Mi-ai spus cândva...

"Mi-ai spus cândva că SPERANŢA are culoarea verde,
Iar eu te-am întrebat ce este speranţa.
O iluzie, mi-ai răspuns,
Iluzia că te vei bucura într-o zi fiindcă ai găsit fericirea deplină
Pe care o cauţi necontenit pe harta trifoiului
Ce surâde triumfător înconjurat de mii de stele,
Stele ce-l păzesc straşnic de întruchiparea propriilor dorinţe
Care mă transformă în sclav pe vecie.
Mi-ai promis cel mai frumos dar de pe pământ
TRIFOI, VERDE, SPERANŢĂ.
Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să ating norii,
Pentru ca ei să cearna ploaie de stele,
Atunci îi invit la dans şi stelele vor salva trifoiul.
Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să schimb direcţia vântului
Mi-aş ruga gândul să nu stea pe gânduri,
Să oprească vântul pentru ca eu să culeg speranţa.
Sper din tot sufletul ca acest dar să nu te schimbe…
Sufletului meu îi este frică să se trezească
Şi să descopere că nu mai are nicio fărâmă de speranţă.
Ce culoare spuneai că are SPERANŢA?"