miercuri, 21 decembrie 2011

Azi mi-am scris doar mie....Am vrut sa vad cum e sa citesc despre o iubire care exista, e uriasa dar...care arde efectiv in zadar in fiece secunda...

Am scris aici intr-o noapte: "inima acestui blog a murit.".Apoi m-am culcat. Dimineata, recitid ce-am scris am plans. Pentru ca am simtit cat neadevar e scris acolo. Blogul acesta s-a nascut din iubire. A crescut hranindu-se cu iubire. A inflorit transmitand iubire. Exact ca o mare lumanare, pe care daca te apropii de ea simti caldura si vezi lumina. Aceasta lumanare e in inima mea. Si nu s-a stins niciodata, nici ziua nici noaptea. Nici macar sub viforul acelor cuvinte reci si urate. Ea arde si uneori nu vrei sa stii cat imi doresc s-o stiu, s-o simt stinsa. Dar nu vrea. Nu stiu care-i menirea ei. Sute de zile am crezut ca lumina si caldura ei vor ajunge la tine. Scum stiu ca a ajuns oriunde dar la tine nu. Si nu te invinovaiesc pentru ca esti suparat. Presupun ca simti lumina ei si fara s-o vezi. Si poate asta te deranjeaza. Ma deranjeaza acum si pe mine. Pentru ca te-am transformat in soarele diminetii. In aerul pe care-l respir. In toate florile de pe Pamant. In orice ating. Si fiindca la culcare strang un ursulet de plus in brate si -mi mananc lacrimile care adesea vor afara. De dorul tau, al imbratisarii tale. De dorul sarutului neanceput. De dorul focului ce arde enervant cand si tu si eu vrem sa se stinga. Cand ai dorit ultima oara sa faci dragoste cu cineva?Stii ...eu n-am simtit real asta niciodata pana la tine. Inchid ochii si simt cum ma topesc efectiv da dorul atingerii tale. Sa-ti scriu cat mi-as dori sa te mai vad o data? O singura data? Nu are rost. Stiu ca n-ar avea rost. Cine sunt eu pentru o persoana asa importanta ca tine, incat sa merit sa te mai intorci o data? O singura data... Sa ma privesti in ochi si sa imi spui in fata tot ce n-am vrut, n-am putut sa inteleg inca. Stiu ca sunt un nimeni. Dar in aceasta inima arde o iubire incredibila. O iubire ce n-a vrut sa moara desi amandoi am rugat-o asta atatea amar de zile. Stii? Niciodata nu mi-a placut sa merg la cumparaturi. Dar zilele astea am ramas hipnotizata de o rochita rosie din lanita. Una simpla dar...mie mi-a placut mult. Si-am inchis ochii acolo si mi-am imaginat ca as veni la tine, imbracata cu ea. Pur si simplu. Sa te mai vad o data. O singura data. Tu nu ai vrea sa ma revezi in rochita rosie?Sau exact asta vrei sa uiti?...Cine stie....La ce bun atatea vise si dorinte cand stiu atat de clar ca eu nu exist pentru tine...Sa nu cumva sa crezi ca ti-am scris tie. Nu mai fac asta....Azi mi-am scris doar mie....Am vrut sa vad cum e sa citesc despre o iubire care exista, e uriasa dar...care arde efectiv in zadar in fiece secunda...   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu