Tace-mă-n inima ta,
Ca să înflorească cuvintele mele
Şi să fie izvor
Pentru alte nerostiri.
Apoi
Ia-mă din culcuşul cald
Şi m-aruncă pe ape,
Ca să-mi oglindesc chipul
În ochii ce nu i-am văzut.
Şi, din nou,
Strânge-mă-n culori
Şi răsare-mă în alte tăceri.
Din tăcerile noastre
Se va înălţa rug de cântece,
Ca să inunde orizonturi
Cu sunetele
Ce în noi am păstrat.
Leonid IACOB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu