea sa in mijlocul unei multimi se auzea de la un capat la altul al lumii. Si exemplele ar putea continua.

Dar pe cat de valorizata e tacerea in lumea cautatorilor de liniste sufleteasca si de echilibru interior, pe atat de putin iubita pare sa fie ea in societatea contemporanilor nostri...

sursa Garbo

joi, 17 noiembrie 2011

TIE!

Versurile poeziei imi apartin.E o poezie de suflet ca si melodia pe care au fost montate.Multumesc d-rei Grigoras Mariana Elena, pentru frumoasa imbinare.Va doresc o seara linistita cu multa bucurie in inimi!

Eu am un anotimp numai al meu

"Eu am un anotimp numai al meu
În care plouă , ninge şi răsare
Pe cerul nevăzut din Empireu
Un cântec al iubirilor, ce moare
În fiecare lacrimă .Şi eu păstrez
În asfinţitul ploilor cuminte,
Un galben infantil de titirez
Pe care-l învârteam în necuvinte,
Când vara era vară pe câmpii
Şi toamna mă primea cu reverenţă,
În primăvară te-aşteptam să vii
Cu iarna sărutam a ta prezenţă.
Eu am un anotimp numai al meu
Ce poartă-n plete vânturi siderale,
Pătrund în strâmte ochiuri de fileu
Doar amintiri din ramurile tale..."

Florian Pitis - Sfarsitul nu-i aici

Pe plaja unde valurile joacă...









Ion Pillat

Dansatoarea

Pe plaja unde valurile joacă,
Intr-un vârtej de soare cum a stat,
Ca o coloană vie îşi îmbracă
În raze trupul încordat.
Apoi c-un singur gest lăsând să cadă
Lumina ca un val uluitor
Din împietrirea coapsei de zăpadă
La degetul de la picior,
Desfăşurându-şi şarpele, mişcarea
Deodată o cuprinse pân. la gât.
Dar ochii ei, păstrându-şi nepăsarea,
Străini de joc, n-au coborât.


miercuri, 16 noiembrie 2011

Ai plans si tu vreodata?

Ai plâns şi tu vreodată?
Eu, zău, nu pot să cred,
Căci lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd!

Un ochi, care vreodată
A plâns de dor şi chin,
Mă crede: nu degrabă
Devine iar senin!

Un ce fără de nume
Rămâne-n el ascuns;
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot să cred c-ai plâns...

poezie de Matilda Cugler-Poni
"Asteptarea e dureroasa,uitarea e dureroasa,dar a nu sti ce hotarare sa iei este cea mai crunta dintre suferinte..."
Paolo Coelho

Eu te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii


Nichita Stănescu

Lună în câmp

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei

si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.

Eu te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii
In ochii tai cu luna mă rasfrang
... si ai putea, uitand, să ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.

marți, 15 noiembrie 2011

O data ce-ai iubit pe cineva, dragostea ramane.Caci dragostea-i atat de rara,atat de greu de intalnit...Irving Stone
"Tacerea e dureroasa ca o rana si neagra ca moartea.."
Liviu Rebreanu


Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. 
Antoine de Saint Exupery
Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi.
Antoine de Saint Exupery

Dacă sufletu-mi va spune să te ţin închis în mine...

Dacă aş veni la tine gândurile să-ţi petrec
Şi să-ţi ferec amintirea între gene cu dorinţi,
Tie ţi-aş lua durerea cu un simplu te iubesc
Ramânând la fel de singuri tot în doi, si tot cuminţi.

Dacă sufletu-mi va spune să te ţin închis în mine
Intr-un loc unde iubirea nu-i atinsă de dureri,
Am să stau privind cum ochi-ţi sting în ei făclii divine
Rămânând ai mei de-apururi şi iubind ziua de ieri.

Eu aş vrea ca noi să ştim de vom fi mâine-mpreună
Pe cărarea mult umblată unde zorii vin zglobii,
Aş veni acum la tine să-ţi pun stelele în mână
Şi să mă strecor în vise unde vreau mereu să-mi fii.

Tu aşterne-n vise stele fă din ele lung covor
Şi aşteaptă-mă pe mine să te-mbrăţişez pe ele.
Buzele să ţi le ferec cu-n sărut izbăvitor
Mulţumiţi să fim în ceruri, pe pământ feriţi de rele.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola

luni, 14 noiembrie 2011

Ultimul sarut...


Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut
Căci am jucat pe atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.


Striveşte-mi visele în palmă
Striveşte-mi sufletul sub paşi
Căci a venit ultima toamnă
Şi poţi prin frunze să mă laşi.


Striveşte-mi lacrima iubirii
Striveşte-mi şi privirea -n zori
Dar nu uita că fericirii
I se cuvin atâtea flori.


Striveşte-mi lacrima-ntre valuri
Striveşte-mi viaţa în zăpezi
Şi vino-apoi cântând pe maluri
Din când în când să mă mai vezi.


Striveşte-mi clipele în noapte
Striveşte-mi nopţile în zori
Căci ultimele mele şoapte
Se pierd încet, printre ninsori.


Striveşte-mi gândul şi-amintirea
Striveşte-mi ochii verzi în flori 
Şi-n veci să nu-ţi întorci privirea
Căci m-ai uitat de atâtea ori.




Noi am jucat pe atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut.


Felicia Feldiorean


9 FEBRUARIE 1990 - ARINI

Apus de toamna...

Sunetul soarelui se aude-n linişti de seară
zările se topesc în uşor abur
copacii dezbrăcaţi sunt nuduri de fum
plete de soare şoptesc târziu
raze ruginii le însoţesc
lemnul trosneşte de prea căldură
nerostite adunate-n spre adâncuri
unduiri de freamăt de pădure se înalţă
cămările culeg lumina verii
frunze încă necăzute strâng răsărituri
şoptesc încet toamne pe alei
sălciile adună cerul în priviri şi suspină
stejarii sprijină cerul cu ochii
dorinţa-n seri târzii tresare
rugineşte pământul, florile se dezgolesc
un greiere întârziat mai taie lemne
butoaie uriaşe culeg lumina verii
zdrobită
fecioarele gustă apusuri –n fumuri, verzui
arcuiesc piciorul şi-n cânt, ele dansează
ciorchini de struguri calcă, fericite
note albe de vals, frunze magice cad
răsărit de toamnă, este încă cald
versuri de sus, cerul ne trimite
fiori simt spre seară
sunete de speranţă mă încălzesc, în noapte
adorm visăndu-te când începe, alt răsărit târziu

poezie de Viorel Muha

Jean-Jacques Goldman - Comme Toi

duminică, 13 noiembrie 2011

Anii '60: Pompilia Stoian - Picături de ploaie.wmv


Mai ştii...?



Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.


George Tarnea

De poti sa fii




"De poţi să fii precum un "cerşetor",
Doar c-un bănuţ să mai trăieşti o zi,
Şi totuşi să gândeşti că-n viitor
Comori in ceruri vei agonisi...

De poţi sta în genunchi fără ruşine,
Cu mâinile întinse, să primeşti
De la străinul cel de lângă tine,
Bogat in har, şi-apoi să înmulţeşti.

De poţi să ţii în mintea ta icoana
De-a pururi Născătoarei de Lumină
Şi mulţumi, frângându-te, de hrana
Jertfirii unui Fiu fără de vină.

De poţi să-mparţi, la rându-ţi, cu oricare
A flămânzit pe treptele făpturii,
Şi chiar răbda în blândă ascultare
Pe cel ce-mparte din prisosul urii.

De poţi vedea prin găurile hainei
Cum trupul tău se face tot mai mic,
Înfrigurat în măreţia Tainei
De-a exista şi de a fi nimic.

De poţi simţi Fiinţa Suferinţei
Pe crucea ce te-apleacă la pământ,
Înaintând pe calea pocăinţei,
Vestind că numai Domnu-n tine-i sfânt.

Atunci primeşti... şi-acela este Darul,
Ce-i pregătit de veacuri tuturor:
Chiar Duhul Sfânt te va-ncălzi cu Harul;
C-ai fost, de Har, smeritul “cerşetor"
Ana Speranta

Cerul e plin de nori, fericirea o simpla vorba...

"Eu am aflat, din pacate, ca nu poti fi singur cu adevarat decat in mijlocul oamenilor.Departe de ei iti idealizezi deceptiile si incepi sa crezi ca numai tu ai gresit, te invinuiesti, si singuratatea ta de umple de remuscari.Pe cand in mijlocul oamenilor iluziile se pot risipi.Vezi ca trestia ganditoare e uneori murdara ca noroiul din care a tasnit; ca ea se indoaie adesea dupa vant si ca, in fapt, nu e totdeauna ganditoare.De aceea, de cate ori am avut nostalgia oamenilor, m-am retras in camera mea pentru a ma gandi la "trestia" lui Pascal.Nicaieri nu e mai frumoasa ca acolo unde n-o vezi.Cerul e plin de nori, fericirea o simpla vorba."


Octavian Paler

Am scris cerşind cuvinte petalelor de crin...

Mi-ai desenat pe vis iubirea din poeme
Şi din priviri mi-ai scris culoare de apus
Pierdută-n rătăciri tristeţea mea se teme
De umbra fericirii şi zâmbetul nespus...


M-am perindat în timp printre pereţii lumii
Am scris cerşind cuvinte petalelor de crin
Imperiala floare purtând culoarea spumii
E gol şi astăzi cerul... de freamătul divin

Ne vom întoarce-n gânduri pe leagănul lăsat
Talazului de aur crescut în umbra mării
Să ne trăim puţinul din visul ce-am visat
Într-o poveste scrisă din patima uitării



Justitiarul

Scrisori imaginare(13)

In aceasta seara iti voi scrie mai putin ca-n alte sambete.Pentru ca sunt bolnava.Mi s-au inflamat amigdalele, ma doare ingrozitor capul si am febra.Imi amintesc seara in care si tie ti-a fost rau, tot din cauza gatului, atat de rau incat ai ajuns la urgente in noaptea respectiva.Sa-ti mai scriu acum cat m-a durut sa te stiu bolnav atunci?Cat regretam ca nu-ti pot fi alaturi?Nu.N-am s-o fac.Pentru ca stiu ca nu te intereseaza.
Mi-e rau cred si pentru ca sufletul mi-a fost chinuit de cel mai urat sentiment.Ura!
Dar de ura am reusit sa ma debarasez.Nu, nu a fost usor.Dar am reusit.Esti curios si  ce-am asezat in locul urii?Zodia ta e curioasa.Si nu e nimic rau in asta.Te-a ajutat sa-ti construiesti "pretioasa-ti" cariera!
In locul urii am lasat compasiunea sa se instaureze linistita.Si mi-e bine.Nesperat de bine.La ora aceasta tarzie, multumesc cerului ca n-am pasit o sambata fara sa-ti trimit macar doua ganduri.Sigur te-ai obisnuit sa le primesti.E posibil insa sa nu continui.E mai mult decat trist sa constati ca poti supara un om doar pentru ca te gandesti la el, si ca din cand in cand ii si scrii cateva randuri.Ori mie nu mi-a placut sa supar in general pe nimeni, darmite pe cei dragi?
Sper sa-mi fie iertate toate greselile atat de tine cat si de Dumnezeu.Ma retrag acum, iar daca nu mai primesti vesti de la mine, sa nu te ingrijorezi.Ma voi stradui sa fac bine, pentru mine si cei ce au reusit, ca prin minune sa nu ma desconsidere atat de mult cum ai facut-o tu.


Noapte buna, si sa visezi frumos!

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Eu m-adun din palme de tăciuni şi dor..

Cerul îşi frământă nedumnezeirea,
Peste toate cerne praful de pe nori,
Ai ucis în noapte vise şi iubirea,
Eu am strâns sub gene lacrima din zori.


Degetele mele plâng pe clape arse,
Frige nepăsarea ochilor parşivi,
Strigă nesimţirea în ciudate farse,
Ochii mei albaştri te privesc naivi.


Lacrima se roagă să ramână rece,
Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea,
Astăzi înc-o moarte peste mine trece,
Mâine înfloreşte nebunia mea...


Iar mă-ntorc la mine, aripa e frântă,
Spun adio vouă, şoapte de amor,
Îngerii se-ngroapă, diavolii se cântă,
Eu m-adun din palme de tăciuni şi dor..



Petre Violetta

‎"Marea nedreptate nu pornește de la oameni obișnuiți, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educație greșită".
Platon