În fiecare zi
stau de vorbă cu sufletul meu
şi-l întreb ce mai face şi ce
gânduri mai are,
îl întreb de ceva îl mai doare,
sau ce bucurie-i
mai pot da chiar eu.
În fiecare zi,
pun sufletul să vorbească
cu păsările, cu cerul şi cu florile,
cu brazii, izvoarele,
apoi îl pun să se-adape,
îl pun să adune la el şi să mângâie
toate cântecele ce le cântă
stelele, oamenii, soarele.
Dar cel mai mult îl învăţ
cum să dăruie lumii
cuvânt de lumină,
cum să legene dorurile,
s-aline suspinele
şi să cheme iubirile
în flori de grădină.
Iar el te cheamă pe tine,
pe tine iubire-femeie,
ca să-i dăruieşti
taina lumii şi-a ta
şi-a iubirii scânteie,
Apoi îl las să vorbească,
şi să-ţi asculte glasul duios.
Vezi de-aceea stau de vorbă
cu sufletul meu
şi mi-e bine şi-mi este frumos.
Leonid IACOB
mulțumesc
RăspundețiȘtergereEu multumesc!
RăspundețiȘtergere