miercuri, 17 august 2011

Bun ramas.

Am creat acest blog, intr-un moment in care chiar imi doream, ca tot ce simt sa ajunga la inima unei persoane dragi.Cred..ca tot ce-am postat, a ajuns la inima oricui, dar la acea inima nu.Voi face o pauza.Am nevoie de timp, sa incerc sa ma inteleg, sa vad de ce mi-am dorit cu atata ardoare o inima de piatra.Poate voi reveni candva.Cu mai multa incredere in mine, in ce simt.Va pup si va doresc tot binele din lume.

3 comentarii:

  1. La acea inima nu ajunge nimic niciodata.....

    RăspundețiȘtergere
  2. ar putea fi o consolare daca as sti ca e adevarat...dar...de ce privesc in continuare tot spre ea?si...cu atata dragoste...

    RăspundețiȘtergere
  3. si de ce mi-au dat lacrimile pasandu-mi ca ea e singura...poate si trista...si macinata de doruri aprige...?

    RăspundețiȘtergere