Sa merg constant inapoi,
Te-as intalni printre amintiri
Si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul.
Te-as tara cu mine inapoi,
Sa ne iubim tineri si vinovati,
Dupa care , mereu inapoi te-as tara mai departe,
Spre copilarie,
Ne-a juca inocenti,
Pana ce obositi de joc si de inocenta,
Am disparea intr-un mit.
Dar, nu sunt un rac autentic,
In zadar ma tot laud cu zodia mea,
Sunt condamnat sa merg inainte,
Si tot ce pot e sa te tarasc intre clestile mele de rac,
Toata memoria mea, fara sa cedez,
Nimic, nimic, nimic.
Cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida intr-o zi."
Octavian Paler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu