Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care
il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.
Esti
tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si
nu mai pot durerile sa vie,
sa-mi tulbure-ale sufletului
ape.
Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca
ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui
mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci
de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.
Acestea toate
sa ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-ma macar,
risipitorul
meu, sa te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.
(Magda Isanos)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu