Am creat acest blog, intr-un moment in care chiar imi doream, ca tot ce simt sa ajunga la inima unei persoane dragi.Cred..ca tot ce-am postat, a ajuns la inima oricui, dar la acea inima nu.Voi face o pauza.Am nevoie de timp, sa incerc sa ma inteleg, sa vad de ce mi-am dorit cu atata ardoare o inima de piatra.Poate voi reveni candva.Cu mai multa incredere in mine, in ce simt.Va pup si va doresc tot binele din lume.
La acea inima nu ajunge nimic niciodata.....
RăspundețiȘtergerear putea fi o consolare daca as sti ca e adevarat...dar...de ce privesc in continuare tot spre ea?si...cu atata dragoste...
RăspundețiȘtergeresi de ce mi-au dat lacrimile pasandu-mi ca ea e singura...poate si trista...si macinata de doruri aprige...?
RăspundețiȘtergere