Haideti sa traim o viata plina de ..SPERANTA!

Unul dintre cele mai mari daruri din lume este speranta. Datorita ei, totul este posibil. Speranta este o decizie si o alegere. Alegerea de a avea incredere in viata. Sa stim in orice moment ca avem resursele necesare pentru a face fata tuturor lucrurilor care vin in viata noastra.

De se sa alegem speranta? Iata cateva motive:
1. Diferenta intre a trai cu speranta si a trai cu teama este ca diferenta intre viata unui erou si viata unui om las. Cei care traiesc in frica refuza sa-si asume riscuri si traiesc o viata mediocra.  Cei care traiesc cu speranta ajung acolo unde ii poarta visele si traiesc o viata plina de aventuri.

2. Viata este sinonima cu schimbarea. Fiecare suferinta si durere pe care o experimentam va lua sfarsit, iar aceasta este o cauza pentru a avea speranta. Asa cum spunea Jean Kerr : “Speranta este sentimenul pe care il ai atunci cand stii ca sentimentul pe care il ai nu e permanent.”
3. Speranta este visul unui om treaz. A trai fara speranta inseamna sa incetezi sa mai traiesti.
Nu este posibil ca cineva sa fie constient de sine si sa nu aiba speranta si bucurie, caci asa cum spune Osho: “ Ignoranta inseamna capacitatea de a ignora. Trebuie ca ignori pasarile, copacii, florile, oamenii. Altfel, viata este extrem de frumoasa, incat daca ai putea sa o vezi asa cum este nu te-ai mai opri din ras si veselie. Ai continua sa  canti si sa razi in interiorul tau...Viata nu este plictisitoare, mintea este plictisitoare. Si ne inconjuram de atata minte incat nu mai permitem vietii sa intre in interior. Pune deoparte cunoasterea! Priveste cu ochi simpli si vei afla ca viata este o surpriza constanta.”
4. Speranta ne spirjina. Ne da puterea sa cautam solutii sa facem tot ce se poate sau sa acceptam ce nu poate fi schimbat.
5. Cand traim cu speranta, vom fi in pozitia sa dam mai departe speranta. Asta este un lucru de nepretuit. 
6. Speranta este motorul actiunii. Cand suntem plini de speranta, avem un motiv sa actionam.
7. Speranta este steaua care ne calauzeste pe drumul cresterii personale.
8. Cel care nu spera sa castige a pierdut deja.Omul care are speranta vede succes acolo unde ceilalti vad esec si vede rasarit acolo unde ceilalti vad furtuna.
9. Rabdarea este o cheie catre succes si numai cei care au speranta sunt rabdatori.

Iata cateva moduri de a mentine speranta vie:

1. Sa actionam in ciuda fricilor. Curajul nu este absenta fricii, ci este mai degraba parerea ca altceva este mai important decat frica.
2. Ca sa indeplinesti lucruri mari, trebuie nu numai sa actionezi, ci si sa visezi; nu numai sa planifici, ci sa si crezi. Unde nu este viziune, nu este speranta.
3. Nu spera ca problemele tale sa devina mai mici; spera ca tu sa devii un om mai puternic.
Nu spera sa primesti mai mult din ceea ce ai, ci spera sa fii mai recunoscator pentru ceea ce ai acum.
5. O metoda sigura de a sustine speranta este sa sa traiesti intens de ziua de azi. Ingrijorarea nu scuteste ziua de maine de pareri de rau ci fura puterea zilei prezente.
6. St. Francis of Assisi (1181 ~ 1226) are un sfat pretios: "incepe prin a face ce e necesar b) fa ceea ce e posibil c) apoi brusc te vei trezi ca faci imposibilul.

Iata cateva citate despre speranta:

1. "Speranta vede invizibilul, simte intangibilul si atinge imposibilul." (Charles Caleb Colton)
2. "Putinul pe care il poti face in viata ta este acela da a-ti da seama la ce speri. Si apoi traieste cu aceasta speranta. Nu o admira de la distanta, ci traieste chiar in ea, sub acoperisul ei.” (Barbara Kingsolver)
3. "Speranta nu este acelasi lucru ca optimismul. Nu este convingerea ca ceva va iesi bine, ci certitudfinea ca lucrurile au un sens, indiferent de cum se intampla.” (Vaclav Havel)
Suntem la fel de mari precum sperantele noastre ! Haideti sa traim o viata plina de speranta!

Ne vei lipsi Madalina, mult de tot!

"M-am recompus sufleteste si merg mai departe, pretuind cu toata fiinta mea tot ceea ce am primit si primesc de la viata! Restul... e miscare de rezistenta!"
Pot sa scriu mult si frumos despre aproape orice. Dar nu si despre oamenii care mi-au fost daruiti, apoi luati, nu despre evenimentele care m-au marcat si m-au lasat ulterior cu mai multe intrebari decat raspunsuri. Pot sa trec peste aproape orice. M-am autoeducat astfel incat sa nu ma las niciodata doborata. Dar nu pot sa trec oricum despre intamplarile care mi-au rupt putin cate putin bucati din suflet, bucati care nu se mai lipesc. Sunt si eu, la fel ca si voi, inlemnita de stirea care a impanzit ziarele, revistele si televiziunile: Madalina Manole a murit. Si scriu stangaci, sterg, scriu, sterg, fara sa-mi gasesc cuvintele potrivite. Sa ma iertati asadar…
As vrea sa-i spun ca o sa ne lipseasca… ca o sa ne fie dor nespus… ca a lasat in urma ei un gol imens... dar vorbele sunt pulbere, sunt vant... Nu stiu cine o sa le mai auda. Daca am cunoscut-o personal pe Madalina Manole? Nu, nu am cunoscut-o personal, dar timbrul si vocea ei inconfundabila mi-au adus-o atat de aproape uneori… O fiinta calda, joviala, sensibila, plina de viata si de dragoste pentru oameni, pentru muzica, pentru iubirea in sine. Asa am simtit-o cantand si vibrand pe scena. Iar trairea omului care invata de la artist nu insala. Aveam de multe ori impresia ca suntem cele mai bune prietene. Poate intr-o alta viata ne strangeam la piept una alteia confidentele… Cine stie… Dar tot n-as sti sa spun de ce toata lumea a simtit la unison cu mine. Un simplu om nu putea si nu avea voie sa fie prietenul tuturor. Doar daca… doar daca nu era unul deosebit!?... Ne esti draga, fata cu parul de foc!...

Cum spuneam… Mintea mea refuza sa inteleaga. Vede, aude, dar nu-i vine sa creada… Rasfoiam avida de informatii revistele si ziarele virtuale. Pentru a putea intelege motivele care ar fi putut duce la comiterea unui gest atat de greu de catre fiinta care marturisea ca ar trebui sa rasplateasca viata inzecit pentru ce i-a dat. Pentru ca mintea care refuza sa inteleaga vrea intotdeauna o explicatie plauzibila. Sunt ferm convinsa de inutilitatea oricaror informatii si posibile explicatii. De acum incolo, pe Madalina nu o sa o mai cunoastem decat din inregistrarile video, din interviurile si marturisirile lasate de-a lungul timpului…Madalina radia in ultima vreme. Parea ca s-a regasit in sfarsit. “M-am recompus sufleteste si merg mai departe, pretuind cu toata fiinta mea tot ceea ce am primit si primesc de la viata! Restul e… miscare de rezistenta!”, declara Madalina pe site-ul sau. Urma sa lanseze un album nou, iubea, era iubita, a dat nastere unei minuni pe care a dorit-o mai mult decat orice in viata sa. Era mama.
Eu am fost crescuta si educata pe principiul ca, atunci cand intru intr-o cursa, oricat de greu mi-ar fi, sunt datoare sa merg pana la capat, sa nu abandonez la jumatatea drumului", declara Madalina in revista Formula As. Era o fire luptatoare. In ciuda greutatilor si a piedicilor care nu au fost putine in viata ei, a refuzat sa se lase invinsa. Se vorbea mult despre fericirea ei actuala, despre miracolul de a fi mai implinita femeie de pe fata pamantului, despre bucuria de a fi devenit mama, despre intamplarea tulburatoare de a-si fi redescoperit linistea, identitatea si iubirea alaturi de un om care ii impartaseste sentimentele. Ma bucurasem nespus caci stiam ca avusese o viata zbuciumata si o casnicie care a consumat-o psihic si fizic. Stiam ca artistii demni isi ascund nefericirile, ca in fata lumii si a publicului fericirea trebuie sa fie o masca care se aplica zilnic. Dar fericirea ei parea atat de reala, iar motivele ei de a iubi viata se puteau insira la nesfarsit…
Nu intelegeam la un moment dat de ce Madalina Manole refuza invitatiile la emisiunile de divertisment, de ce o luptatoare innascuta se da batuta in fata vulgaritatii care ne-a invadat in ultima vreme. Dar am admirat-o si mai mult pentru decenta, pentru taria de a nu se abate de la principiile sale cand toata lumea se dezbraca de ele. Chiar nu mi-o pot imagina la o barfa cu “vedetele” actuale, palavragind despre ultimele inventii de silicoane, buze umflate sau achizitii in materie de barbati. Madalina nu era asa. Era printre putinele vedete adevarate care ne mai ramasesera pentru salvarea noastra de manelism si vulgaritate. Noi, romanii, avem groaznicul si grozavul talent de a ne ridica in slavi talentele atunci cand trebuie sa le plangem. Mai ales atunci cand nu le mai avem. Ne lipseste Dan Spataru. Ne lipseste Laura Stoica.
Madalina Manole si-a inconjurat viata personala intr-un nimb de discretie. Merita poate mai mult decat oricine sa castige batalia cu ea insasi, cu destinul si cu fericirea… Daca stiu cum era Madalina in viata reala? Nu, nu stiu. Dar nu poate fi meschina persoana care se daruieste total, din cap pana in picioare, in cantecele sale, o fiinta care emana caldura si frumusete prin toti porii fiintei sale. Nu stim niciodata ce se afla in spatele vietii de artist, nici ce se alege cu fericirea artistilor. atunci cand luminile de pe scena se sting. Nu stim nici sa gasim cheia dramelor lor. Dar omul trebuie sa aiba ceva din personalitatea artistului. "Nimic nu se compara cu cantarile live, cand simti direct emotia si bucuria oamenilor", marturisea Madalina in interviul acordat revistei Formula As.
Cele mai frumoase amintiri ale copilariei sunt legate prin fir invizibil de un minunat par, rosu ca flacara caruia i se asorta de minune un zambet natural, modest. Am cunoscut iubirea pe melodiile Madalinei Manole. Imi imploram sufletul pereche sa vina cat mai repede la mine ascultand casete audio cu “Vino, dragostea mea”. Mi-am sters lacrimile cauzate de lipsa iubirii pe versurile unui “Fata draga”… Cu inocenta anilor adolescentei, intelegeam prea putin versurile. Spunea ca nu trebuie sa fiu trista, ca asa se intampla in viata… iubesti, suferi, esti fericita, esti nefericita, este fericita din nou. Nu-i nimic, o sa fiu candva fericita, imi spuneam si eu…
Daca o sa ne lipseasca?, ma intreb acum... Daca o sa ne fie dor de ea? Daca am iubit-o? Sa ne ierte ea daca am uitat-o asa cum facem cu adevaratele valori, daca nu am iubit-o suficient asa cum facem cu cei pe care ii apreciem cel mai mult. Dar daca Madalina ar vedea cate capete s-au plecat indurerate pentru ea, rugandu-se pentru linistea sufletului ei, si-ar dori sa se intoarca, sa ne iubeasca la randul ei prin vocea ei. Dar nu inteleg de ce nu poate ea. Sau de ce nu putem noi sa o aducem inapoi. Sau macar sa-i spunem: "Fata draga, ne esti nespus de draga"...
(preluat din Garbo)

madalina manole - suflet gol ( 09 madalina).mpg

In inima mea Madalina va trai mereu.Am iubit-o mult.Nespus de mult.Dumnezeu s-o ierte si sa o odihneasca in pace!

Citatul zilei 14.07.2010

"Nu conteaza unde te afli numai sa traiesti, sa traiesti, sa traiesti!Oricum ar fi viata-dar sa traiesti!
Dostoievski in Crima si pedeapsa

Iubiti.....

TIMMY T- One more try

INVATA DE LA TOATE

Învaţă de la toate
Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi

Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezinvaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,

Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.

Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.

Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei..
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,

Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.
Rabindranath Tagore.

Dorothee Adamo tombe la neige

Aveti o inima tanara?

Te-ai gandit in ultimul timp daca te iubesti, daca-ti dai voie sa te joci? Sau este un joc pentru cei mici? O intrebare copilareasca? Poate ca da. Dar atunci de ce cautam compania copiilor? De ce ne hlizim cand fac cate o pozna sau spun ceva caraghios? De ce ne comportam ca ei in anumite sitatii? Pentru ca suntem niste copii. A fi copil nu inseamna sa-ti pierzi maturitatea. A fi copil inseamna sa fii sincer cu tine si cu cei din jur, sa spui adevarul si sa ai curajul sa exploerezi lumi noi...cu alte cuvinte sa te cauti! Unde? Raspunsul este : IN TINE!

          Toti fugim de asta si toti ne intoarcem la asta...pentru ca este o traire, un fel de a fi si am observat ca oamenii au inceput sa aibe curaj sa-si recapete inocenta.
Va dau un singur exemplu : am fost la un curs de dezvoltare personala si...printre altele ne-am jucat. Unul din jocuri era sa fim soferi si masini, pe rand. Soferul era in spatele masinii, cu mainile pe umeri; masina (persoana din fata) tinea ochii inchisi si trebuia sa se lase in voia soferului. Imaginati-va ce senzatii trebuie sa ai, mergand cu ochii inchisi, printre scaune (care delimitau marginea soselei) si, cand soferul te strangea un pic de umar trebuia sa clacsonezi. La inceput am ras toti dar...partea draguta acum urmeaza : unii eram crispatii, altii opuneam rezistenta, altii trageau cu ochiul si altii uitau sa clacsoneze. Din intamplarea aceasta mi-am dat seama ca un copil n-ar fi avut nici o problema cu increderea sau cu trasul cu ochiul. Nu s-ar fi temut, pentru ca el stia : este doar un joc. In schimb, noi, maturii intampinam tot felul de rezistente : „daca ma lovesc de scaun?”, „conduce prea tare!”, „ma ia ameteala...”, „mi-e teama ca ma izbesc de ziduri...”, „trebuie sa detin controlul...”
           Cand am uitat de de copilul din noi? Ii dam atentia cuvenita? Mai stim sa ne jucam? Un copil habar nu are de daca are ce manca sau unde dormi...el stie cand ii este foame si somn. Noi...ne pregatim pentru asta... Copilul are incredere si nu isi face griji. Iata un exemplu de a fi copil : uita de griji. Un prieten spunea sa nu ne mai facem griji pentru ca se va petrece urmatorul fenomen : lucrurile se rezolva de la sine. Si este adevarat! Fi fara griji – iata inocenta. V-ati intrebat vreodata de ce Maestrii spirituali sunt asa senini? Ei sunt ca niste copii : inocenti, veseli si pusi pe sotii. Asta este copilul din noi.
           Am fost invatati sa fim intr-un anumit fel, sa avem un anumit comportament si sa ne ridicam la anumite standarde. Parintii ne-au impus o anumita educatie, in scoala am fost invatati sa facem anumite lucruri, apoi in facultate ne-am specializat in anumite domenii, sefii ne impun anumite conditii, colegii sunt cu ochii pe noi si tot asa...pana am uitat de noi...Dar este obositor!!! Meritam cate o pauza. Meritam sa vedem in ce casa locuim, cine sunt persoanele de langa noi, meritam sa ne spunem noua insine : „Azi, merit sa ies la o cafea cu prietenii!”, „Azi imi ofer singura o floare...”, „ Merg la cursul ala de care mi-a spus prietena mea – merit asta”, „Azi vreau sa ma joc ... cu culorile”.
           Ati observat ce bine te simti cand esti la mare si te joci facand castele de nisip : este copilul din tine. Oare nu este minunat ca dupa o zi de munca sa mergi acasa si sa ... te joci cu plastilina, sau sa pictezi ceva dragut, sau te delectezi cu un puzzle, sa „te dai cu rolele” sau sa stai sub un copac? Facand asta nu esti mai putin serios, ba dimpotriva : este bucuria de a trai, inseamna sa restabilesti puntea cu copilul interior.
           Cum pot sa fac asta? Un exemplu ar fi : un dialog cu mine insami. Iau o foaie de hartie si ma intreb :
- Ce ii place copilului din mine?
- Ce jocuri as juca daca as fi copil?
- Ce ma impiedica sa manifest bucuria de a fi liber?
- Imi amintesc de copilarie?
- Ce gandeste copilul din mine?
- Ce as schimba in viata mea daca as privi lucrurile prin ochii unui copil?
- Ce emotii are copilul din mine?
- Ce culori ii plac?
- Ce il face sa se simta confortabil?
- Exista vreo suferinta care ma apasa gandindu-ma la asta?
           De cele mai multe ori este greu sa raspunzi la astfel de intrebari pentru ca, fiecare stim ca am resimtit tensiuni in copilarie, dar putem incerca apeland la un specialist. Zambiti, dar este cat se poate de firesc si este foarte important. Un mare intelept ... al carui nume imi scapa spunea „Mi-am petrecut 30 de ani in scoala si inca 30 de ani ca sa uit totul si s-o iau de la capat...”. Ce spune asta? Ca pe undeva...am pierdut legatura cu noi insine. A te impaca cu copilul din tine si a-l iubi inseamna ca ti-ai rezolvat majoritatea problemelor...pentru ca restul lasi sa vina de la sine. Asa fac copii. Daca vreti sa experimentati asta puteti merge intr-o gradinita sau in „Oraselul copiilor” si sa stati cateva ore, doar privind...sau paricipand. Poate fi obositor fizic, dar...veti fi fericiti. Cu siguranta! Tot ce am spus poate parea banal si simplu : dar asa este! Toate bucuriile din viata unui om nu costa bani, nu sunt pompoase si nu au sclipici. Sunt simple, aparent banale. Ati observat, de pilda, prin filme ca un maestru, care este vizitat de .. indivizi care au ceva de impartit cu el, acesta...continua sa-si ude plantele sau in Matrix, cand Neo merge la Oracol, aceasta facea fursecuri. Lucruri simple. Ca si copiii.
           Si nu uitati : exista atat de multe retete, dar cea mai importanta este cea pe care v-o dicteaza inima. Aveti o inima tanara?

Citatul zilei 13.07.2010

"Un morman de pietre inceteaza a fi un morman de pietre in momentul in care un singur om, care il contempla, vede in el imaginea unei catedrale."
Antoine de Saint Exupery

Organizarea amintirilor.

Ghidul acesta iti furnizeaza 15 ponturi ce te pot ajuta sa ai o relatie buna si sa o gestionezi cat mai eficient. Este un ghid general de abordare a unei relatii fara a avea pretentia ca toate cele 15 ponturi se aplica perfect relatiei tale.
1.Organizarea amintirilor.
Aminteste-ti ce anume ti-a placut la el(ea) la inceputul relatiei. Ce te-a atras la partener(a)? Ce ai simtit cand v-ati intalnit prima oara? Practic, arunca o privire catre inceputul relatiei voastre si sesizeaza care au fost motivele pentru care te-ai apropiat de el(ea).

2. Cine este raspunzator pentru fericirea ta?
Tu esti responsabil pentru propria fericire!
Fericirea ta nu este responsabilitatea partenerului(ei). Si poate ca una dintre cele mai mari greseli pe care le poti face intr-o relatie este aceea de a atribui fericirea ta lui(ei).Aceasta nu inseamna ca ar trebui sa fii fericit(a) si daca esti abuzat(a) in cadrul acelei relatii. Inseamna doar sa nu incredintezi fericirea ta in totalitate celuilalt.
3. 100% sau nimic!
In societatea actuala se merge pe principiul ca fiecare dintre parteneri ar trebui sa vina intr-o relatie cu jumatatea lui(ei), cu (50%), o idee gresita conform careia partenerii ar trebui sa se implice doar pe jumatate pentru bunul mers al relatiei. Adevarul este insa ca ambii parteneri trebuie sa se implice 100% pentru ca relatia sa functioneze!
Studiile facute de catre Virginia Satir au aratat ca cele mai fericite cupluri sunt acelea in care ambii parteneri se implica100% si nu asteapta nimic in schimb. Asta nu inseamna ca daca tu te implicit total si celalat partial sau deloc, relatia va functiona oricum….
Nu! Pentru ca o relatie sa functioneze este nevoie de implicarea 100% a ambilor parteneri.
4. Evita confuzia identitatii.
Atunci cand intr-un cuplu cei doi ajung sa utilizeze exclusiv persoana I plural,“ noi” ,” noua”, in loc de “eu”, “mie”...este posibil sa se instaleze acea confuzie a identitatii. Iata o cauza pentru care unele persoane sunt atat de speriate de ideea de a-si lua angajamente… Si, de asemenea, pot aparea probleme daca la inceputul relatiei te asteptai ca partenerul(a) sa se schimbe. Ideea pierderii identitatii este un motiv pentru care oamenilor nu le place sa se schimbe …
5. Renunta la a avea intotdeauna dreptate!
Ceea ce desigur nu inseamna sa dai mereu dreptate celuilalt si nu inseamna sa accepti parerea partenerului daca este in conflict cu propriul tau sistem de valori.
6. Nu lua totul personal!
Nu crea intelesuri asupra unor comportamente cand acestea pot sa nu aiba un inteles anume. Noi oamenii cautam adesea sensuri chiar si acolo unde acestea nu sunt. Viziunea egocentrica este o reactie naturala care apare fara ca sa ne dam seama. Pentru ca ceva se intampla, asta nu inseamna ca si inseamna ceva…. Adesea asta se refera si la anumite reguli din cuplu. Daca partenerul incalca regulile de cuplu, asta nu inseamna ca are ceva cu tine personal…. Noi, oamenii, suntem fiinte complexe si adesea uitam ca si altii sunt la fel de complecsi ca noi insine
7. Nu accepta sfaturile acelora care nu stiu ce si cum este o relatie buna.
Nu accepta sfaturile persoanelor care au trecut prin multiple relatii sau casnicii. Doar vrei sa modelezi pe cineva care are o relatie stabila si plina de iubire...
8. Mintea nu intelege negatiile!
Daca ne spunem ca nu ne vom supara pe partener (a) in seara asta…subconstientul nostru se va concentra tocmai pe acest lucru si chiar ne vom supara….
Este ca si cum cineva ti-ar spune sa nu te gandesti la “pisici albastre” si tu incerci sa nu te gandesti la ele. Te vei focusa pe altceva, in timp ce creierul tau se va concentra sa nu se gandeasca la “pisici albastre”… pentru ca nu trebuie sa te gandesti la "pisici albastre". In subconstientul nostru insa, gandul la acele “pisici albastre” se intensifica.
Acelasi lucru se intampla si cu ideea de a nu te supara pe partener.
9. Asuma-ti responsabilitatea 100% pentru felul in care te simti!
Noi cream ceea ce simtim. Investim cu emotii evenimentele exterioare, oamenii, lucrurile,… si le dam puterea de a ne face sa ne simtim intr-un fel sau altul. Sta deci in puterea noastra sa cream emotiile pe care le dorim!
10. Asemanarile creeaza dragoste, iar deosebirile creeaza pasiune.
Oamenii cu calitati similare sunt mai compatibili pe termen lung, acesta fiind un factor esential pentru o relatie durabila/stabila. Ideea potrivit careia contrariile se atrag se refera mai mult la relatiile bazate pe pasiune, este insa dificil sa pastrezi vie pasiunea in cadrul unei relatii…o viata intreaga.
11. Mentine stari pozitive in prezenta partenerului(ei).
Aceasta inseamna ca daca vii acasa suparat, seara de seara, este posibil sa incepi sa ascociezi starea de suparare cu partenerul(a). In NLP acest lucru poarta denumirea de ancorare. Schimba-ti starea inainte sa te intalnesti cu partenerul(a), pentru a evita ca subconstientul tau sa asocieze gandurile negative cu el(ea).
12. Nu poti iubi pe cineva mai mult decat pe tine insuti!
Poate suna egoist, si este destul de greu de explicat… Dar, daca tu nu esti in stare sa te iubesti pe tine, cum poti iubi pe altcineva?... Sa mentii o relatie buna, nu este un lucru usor si uneori este nevoie ca intai sa ai grija de tine ca mai apoi sa poti purta de grija celuilalt. …Si, pana la urma, a avea grija de tine este cel mai bun mod prin care poti fi capabil sa ai grija si de altii.
13. Depresia si lipsa unui sens in viata, pot fi cauza problemelor in relatie.
Exista cateva zone importante unde pot sa apara probleme. In zona financiara spre exemplu, chestiunile banesti pot crea divergente intre parteneri. In ce priveste intimitatea, daca unul dintre parteneri devine mai retras, rezervat, vis a vis de celalalt, relatia se poate destrama. Sau, cand unul dintre parteneri se confrunta cu probleme de sanatate, realtia este pusa de asemenea la incercare. Un alt punct important il reprezinta cariera. Daca unul dintre parteneri nu este multumit de cariera, de slujba sa, acest lucru se poate reflecta in mod negativ asupra relatiei. Lipsa conexiunilor la nivel emotional pot constitui si acestea piedici in calea relatiei. Cea de-a sasea zona, cea spirituala are mai mult de-a face cu o stare mentala interioara, iar daca cineva nu este in acord cu sine insusi nu poate fi in acord, in armonie nici cu relatia in sine.
14. Barbatii si femeile abordeaza problemele in mod diferit
Barbatii sunt centrati mai mult pe solutii, pe a gasi rezolvarea anumitor probleme, si nu vorbesc despre emotii. Femeile se centreaza pe aspectele emotionale ale problemelor. De aceea barbatii simt adesea ca femeile sunt mult prea emotionale!...
15. Si, in fine , legea atractiei!
Fiecare dintre noi atrage lucrurile, sentimentele si oamenii care-i seamana. Daca te centrezi pe lucruri pozitive, vei percepe si vei atrage lucruri pozitive. Daca te centrezi pe lucruri negative, vei vedea si vei atrage lucruri negative.

Georgiana

Citatul zilei 12.07.2010

"Destinul este acea parte in care istoria isi imprima vointa ei asupra noastra.De aceea trebuie sa-i rezistam,sa fugim de el, sa ne refugiem in Spectacol."
Mircea Eliade

Trebuie sa mergi mai departe.

Travaliul de doliu, termen freudian, desemneaza perioada de dupa o separare si se refera la timpul necesar pentru a trece peste socul si durerea produse de despartire.

Cum sa spun ca sa intelegeti cel mai bine… Nu stiu cand realizezi cel mai bine ceea ce ti se intampla… atunci cand iti lasi lacrimile sa curga de tristete sau cand ti le retii din cauza maniei… Nu stiu exact cand te apuca deznadejdea cea mare: cand auzi, dar nu vrei sa intelegi -pentru ca adevarul fulminant ti se pare imposibil de acceptat -sau cand intelegi, dar nu vrei sa mai auzi adevarul -pentru ca nu poate fi suportat. Nu stiu cand te loveste cel mai tare disperarea: cand realizezi ca nu o sa mai vezi niciodata chipul celui iubit sau in momentul in care constiinta ta imbratiseaza gandul ca de acum incolo ramai doar tu, fiinta pe cont propriu.Nu stiu ce iti provoaca mai tare fiori reci pe sira spinarii: faptul ca ti s-a dat drumul la mana sau faptul ca nu stii cum o sa strecori netinand pe nimeni de mana in neant? Sau ca mana pe care poate o vei prinde la un moment dat nu este mana cea familiara? Habar nu am cand otrava incepe sa ti se strecoare in corp. Uneori se intampla lent, alteori violent. De cele mai multe ori iti doresti morfina de calitate buna ca sa nu mai simti durerea, alteori un anestezic ca sa amorteasca toate trairile in tine. Insa alteori nu iti doresti decat sa mori. Sa mori usor si rapid. Sau sa doara mai putin.Nu stiu cat de mult te ajuta faptul ca te-ai tuns, ca arati mai bine ca niciodata, pentru ca in puzzle-ul vietii tale frumusetea din fata oglinzii nu se mai leaga cu cea care-ai ramas. Nu poti sa nu te uiti crucis la prietenele care isi spun ca “nu-i nimic, o sa-ti gasesti tu fericirea” cand tu habar nu mai ai ce inseamna infamul cuvant… pentru ca in fiecare zi, cu fiecare secunda care trece, o parte din tine moare, se scurge, se trece. Nu stiu cat de mult te ajuta timpul cand dupa luni de la separare un individ care ii seamana reuseste sa-ti faca inima sa amuteasca. Au fost multe zboruri care s-au frant inainte de vreme...Ma gandesc ca nu stiu cu exactitate cand se declanseaza punctul culminant al sevrajului si cand sufletul iti cere cu impetuozitate drogul. Nu stiu cand lumea ta se populeaza cel mai mult cu amintiri, regrete, intrebari, negatii, zile moarte, nopti ca zilele sau cand te apuci sa blestemi tocmai lucrurile in care ai crezut cel mai mult. Nu stiu cand incepe cainta si rememorarile inceputului relatiei se instaleaza ametitor, hotarate sa te doboare cu perfectiunea lor. Nu stiu de ce mintea inchide ochii si nu vrea sa vada ca lucrurile se schimbasera destul de mult in ultima vreme. Viata ta devine o comedie ieftina care fie a ramas suspendata in aer cu pasageri in ea, fie i s-a stricat butonul care te aduce inapoi pe pamant. Nimeni nu vine sa te intrebe daca vrei sa te dai jos din ea. Si nu stii de ce se intampla asa. Nu stiu cand te trezesti intr-un hau adanc in care gandurile se fugaresc unele pe altele lipsite de orice ratiune si discernamant. Haul acesta il poti confunda foarte usor cu un spital de nebuni in care mintile nu se intorc niciodata singure. Asteapta cel mai mic semn din partea ta, asteapta permisiunea si aprobarea… Dar, cel putin in acel moment, se lovesc de un refuz crunt, prea crunt… Nu stiu ce doare mai tare: faptul ca s-a trantit o usa sau ca acea usa nu va mai fi niciodata trantita, ca el nu va mai intra niciodata pe acea usa sau ca tu nu o sa mai o deschizi niciodata. Nu stiu cat timp doare o despartire pentru ca acum esti poate prea sigura ca nu va trece niciodata ca sa-ti spun altceva.Nu stiu cat te ajuta prietenii, plimbatul in natura, cititul unei carti, lacrimile sau floricelele consumate in fata unui televizor pentru ca acum nimic nu pare sa-ti ia greutatea de pe umeri. Nu stiu ce calatorie in jurul lumii ar mai putea trezi entuziasmul in tine daca lumea ta s-a prabusit incet, incet in jurul tau. Am citit recent intr-o revista ca s-a inventat pastila miraculoasa care vindeca suferinta din dragoste, abandon si tradare… nu stiu de ce nu cred deloc in miracolul pe are il promite. Dar stiu ca desi acum pare imposibil, la un moment dat, ea, durerea, trece. Totul trece… Poate niciodata in totalitate… Dar trece.“Travaliul de doliu” este un termen prea stiintific, psihologic ce-i drept, pentru a-i putea digera sensul in secunda imediat urmatoare unei despartiri. Si nu, nu se refera strict la domeniul iubirii, ci la orice separare: de o anumita persoana, de un anumit loc, de un anumit loc de munca, de un anumit principiu in care ai crezut, de orice lucru fata de care ai dezvoltat un atasament profund si pe care te-ai obisnuit sa il ai in preajma. "Travaliul de doliu", termen freudian, desemneaza perioada de dupa o separare si se refera la timpul necesar pentru a putea trece peste socul si durerea produse de o ruptura. In functie de fiecare individ in parte si de ceea ce a investit emotional intr-o relatie, recuperarea se realizeaza mai repede sau mai greu.De regula, desprinderea nu se realizeaza fara efort si fara a trece printr-un amalgam de sentimente care pot fi de-a dreptul ravasitoare prin intensitatea si contrarietatea lor. Oscilam intre manie, iubire, cramponarea de trecut, neacceptare, melancoli si tristete si suntem tentati sa construim o imagine idealizata a trecutului chiar daca acesta era departe de a fi perfect. Procesul in sine este o experienta psihologica covarsitoare si poate devitaliza emotional. Intervine in joc puterea ta de a lupta cu dezradacinarea, cu iubirea, cu absenta iubirii, cu suferinta care ramane dupa. Schimbarea care survine despartirii pare un haos total. Iar haosul sperie si produce teama. Nu doare neaparat iubirea, ci golul pe care il lasa in urma acel “ceva” care a facut parte din viata ta. Doare absenta lui. Dar fiecare reuseste pana la urma. In bataile propriului ritm, fiecare reuseste sa se dezlipeasca de trecut si sa inceapa constructia unei noi etape in viata. Si nu exista "nu pot" in aceasta perioada travaliului de doliu. Exista doar "trebuie". Trebuie sa mergi mai departe.

Preluat din GARBO

Poate ca marea nostra problema, nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri...

„N-ai nevoie de mai mult cat timp te ai pe tine insuti, s-a zis uneori. Am experimentat aceasta idee si nu-i adevarata. Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si, mai ales, de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea noastra problema  nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri. Sau poate ca tocmai aceasta e marea problema a fericirii, sa fim mai putin singuri.” Intaia singuratate/Scrisori imaginareOctavian Paler

In multe, daca nu in toate relatiile de iubire, se ascund unule elemente de dependenta. Sa recunoastem: interdependenta fericita, armonioasa, matura nu este decat un ideal spre care nazuim. Pentru a cunoaste iubirea matura, avem nevoie ca in copilarie sa beneficiem de iubirea parentala puternica ce ne va ajuta sa ne iubim pe noi insine. Iubirea parentala ne provoaca o intense stare de bine si ne permite sa traim experienta daruirii din simpla bucurie de a o face. Ca adulti, vom putea astfel sa traim si exprimam intregul spectru al emotiilor si dorintelor, sa gandim limpede si sa facem o diferenta intre iluzie si realitate, sa dam glas cu incredere gandurilor noastre si sa decidem calea cea mai buna pentru a ne satisface nevoile. Daca vrem sa fim capabili, ca adulti, de iubire matura, trebuie sa ne dezvoltam un sistem intern care sa ne permita sa devenim proprii nostri parinti si care sa ne ofera iubire de sine neconditionata, autoindrumare inteleapta si autoajutorare ferma.

In afara de iubirea parentala intensa, avem nevoie sa crestem intr-o cultura care sa ii elibereze pe copii din iluzia ca ceilalti detin cheia unei vieti in care promisiunile sunt mereu si pe deplin implinite: siguranta absoluta, increderea nemeritata, rasplata imediata, puterea nelimitata si confortul perpetuu. Acea cultura trebuie sa fie onesta, admitand ca fiintele omenesti nu poseda inerent toate uneltele necesare pentru a stabili relatii constiente, intime cu ceilalti – ca pentru aceasta avem nevoie sa elaboram o programa complet noua. Contrar cantecului formatiei Beatels, aceasta programa ne va dezvalui ca dragostea nu este tot ce ne trebuie si ca a trai iubirea este un lucru greu. Dragostea cere multe. Iar programa ne-ar spune: “Nu fi aspru cu tine; pana acum, nimeni nu a avut o relatie de iubire constienta, intima”. Ne-ar spune sa ne ferim de tentatia de negare a propriilor nevoi si sa analizam cu toata seriozitatea modul in care conditionarile joaca un rol destructiv in relatiile noastre de iubire.

Daca ar fi ca toti sa indeplinim cerintele iubirii mature, am fi, fara exceptie, independenti, dar capabili de acel tip de iubire care sa satisfaca acea dorinta, adanc inradacinata in noi, de a fi aproape de ceilalti. Dragostea parentala solida si intense si un mediu cultural realist contrbuie la dezvoltarea iubirii de sine la copii, care vor trai astfel o stare de bine, devenind apti de a darui din simpla bucurie de a o face. Aceasta este idealul. Dar putini oameni au atata noroc, incat sa dispuna de toate conditiile pentru a deveni niste indivizi si niste iubiti pe deplin maturi. Adultii pot insa invata multe despre iubire si libertate …

Extras din “Dragoste sau dependenta?”,

Japanese Garden San Francisco

Check out this SlideShare Presentation:

Japanese Garden San Francisco

View more presentations from IreneC.

Spin - Ploaia

Citatul zilei 11.07.2010

Lacustra de George Bacovia

De-atitea nopti aud plouând,
Aud materia plingind…
Sint singur, si ma duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate ma izbeste-un val
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri ma gasesc…
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind…
Sint singur, si ma duce-un gând
Spre locuintele lacustre.

Indragostiti

Mă îndrăgostisem de El, deşi îl cunoşteam prea puţin din auzite. Era atât de atent; micile gesturi de dragoste mă fascinau.
Dimineaţa mă săruta drăgăstos pe frunte şi trimitea soarele să îmi mângâie făptura. Apoi mă însoţea oriunde mergeam însă nu şi-n cele mai jalnice locuri prin care mai cutreieram din când în când.
Seara îmi trimitea greierii sub ferestre să îmi cânte şi aşa adormeam. Dar mă veghea în continuare la fel de atent, niciodată neobosit.
Avea întotdeauna timp să mă asculte; nu se despărţea de mine nici o secundă. Nu ţipa la mine, nu vorbea dar, ciudat, îl auzeam în susurul dulce de izvor, în trilul păsărelelor, în inima mea. Iar glasul Lui era atât de fermecător, atât de suav!


Cu fiecare floare ce o strângi la piept
Şi o priveşti în fiecare zi cu sinceră mirare
Iubirea noastră moare
Că eu nu ţi-am mai dăruit demult o floare.

Cu fiecare gând în care nu sunt eu
Şi te afunzi în el mereu
Iubirea noastră moare
De ce nu te gândeşti la mine, oare ?!

Cu fiecare suflu ce îţi murmură prin nare
Şi se pierde pe urechea lui pe ceafă şi spinare
Iubirea noastră moare
N-am mai respirat demult cu tine, şi mă doare.

Cu fiecare altă dispoziţie
Ce o trăieşti cu el din simpla ta ambiţie
Iubirea noastră moare
Şi nu se mai naşte, oare ?!

Citatul zilei 10.07.2010

"Unele suflete merg spre absolut, asa cum apa  merge catre mare."
Henry Millon Montherland

Bucuria de a te darui...

Si sunt din nou singura cu cel mai frumos gand pe care-l poate avea un om.Acela ca iubesc.Atat de mult incat fericirea mea a devenit usor citibila de cei din jur.Glumesc, rad, sunt extrem de atenta la trairile celor din jur, ajut, alerg continuu spre cei care au nevoie de afectiunea si intelegerea mea.Si toti sunt mirati.Nu-i inteleg.Da.Mai exista oameni care dau fara sa primeasca nimic.Care se consuma pana la epuizare pentru a rezolva si problemele altora, fara sa le ignore pe ale sale.Si ..da, acum am o stare de bine.Fapt ce-mi tripleaza energia mentala.Dar, in realitate asta sunt eu...Si daca n-as fi plina de fericirea ce-mi inunda sufletul la inceputul fiecarei dimineti.Copil fiind, ma bucuram lasand pe toti alti copii sa se joace cu jucariile mele.Strangeam banut de banut,si cand pusculita era plina mereu i-o dadeam fratelui meu mai mare.El...chiar avea nevoie de ei...Bucuria ce o simteam daruind banutii o intrecea cu mult pe aceea de a-i sti la mine in purcelus...Adolescenta mi-am petrecut-o ascultand suferinta prietenelor mele, care m-ai toate iubeau si...nu primeau ce visasera.Eu, pe atunci invatam din greu, citeam enorm si daca mai ramanea ceva timp...li-l dedicam lor...sau mamei.Ea era singura prietena adevarata pe care o aveam.Si constientizam atat de mult acest lucru, incat ma straduiam  din rasputeri sa n-o supar, sa fac lucrurile exact cum si le dorea ea.Nu si reuseam mereu.Eu visam mult...iar ea era la pol opus.Realismul intruchipat.Cand indrazneam sa-i spun despre cum mi-as dori eu viitorul...raceala logicii si a cuvintelor cu care-mi taia elanul, ma dureau atat de tare incat au fost ani cand am preferat sa visez singura.N-ar fi inteles.Si nici nu a inteles mai tarziu cand...trebuie sa recunosc gandirea ei s-a concretizat in fapt mai mult decat visul meu.Dar mereu, am pastrat o mica rezerva de vis despre care ea nu mai stia..Tocmai pentru a nu mai auzi acel...stiam eu...ti-am zis eu...Si chiar pierzand, nu am devenit mai rea.Dimpotriva.Suferinta m-a transformat intr-un om si mai bun.Si altii sufereau iar eu devenisem capabila sa-i inteleg mai bine.Sa stiu mai bine ca ei, cum se poate trece de o durere.Pentru ca eu n-am ramas niciodata in ea, in durere.Am luptat si am reusit in lupta cu ea.M-am ridicat mereu deasupra ei.Pentru ca am avut un tata tare intelept,luptator si optimist.De la el am invatat ca nu exista nu pot in viata.La 65 de ani a inceput o casa si dupa 8 ani era gata.Varsta la care alti pensionari citeau doar presa pe banca.El..a plecat la tara ca sa-mi lase mie un apartament.Si a facut-o cu atata pasiune si cu atata daruire...Era de o frumusete rara asa mica si obisnuita dupa altii.Doar o casa la tara.Dar ....mult peste ce au facut alti oameni cu posibilitatile lui financiare si cu varsta inaintata la care si-a dat seama ca doar asa poate face mai mult pentru mine.Apoi s-a imbolnavit...si l-am pierdut.Am suferit enorm.L-am iubit cum nu se poate descrie nici o mare iubire.Indiferent ca e vorba de un parinte de un iubit,sot sau copil.Marile iubiri...in esenta raman in in cele mai ascunse portiuni din sufletele noastre.Cu totii spunem un te iubesc, un mi-e dor..dar sentimentul adevarat si urias care e de fapt iubirea nu-l putem materializa.Cel putin nu asa cum am dori.Cum simtim.El ajunge la cel iubit oricum altfel si..frumos cred eu.Dar nu prin cuvinte.Uneori spunand un te iubesc poti speria atat de tare pe cineva ...chiar il poti pierde.De ce?Pentru ca asa suntem noi oamenii.Ii iubim pe cei care nu ne iubesc si suntem iubiti de cei pe care nu-i iubim.Nu in mod constant.Dar intr-un procent destul de ridicat.Dar buni ar trebui sa fim in mod constant.E greu veti spune.Mie acum mi se pare cel mai usor lucru pe care-l pot face constant.E atat de usor sa lasi o batrana in metrou sa stea in locul tau.Sa dai o bomboana macar unui copil care plange in strada.Sa mangai ochii lacrimati ai unui batran ce sufera din n motive.Mai greu e sa-i ajuti pe cei rai.Caci sunt si oameni rai.Si inca multi.Care au totusi la un momentdat nevoie de ajutor.Si in mandria lor nici nu stiu sa te roage.Sa recunoasca acest lucru.Daca in acele momente iti calci pe inima si-i ajuti, te vei simti mai bine.Sa nu visezi si la recuostinta.E posibil sa primesti chiar ura in schimb.Ei nu-si pot ierta slabiciunile.Nu vor sa recunoasca nici in sufletul lor ca sunt incapabili in anumite situatii,nestiutori...slabi.Si asta e un motiv suficient in viziunea lor ingusta pentru a te ura mai mult pentru superioritate-ti decat sa te iubeasca ca i-ai ajutat.Si tu treci peste asta, te faci ca nu observi lupta din sufletele lor, si mergi mai departe.Capacitatea de a o lua de la capat exact in acelasi gen de situatii reliefeaza adevaratul caracter al tau.Poti fi un "bun" prefacut o data,de doua ori...dar in fiecare moment al zilei nu mai e deloc fals.Inseamna ca tu chiar ai o inima buna si mare, in care e loc pentru toata suferinta de pe pamant.Daruind mereu....vei ajunge sa realizezi ca de fapt tocmai ai descoperit secretul fericirii.Nimic nu te poate face mai fericit decat vazand fericirea pe care tu ai reusit s-o aduci, prin ceva pe chipul si in sufletul altora.Propria fericire nu inseamna nimic.De fapt nu exista fara fericirea celor din jurul nostru.Si cand ma gandesc ca tot ceea ce sunt si va transmit au plecat dintr-o fetita ce impartea jucariile cu toti copiii din spitale mai intai.Pentru ca de mica am stat mai mult in spitale decat pe acasa.Si-mi mai amintesc.In spital erau fetite care plangeau la injectii.Iar eu ma duceam cu papusa pe care o iubeam cel mai mult si i-o dadeam sa doarma ea cu ea numai sa nu mai sufere.Asa cum mai scriam pe undeva despre mine...si acum ma vad tot o fetita.Putin mai mare si poate mai inteleapta.Iar iubirea pentru cei de langa mine nu numai ca nu a disparut.A crescut atat de mult si e de mii de ori mai viu colorata ca atunci.Daca atunci puteam darui doar jucarii, acum am invatat ca pot sa-mi daruiesc si inima.Iar daca am ghinionul sa intalnesc si persoane care-mi spun..."eu nu sunt obisnuit sa mi se ofere..."nu pot decat sa ma intristez,chiar sa sufar.Caci cel care nu a inteles nu sunt eu ci el.Dar viata merge mai departe.Si cand ne vom reantalni poate va percepe altfel, mai pe aproape de adevar tot ce a primit.Iar daca nu, va trebui sa recunosc ca doar eu am gresit.Nu toti oamenii vor ceea ce putem noi darui.Ei insisi le sunt suficienti.Trebuie intelesi si iubiti asa cum sunt.Am vorbit mult despre mine azi.Adevarul e ca mi-e atat de dor de parintii mei....am simtit nevoia sa-mi amintesc scriind despre cat de fericita am fost langa ei cat au trait,despre cat am suferit pierzandu-i...si cate ceva despre cat de mult m-au influentat, in bine, armonia din viata lor...fericirea lor.Va pup si....va doresc un sfarsit frumos de saptamana.Cu sau fara cel iubit aproape.Fericirea adevarata e...doar in noi.Putem fi fericiti si...singuri.Dar doar daca ....chiar trebuie.Recunosc ca e mai frumos...in doi!