E din nou sambata seara.Stiu ca gresesc scriindu-ti in continuare ca pe vremuri.Acum am ramas singura in acest "joc".Candva poate citeai.Niciodata n-am fost prea sigura de asta.Dar acum sigur nu mai citesti.De ce-ti scriu atunci?Nu stiu.Poate-mi scriu mie.Imi face bine sa scriu despre ce simt.Candva,oricine va citi ce-am scris va afla ceva despre sufletul meu din aceasta perioada.Nici macar asta nu stiu daca vreau cu adevarat.Cine sunt eu ca sa poata interesa pe altii ce simt eu?Sau poate sunt si nu stiu.Recent am citit o carte care mi-a facut mult bine.Citind-o am aflat raspunsuri la mii de intrebari ce pareau fara raspuns pentru mine.Si am descoperit ca inca nu stiu atat de multe despre mine si despre viata in general.Am vorbit mult cu mine zilele si noptile astea.M-am intors cumva spre sufletul meu care era extrem de tensionat si ravasit chiar.Am capatat o liniste acum care mi-as dori sa dureze, sa nu fie de suprafata.Lucrez la asta.Eu care o viata am crezut ca fericirea mea nu e completa fara cineva anume langa mine, acum am descoperit ca greseam.Si invat cum e sa ma simt fericita singura.Respect cateva invataturi din acea carte.Meditatia intr-adevar ma rupe de gandurile si framantarile mele si-mi aduce relaxare , incredere si, putin cate putin recapat bucuria din suflet pe care o piedusem cu desavarsire.Nu ma mai bucura absolut nimic.Acum simt din nou bucurie,e mica dar este si sper sa fie cea adevarata.Bucuria de a vedea frumos si bine in tot ce ma inconjoara.
M-am gandit mult si intens la tine,chiar recent.Nu cum o faceam altadata.Stiu ca nu are sens sa mai sper intr-o imbratisare,sau sarut din partea-ti.Si totusi dorinta de fi in bratele tale nu mi-a trecut niciodata.Te-am visat asta nopate.Eram intr-o camera saracacioasa undeva la o casa la tara.Eu eram cu fata si tu cu copilul tau.Dar el nu era mare ci micut cam de cinci anisori.Erai foarte mandru de el, si el era asa vesel si vorbaret.Nu vorbeai cu mine.La un momentdat, m-ai intrebat daca vreau sa stau langa tine.Am simtit o impunsatura in inima,cumplita.Constientizam si-n vis cat de mult a trecut de cand nu mi-ai mai vorbit.De mirata ce eram, m-am inrosit, m-am ridicat si am spus ca mi-e frig si ies sa-mi aduc un halat.M-am intors cu halatul pe mine.Era lung si roz-lila.Parea ca-ti place.M-am asezat aproape langa tine.Aproape iti simteam respiratia.Taceam amandoi.La un momentdat te-ai ridicat si ti-al luat ramas bun de la ceilalti.Spuneai ca e tarziu si trebuie sa duci copilul acasa.Te-am urmarit cand te-ai ridicat.Erai atat de frumos.Exact ca in seara cand ai plecat de la mine.Si trist.Multa tristete pe fata si-n ochi.Ai luat copilul de manauta,te-ai intors si ati iesit.Cand usa s-a inchis am simtit cum doua lacrimi curgeau linitite pe fata-mi.Mi se rupea inima la gandul ca iar nu te voi mai vedea.Apoi am vazut ghetutele copilului.Erau maro , foarte frumoase.Am iesit desculta si am fugit dupa tine cu ghetutele la piept.Te-am strigat.Iar tu mi-ai raspuns.
-Ai uitat ghetutele baiatului!
M-ai privit cu multa mila mi s-a parut.Apoi te-ai intors si in cateva secunde nu v-am mai vazut.Si afara ningea asa frumos.Iar eu aveam si fulgi si lacrimi pe obraji...
M-am trezit .Era cinci dimineata.Si toata ziua m-am intrebat cum poate parea atat de real un vis.Cum poate fi un om drag atat de aproape si de fapt atat de departe pentru altul?
As vrea sa stii ca mi-am dat seama cat de nefericita sunt, citind acea carte.Dar acolo spune ca cel mai important lucru e sa ajungi sa te cunosti bine.Sa aduci la suprafata ce-ai bun si rau in tine.Printre rele enumera:tristetea, furia,ura ostilitatea, nelinistea teama.Si indica o constientizare a dimensiunilor starilor negative.Cat de teama iti e?Cata neliniste simti?Cata ura ai?Etc.Incercand sa cunosti ce e rau in sufletul tau, spune el ca de fapt descatusezi energia negativa din interior, ea nemaiputandu-ti bloca inima.Si avea dreptate.La un momentdat am simtit ca mie mi-a impietrit inima.Nu mai putea simti nimic.Exceptia erai tu si fata.Ma topesc cand ma gandesc la tine.Si la fata la fel.Dar tu esti ceva la care nu voi ajunge niciodata.Iar fata are deja viata ei.Existenta mea parea chiar ca nu mai conteaza.Acum am revenit la trairi frumoase.Simt din nou bucurie cand vorbesc cu florile mele.Am aici flori.Le-am dus dorul cat am stat in garsoniera, unde nu aveam spatiu pt ele.Imi iubesc din nou pisoiul.Pot iubi din nou oamenii.Pot simti din nou cum inima-mi se umple de caldura cand ajut pe cineva.Am redescoperit bucuria de a-mi continua viata singura.Am inteles ca de fapt conexiunea la propria inima si la iubirea absoluta e importanta.Mult mai importanta decat orice iubire relativa din lume.Poate tu ai avut dreptate.Fiind impreuna pana la urma am fi suferit.Tu, eu sau amandoi.Nu stiu.Stiu ca intensitatea sentimentelor mele pt tine a fost si este mare.Si am suferit oricum.M-a durut raceala si indiferenta cu care mi-ai intors spatele fara nici o explicatie.Doar ca am continuat sa te iubesc si fara speranta .Asta nu-mi mai e clar de ce.E ca si cum tot timpul mi s-a parut ca tu ai dreptate sa faci ce faci.Si nu chiar ai fost indrepatit sa-mi faci atata rau.Dar l-ai facut.Iar eu am continuat sa te iubesc si sa te caut in tot ce atingeam.Pe oricine cunosc, seamana cu tine cumva.Asta daca imi atrage atentia.Recent am cunoscut un auditor de la o firma de contabilitate.Am ajuns la el trimisa de firma mea pt a rezolva o situatie.Stateam si-l priveam si la un momentdat te-am vazut pe tineMi te imaginam cum arati tu in biroul tau, vorbind si gesticuland ca acel barbat.Cat de frumos si impunator trebuie sa fii tu la locul tau de munca.Cum rezolvi situatii, cu zambetul pe buze sau tipand la vreun subaltren.Mi-am terminat treaba acolo am plecat si te-am avut in fata ochilor inca mult dupa ce l-am parasit pe dnul ala ce mi-a adus aminte de tine.Deci.....continui sa existi si sa traiesti in inma mea.De ce?Chiar nu stiu.Dar....tot in carticica aia scria:"pamantul e rotund si asta poate insemna ca doi oameni care s-au intanit intr-un punct, apoi s-au despartit, e posibil sa se reantalneasca in acelasi punct.Poate dura.dar se poate intampla."Traiesc cu impresia ca noi doi sigur ne vom revedea...
M-am gandit mult si intens la tine,chiar recent.Nu cum o faceam altadata.Stiu ca nu are sens sa mai sper intr-o imbratisare,sau sarut din partea-ti.Si totusi dorinta de fi in bratele tale nu mi-a trecut niciodata.Te-am visat asta nopate.Eram intr-o camera saracacioasa undeva la o casa la tara.Eu eram cu fata si tu cu copilul tau.Dar el nu era mare ci micut cam de cinci anisori.Erai foarte mandru de el, si el era asa vesel si vorbaret.Nu vorbeai cu mine.La un momentdat, m-ai intrebat daca vreau sa stau langa tine.Am simtit o impunsatura in inima,cumplita.Constientizam si-n vis cat de mult a trecut de cand nu mi-ai mai vorbit.De mirata ce eram, m-am inrosit, m-am ridicat si am spus ca mi-e frig si ies sa-mi aduc un halat.M-am intors cu halatul pe mine.Era lung si roz-lila.Parea ca-ti place.M-am asezat aproape langa tine.Aproape iti simteam respiratia.Taceam amandoi.La un momentdat te-ai ridicat si ti-al luat ramas bun de la ceilalti.Spuneai ca e tarziu si trebuie sa duci copilul acasa.Te-am urmarit cand te-ai ridicat.Erai atat de frumos.Exact ca in seara cand ai plecat de la mine.Si trist.Multa tristete pe fata si-n ochi.Ai luat copilul de manauta,te-ai intors si ati iesit.Cand usa s-a inchis am simtit cum doua lacrimi curgeau linitite pe fata-mi.Mi se rupea inima la gandul ca iar nu te voi mai vedea.Apoi am vazut ghetutele copilului.Erau maro , foarte frumoase.Am iesit desculta si am fugit dupa tine cu ghetutele la piept.Te-am strigat.Iar tu mi-ai raspuns.
-Ai uitat ghetutele baiatului!
M-ai privit cu multa mila mi s-a parut.Apoi te-ai intors si in cateva secunde nu v-am mai vazut.Si afara ningea asa frumos.Iar eu aveam si fulgi si lacrimi pe obraji...
M-am trezit .Era cinci dimineata.Si toata ziua m-am intrebat cum poate parea atat de real un vis.Cum poate fi un om drag atat de aproape si de fapt atat de departe pentru altul?
As vrea sa stii ca mi-am dat seama cat de nefericita sunt, citind acea carte.Dar acolo spune ca cel mai important lucru e sa ajungi sa te cunosti bine.Sa aduci la suprafata ce-ai bun si rau in tine.Printre rele enumera:tristetea, furia,ura ostilitatea, nelinistea teama.Si indica o constientizare a dimensiunilor starilor negative.Cat de teama iti e?Cata neliniste simti?Cata ura ai?Etc.Incercand sa cunosti ce e rau in sufletul tau, spune el ca de fapt descatusezi energia negativa din interior, ea nemaiputandu-ti bloca inima.Si avea dreptate.La un momentdat am simtit ca mie mi-a impietrit inima.Nu mai putea simti nimic.Exceptia erai tu si fata.Ma topesc cand ma gandesc la tine.Si la fata la fel.Dar tu esti ceva la care nu voi ajunge niciodata.Iar fata are deja viata ei.Existenta mea parea chiar ca nu mai conteaza.Acum am revenit la trairi frumoase.Simt din nou bucurie cand vorbesc cu florile mele.Am aici flori.Le-am dus dorul cat am stat in garsoniera, unde nu aveam spatiu pt ele.Imi iubesc din nou pisoiul.Pot iubi din nou oamenii.Pot simti din nou cum inima-mi se umple de caldura cand ajut pe cineva.Am redescoperit bucuria de a-mi continua viata singura.Am inteles ca de fapt conexiunea la propria inima si la iubirea absoluta e importanta.Mult mai importanta decat orice iubire relativa din lume.Poate tu ai avut dreptate.Fiind impreuna pana la urma am fi suferit.Tu, eu sau amandoi.Nu stiu.Stiu ca intensitatea sentimentelor mele pt tine a fost si este mare.Si am suferit oricum.M-a durut raceala si indiferenta cu care mi-ai intors spatele fara nici o explicatie.Doar ca am continuat sa te iubesc si fara speranta .Asta nu-mi mai e clar de ce.E ca si cum tot timpul mi s-a parut ca tu ai dreptate sa faci ce faci.Si nu chiar ai fost indrepatit sa-mi faci atata rau.Dar l-ai facut.Iar eu am continuat sa te iubesc si sa te caut in tot ce atingeam.Pe oricine cunosc, seamana cu tine cumva.Asta daca imi atrage atentia.Recent am cunoscut un auditor de la o firma de contabilitate.Am ajuns la el trimisa de firma mea pt a rezolva o situatie.Stateam si-l priveam si la un momentdat te-am vazut pe tineMi te imaginam cum arati tu in biroul tau, vorbind si gesticuland ca acel barbat.Cat de frumos si impunator trebuie sa fii tu la locul tau de munca.Cum rezolvi situatii, cu zambetul pe buze sau tipand la vreun subaltren.Mi-am terminat treaba acolo am plecat si te-am avut in fata ochilor inca mult dupa ce l-am parasit pe dnul ala ce mi-a adus aminte de tine.Deci.....continui sa existi si sa traiesti in inma mea.De ce?Chiar nu stiu.Dar....tot in carticica aia scria:"pamantul e rotund si asta poate insemna ca doi oameni care s-au intanit intr-un punct, apoi s-au despartit, e posibil sa se reantalneasca in acelasi punct.Poate dura.dar se poate intampla."Traiesc cu impresia ca noi doi sigur ne vom revedea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu