Se-apropie o trista toamna si printre frunze ce-au cazut
Mai caut clipele trecute si toate cate am pierdut...
Intr-o rugina parfumata e-nvaluit un aer cald
Cu pasi nesiguri fuge vara din lacul unde ma tot scald
E trist si umed asfintitul si soarele a plans putin
Si mi-a trimis o adiere a unor nopti prea lungi ce vin
Imi fac un pat din frunze moarte si ma intind sa lenevesc
In mintea-mi plina te mai caut, dar nu mai sper sa te gasesc
Cum sa mai cer putere vietii cand am trait si asa prea mult?
M-agat de-un ram uscat de vreme si vantul rece il ascult
Un cantec scurt de toamna trista rasuna-n nopti prea lungi ce vin
Eu ma grabesc s-ajung la tine, sa-ti umplu sufletul strain...
autor Mariana Eftimie Kabbout
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu