"Iubite,
ia cântecele mării transformate
în păduri de sunete palpitând
în noaptea de spaime
a eului de frig îngheţat
şi fă-le cunună.
Ia şi scoicile
ce se scriu în imensitatea nisipului
plecat din adâncuri
ca să devină timp
şi fă-le salbă.
Ia greierii ce muşcă felii de lună
ca să întoarcă pădurile în noi
cu cântece
ce nu mai ştiu să înoate
pe marea de vise
şi fă-i aezii dorului.
Eu, iubite,
am aprins candela stelelor
ca să te uiţi
în adâncurile sufletului meu,
acolo unde iubirea
mai zace doinind
pe un ciob de tăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu