Fac din speranţe un castel ,zidit în clipe de visare...

Fac din speranţe un castel
Zidit în clipe de visare,
Amestec murmure-n pastel
Şi le aştern într-o scrisoare.

Întâi tuşez o adiere
În loc de părul roşu-mac,
Obrajii-i ţes ca mângâiere,
Şi-n loc de buze arcuri tac.

Pe trup pun unduiri de rouă
Ce curg pe sâni ca murmurări,
Iar spre adâncuri plec o nouă
Rostire-n tumult de vâltori.

Pe coapse-oi zugrăvi icnire
Ca-ngemănare în destin,
Tablou din şoapte de iubire
Îţi fac şi-n suflet îl reţin.
( Ovidiu Parau)

Şi ne-am iubit ! Ţi-aduci aminte ?

Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti
Şi nu va şti-o, poate, niciodată

Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrate
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.
Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îsi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce- l ocolesc .

Şi ne-am iubit !
Ţi-aduci aminte ?
Bluza
Ah ! Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare !

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie.
Că statuele albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mâna cu-o săgeată-otrăvitoare !

Şi ne-am iubit,
Şi-azi toata lumea ştie
Că ne iubim .
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti !
(Minulescu)

Spre cerul inimii mele...

Păsăre albă călătoare,
Cu zbor frenetic în plutire,
Zbori cu aripi de dor.
Spre cerul inimii mele,
Cu al meu dor călător.
O privire,tu să-mi dai,
Eu un zâmbet îţi trimit.
Dorul tu să mi-l alini
Sufletul să îţi fie plin,
Presărat cu stele mii
Şi miros de crini.

Iubirea nu moare niciodată

Inima tu mi-o înseninezi.
Și sufletul îmi alini cu al tău cântec,
De dor,iubirea eternă….
Iubirea nu moare niciodată,
Dacă moare,atunci nu a fost iubire.
Cu ochii înlăcrimați privești
Dor și amintire te leagă
Iubirea nu apune niciodată.
Veșnică în tine este,
De te părăsește vreodată
Iubirea mereu revine.
E un ocean,în care te scufunzi
Și adâncul ei e nemurire.
Cu ochii ei profunzi privești,
Și vei știi că asta e iubire.
Iubirea aduce în om divinitate.
Că revine tot mereu.
Suferință e de multe ori,
Dar iubirea nu apune niciodată.

Compact - Mi-e Tare Dor De Tine

Iubire străveche, dar în forme etern reînnoite.

Îmi pare că te-am iubit în forme nenumărate, şi-n timpuri fără de număr,
Viaţă după viaţă, eră după eră dintotdeauna.
Inima mea, fermecată, a făcut şi refăcut colierul de cântece
Pe care îl primeşti în dar, şi-l porţi în jurul gâtului în multele tale forme,
Viaţă după viaţă, eră după eră întotdeauna.
De câte ori aud străvehi legende de iubire, e-aceeaşi străveche durere
Şi străvechea ei poveste de a fi împreună sau separat..
Privind stăruitor în trecut, în cele din urmă mi te iveşti
Înveşmântată în lumina unei stele polare ce străpunge întunericul timpului:
Tu devii imaginea a ceea ce este amintit etern.
Tu şi eu am plutit aici pe curentul ce aduce dinspre izvor,
la inima timpului, dragostea unuia pentru celălalt.
Noi ne-am jucat odată cu milioanele de îndrăgostiţi, împărtăşind
Aceeaşi dulceaţă sfioasă a întâlnirii, aceleaşi lacrimi grele ale rămasului bun -
Iubire străveche, dar în forme etern reînnoite.
Astăzi sunt toate la picioarele tale, în tine şi-a găsit sfîrşit
Iubirea tuturor oamenilor , din trecut şi pentru totdeauna:
Bucurie universală, tristeţe universală, viaţă universală,
Amintirile tuturor iubirilor contopindu-se în această iubire a noastră -
Şi cântecele tuturor poeţilor din trecut şi pentru totdeauna.

Si mainile-mi intind spre tine...

Cand dimineata ma trezesc
Si simt caldura ta trupeasca,
Raceala sufletului tau
Ma infioara si-mi doresc,
Sa o incalzesc cu dragoste si soare.
Si mainile sa le intind spre tine,
Cioburi din inima sa iti adun,
Zambind ,sa le pitesc mai bine,
Ca dragostea sa nu o mai transformi in scrum.
Privind real la viata ce se duce,
Iar tu sa nu mai spui cu scepticism,
Ca sufletul usor in jos se scurge,
Si ca in viata nu exista romantism.

Ce folos daca avem inima si nu o folosim?

Este frumoas sa iubesti, este frumos sa fii iubit.Pana la urma nu conteaza cat timp tine iubirea, important este ca ea sa se fi consumat.Evident ca dorinta noastra este ca ecea iubire sa dureze vesnic, dar cum din pacate nimic nu este vesnic trebuie sa ne multumim cu ce am primit , cu ce am putut sa daruim.
Citeam undeva urmatorul lucru: ,,Ce folos daca avem inima si nu o folosim.Nu iubim de teama sa nu fim raniti, sa nu fim tradati, nu daruim din inima noastra celor din jur.In final ne trezim cu o inima intreaga, perfecta, fara cicatrici, dar cu o viata traita degeaba.''
Acest sentiment este frumos, inaltator.Nu conteaza ce iubim ( o floare, un copil, pe noi, un animalut, un barbat), important este sa o facem si sa nu ne gandim cat anume va dura.
Sa iubiti si sa fiti iubite !!!

De-ai fi rămas...

De-ai fi rămas, în braţele-amândouă
Ca şi-ntr-un leagăn cald te-aş f i cuprins
Şi buzele-mi pe trupu-ţi dinandins
Ţi-ar fi-aşezat în noapte boabele de rouă.


De-ai fi rămas, iubirea-ar fi fost cântec
Ce-ar fi-adormit la amandoi pe buze
Şi-n zori ne-am fi trezit făcându-ne acuze
Că prea puţin aseară ne-am iubit.


De-ai fi rămas azi spin n-ar fi uitarea
Şi nici singurătăţii nu i-ai fi mireasă,
N-ai aştepta în somn mereu cu gura arsă
Ca să deschidă zorii iubirii tale floarea.
Valeria

Nu te oprise gândul fără glas...

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
T Arghezi

Raoul - Ochi albastri

Nu-mi presimţi?

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi

cum murmură viaţa-n mine

ca un izvor

năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe

îmi tremuri ca un picur

de rouă-îmbrăţişat

de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc

cu patima-n prăpastia din tine

şi-ţi zic:O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu

mai mare!?

Lucian Blaga

Stiu ca langa mine tu vei fi

Cine imi deschide calea norilor
Ma insoteste in gand pe drumul lung
Cine imi sopteste taina florilor
Cine ma asteapta in prag cand am sa ajung
Numai tu ma faci sa imi doresc
S-ajung acasa si sa te iubesc

Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinirea mea

Cine imi citeste cartea viselor
Cum se implineste vraja lor
Cine mi-a deschis fereastra zorilor
Cine sta mereu cu mine cand mi-e dor
Numai tu ma faci sa imi doresc
S-ajung acasa si sa te iubesc

Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinirea mea

Daca in drumul meu se aduna
Nori negri de furtuna
Stiu ca langa mine tu vei fi

Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinïrea

O fila albă de februarie scârţîie sub tălpi

ajung pe insule vechi în partea ta de sud
râurile roşii la apus îneacă malurile orizontului
nu le pot desena, noi privim
suntem aleşi de un cer

emoţiile roase până la os
şi părul meu tuns se zbat - amintiri
scriu versuri sub luna pe jumătate plină
de amuţesc toate stihiile

primăvara se învârte-n cercuri
numără
nu clipele ci îmbrăţişările
fotografia ta mă priveşte lung
degrabă în loc de versuri îti voi scrie rugi

noaptea încă hoinăresc prin staţii de tren
lumea acolo stă în rând la Dumnezeu
noi vom fi trimişi în rai
după păcate

beau ceaiul cald şi vorbesc despre peşti
ei vor în apele tale
dimineaţa se întinde proaspăt
cineva toată noaptea a spălat urmele trecutului
o fila albă de februarie scârţîie sub tălpi
desenez sufletul tău sau poate oceanul
dar cred că... e una şi aceeaşi imagine.
M Frumosul

Vorbesc cu Timpul să piardă tăcerea

Pe prima pagină din Cartea Vieţii
S-a furişat o Lacrimă de Dor!
Vreau s-o deschid, dar mă ating nămeţii
Întoarcerii în Timp...! Amăgitor

Se scutură un Nor ce rătăceşte
Şi-aduce alte ploi de Lacrimi reci.
Pierdut-a Calea şi nu te găseşte
Şi-mi este greu! De plâns mi-s ochii seci.

Să întorc fila? Voi găsi momentul
Unde Destinul ne-a legat de Cer?
Rămână scris în pagini Testamentul
Învăluit în Vrajă şi Mister!

O altă filă..., şi-alte multe cele
Au oglindit viaţă după viaţă.
Ne-am regăsit în Ceruri..., în Inele
Acelaşi Suflet, cu o altă Faţă.

Vorbesc cu Timpul să piardă tăcerea
Şi la finalul Cărţii să se-aşeze
Un alt Vlăstar ce-aduce mângâierea
A două Suflete... Etern vegheze!

Ana Blandiana

Hai să spargem timpu-`ntr-un sărut

 Dac-ai simţi neliniştea ce-o am când eşti departe
Şi doar un strop din al meu dor de te-ar atinge,
Ai ştii că-mi eşti în gând noapte de noapte,
Şi-absenţa ta cu greu o pot învinge.


De mai păstrezi ceva din amintirea noastră
Fără să înnădeşti prezentul de trecut
Mai aruncă-ţi privirea din când în când pe fereastră
Şi hai să spargem timpu-`ntr-un sărut

In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara

Invata-ma te rog sa te urasc
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut,tot mai trist,tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus,daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi,te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci,care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine,iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa,iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol,fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc,invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc,oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic,cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc,chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.

Si tu m'aime

Je le sens, je le sais
Quand t'as mal à l'autre bout de la terre
Quand tu pleures, pendant des heures sur mon cœur
Je pourrais hurler le jurer
Même si je ne vois rien d'où je suis
Je sens ton chagrin

Quand je me vois sans tes mains sans tes bras
Je ne peux plus respirer
Et j'entends si souvent le chant du vent
Qui vient pour me ramener vers tes Landes
Sous ton ciel d'Irlande
Quitter ma vie sans préavis
Je le ferais, si tu m'aimes

Même si j'ai tort tout est plus fort
Que la raison, tout est plus fort que ton nom
Que je redis et que j'écris
Sans arrêt sur les écrans de ma vie
Et j'espère que chacune des aurores
Que je vois me mènera a ton corps
Je quitterai tout si tu m'aimes

Je sais que je n'me trompe pas
Que quelque part au loin là-bas
Tu penses encore à moi
Tu m'a gardé dans tes bras
Une place, un débat
Dis-le moi tout bas, que tu m'aimes que tu m'aimes

Je le sens tu penses encore à moi
Je le sais tu m'as gardé tes bras
Dis-le moi, que tu m'aïmes

Jason Mraz - I'm Yours (Live On Earth Single Video)

Omul are trei vieti...

Ziceam, în „Deşertul pentru totdeauna”, că un om are – cum au observat şi alţii – trei vieţi relativ distincte. Una publică. Una particulară. Şi una secretă. Singura în care nu se poate minţi, întrucât nu are niciun control asupra ei. 

Octavian Paler

MODERN TALKING - Give Me Peace On Earth

Dac-as fi ...ploaie...

Ca sa-ti pot atinge trupul,
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot racori tampla,
Brazdata de temeri si de griji,
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot bate la geam,
In ceas tarziu din noapte,
As vrea sa fiu ploaie.
Poate si tu,m-ai dori...m-ai iubi,
Dac-as fi ploaie...

Puterea de-a pierde tot ce ieri ai iubit

Ştii cîtă durere poate oare să-ncapă
în lumea de nouri, de abur şi apă?
Cum trece prin bălţile burgului tău
heruvul de ceară cu sufletul greu
plimbîndu-şi în lesă motanul birman
pe uliţi de rouă şi de celofan?
De cîtă tăcere-i nevoie în jur
să bîntui prin viaţă cu sufletul pur,
să cînţi fericit că-n sfîrşit ai găsit
puterea de-a pierde tot ce ieri ai iubit?

Ştii cîtă durere poate oare să-ncapă
în lumea de nouri, de abur şi apă?
Fabian Anton

O ramai (Stay with me) Mihai Eminescu

E grea despartirea de luna mai,la fel ca si de o mare si unica iubire!

Directia 5 - Cu bratele deschise

O, suflete...

O, suflete, priveşte departe-al tău mormânt –
Mormântul ce zideşte uitarea şi tăcerea –;
Fii totul azi: lumină, vieaţă,-avânt şi cânt,
Şi fii măreţ, puternic, căci nu te-a-nvins durerea.

Să simt în orice clipă a ta înfiorare,
Dezgustul de ce-i humă, – din lumile senine
Să te-ncununi cu-avânturi, puterea creatoare
Dumnezeiască sevă să îşi reverse-n tine. 

Vom înfrunta vieaţa cu dorul neînvins
Al celor care luptă să-nvingă sau să moară,
Şi mistica lumină păstra-va focu-aprins
Când steaua veşniciei iluzii-n noi coboară...

Nedespărţit tovarăş, proteiform ca visul,
Drumeţi suntem spre piscul pe care-i tot etern:
E numai unul drumul, şi-iluminând abisul
Cad florile veciei, când flori mulţimi se cern.

Alexandru Colorian

Văd încă faţa ta,

În visul nopţii câte-odată
Văd încă faţa ta, 
Dar tot mai rar mi se arată, 
Încep a o uita.

Acuma nu mai ştiu cum sună 
Nici glasul ce-am iubit; 
Vezi, anii care se adună, 
De tot mi te-au răpit!

Şi din trecuta fericire 
Se stinge ca un vis 
Şi cea din urmă amintire 
Şi ultimul surâs.

M.C.Poni

Cât e de uitătoare inima omenească...

Grădina-i părăsită. Unde umblam odată, 
Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios, 
Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată 
O luntre sfărâmată de timpul nemilos.

Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână, 
Cu crengile-i plecate spre iazul adormit 
Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină, 
Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit

În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume; 
O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat, 
Apoi făr'de credinţă a rătăcit prin lume 
Şi numai bietul arbor numele l-a păstrat.

Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească, 
Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut; 
Cât e de uitătoare inima omenească... 
Ea singură o ştie, ea singură-a văzut! 

A inflorit iasomia...

Close to you THE BEST (versuri in limba romana)

GIOVANNI MARRADI - Just for you

Pana a cazut o stea...

Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău...

Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea...

Şi te-am pus in locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei...

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.

(George Tarnea)

Tot aşteptînd să te iveşti din noapte

Îmi iau grădină ca să pot planta
greierii de turcoaz din fiinţa ta,
să aibă un' să crească, dacă vor,
motanii de-abanos în torsul lor
şi crinii mlădioşi din care sorbi
arome pentru sfinţi şi pentru orbi.
Şi-mi iau grădină d-aia, infinită,
să frăgezim secundele pe plită,
tot aşteptînd minuni să ni se-ntîmple
şi îngeri să ne presure pe tîmple
cu degete prelungi şi luminoase.
Şi vin egreţi în zboruri tumultuoase
să ne arate, uite, că există
povestea noastra fragedă şi tristă
scrisă cu lungi tulpine de lumină
pe inima de mosc şi parafină
care priveşte, bate, bate, bate,
tot aşteptînd să te iveşti din noapte.

(Fabian Anton)

Bianca Brad - Cand Ma Privesti

Gandul meu ti-a atins fruntea…nu ai simtit o adiere usoara?

Am uitat de cand cuvintele se ingemaneaza cu tipetele din noapte. Mi-aduc aminte…, doar aminte…, de glasul timpului care-mi vorbea de tacere. As vrea sa nu uit chipul propriilor amintiri, dar departe…, zambetul paleste si tot ce stiu e o imagine pur si simplu.

Mi se intampla ca uneori, ascultand impulsul sufletului sa fac ceva…si apoi, rationand, tot ceea ce urmeaza sa contrazica punctul initial. Cei care nu inteleg, se dau la o parte fara ca macar sa puna intrebari; iar ceilalti…, sunt atat de putini incat nici nu stiu ce i-a adus langa mine si cum de au ramas!

Se intampla sa fugi…, ca apoi sa te opresti brusc intrebandu-te ce sa faci!

Am uitat sa nu ma mai joc cu mine si de aceea, unii cred ca ma joc cu ei. Mi-aduc aminte ca atunci cand stiam sa fiu doar eu…, niciodata nu am fost crezut. As vrea sa nu uit macar amintirea viselor mele ca sa pot vedea ce mi-a mai ramas din diminetile albastre.

Cuvintele dor uneori, tacerea doare…si apoi imi spun ca nu-mi place ciorba incalzita!

Si atunci stii ca nu vrei singuratatea in doi, preferand singuratatea…, daca nu poti fi cu cineva!

Aici clipa tace si asteapta o raza de Luna sa-i provoace umbra la plimbare.

“Vezi, randunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,

S-aseaza bruma peste vii

De ce nu-mi, de ce nu-mi vii?”

Imi iau curcubeul de ganduri cenusii si-mi incing mijlocul si fug departe, acolo unde pasii mei nu mai seamana cu tipete si pleiade de ploi.

Undeva, din mine, se aude un geamat surd de glas neauzit! Nu mai indraznesc sa intreb culorile, nu mai indraznesc sa continui sirul intrebarilor. Pur si simplu, calc si merg undeva…, dincolo de ceea ce ma doare, dincolo de lacrimile si cafelele din noapte, dincolo de indiferenta zilelor.

Gandul meu ti-a atins fruntea… Nu ai simtit o adiere usoara?

Un dor fara de nume...

Ai auzit vreodată a lebedei cântare,

Acel cântec de jale, ce-l cântă pân'ce moare,

Roşind recile unde cu pieptul sau rănit?

O, spune-mi, acel cântec vreodat-ai auzit?

Şi-apoi ai fost spre sară singur într-o grădină,

Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,

Când soarele apune, când arborii şoptesc

Şi vânturile toate tainic se înroşesc?

Şi ce-ai simţit atuncea? În piept nu s-a trezit

Un dor fără de nume, adînc, nemărginit?

N-ai fi dat ani din viaţă pentru aripi uşoare,

Să zbori, să zbori departe şi fără încetare?

O, cine-l poartă-n suflet acel dor fără nume,

Nu are fericire, nu are pace-n lume!

Cât e de larg pământul, tot umblă rătăcind,

Nu ştie ce doreşte şi moare... tot dorind!

M.C.Poni

Cand ai pierdut...

Când ai pierdut în astă lume
Orice speranţă, orice dor,
Când ştii ce grabnic trece iarăşi
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăieşte
Şi n-o mai plângi, de-a veştejit.

Nu ceri credinţă neschimbată...
Nu ceri amor pân'la mormânt,
Căci ştii, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.
M.C.Poni

Intoarce-te inca o data...

Întoarce înc-o dată spre mine faţa ta.

Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea

Ş-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng?

Ce vrei? Aşa trec toate şi stelele se sting.

Pe drumul vieţii mele amar, întunecos,

Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios.

Eu nu ştiam atuncea că multe vieţe sunt,

Ce nu le-i scris să aibă vr-un bine pe pământ.

Tu nu erai de vină şi tu nu m-ai trădat.

O tainică putere pe tine te-a purtat

Şi chinurile mele, tot răul ce-ai făcut,

În cartea soartei scrise erau, când te-ai născut.

Mă duc de unde nime nu poate reveni!

Mă duc şi-n astă lume nu ne-om mai întâlni.

Nu mă uita cu totul! Moartea-i atât de grea

Când ştii, că nici un suflet nu plânge-n urma ta!

M.C.Poni

Nopti si zile trec din viata...

Nopti si zile trec din viata,
Nici nu stii ce-ai luat, ce-ai dat
Vezi cum oameni rand pe rand au cam plecat
Mai astepti o dimineata si te miri cum s-a-ntamplat
Ca doar tu ai mai ramas insingurat
Pleci cu gandul catre umbra celui drag ce te-a iubit
Vezi cum clipa-ncet, incet s-a risipit
Ochii tai privesc spre ceruri
Si te-ntrebi neincetat,
Unde-i umbra celui drag care-a plecat?
Doar eu raman umbra ta din lumina,
Sa ma pastrezi orice-ar fi, sa ma ai
O raza doar, dintr-o lacrima lina
Te-nsoteste spre-o poarta de rai
Nopti si zile trec din viata,
Umbrele ne-au insotit
Vezi cum una cate una s-au topit
Mai ramane o iubire, umbra ei ce-a luminat
Fara ea, de ce prin suflet te-ai plimbat?

Îmi repetai cuvântul: “Nu”… “Nu”… “Nu”!…

În poarta curţii unde m-am oprit
M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit -
Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!…
Şi-n pragul porţii-n care am bătut
Un buldog negru m-a recunoscut
...Şi m-a lătrat ca un salut de “bun venit”…

În poarta casei tale-n care
M-ai găzduit întâmplător,
Când nu eram decât un călător
Bătut de vânt şi mângâiat de soare,
M-am regăsit ca-n prima zi, când tu
Îmi repetai cuvântul: “Nu”… “Nu”… “Nu”!…
Şi-ţi ascundeai în palme ochii plini
De ură
Şi ne-ncredere-n străini…

Dar când am vrut să plec -
Ca un zevzec -
Tu m-ai oprit
Cu graba unui gest nebănuit,
Şi-n gura ta cuvântul “Nu” s-a transformat
În alt cuvânt,
Cuvântul “Da” -
Un “Da” sonor şi-adevărat
Pe care-l auzeam aşa
Întâia oară-n viaţa mea!…

Dar ce păcat că n-am putut
Să-l îngrijim aşa cum am fi vrut!…
Căci într-o zi cu ploaie
Şi cu vânt
Cuvântul “Da” se-mbolnăvi
Şi-apoi, muri,
Cum moare-n gură-orice cuvânt
Când nu-l mai poţi măcar şopti!…

Dar astăzi, după şapte ani,
Când morţii-şi schimbă locuinţa,
Eu, care mi-am păstrat credinţa
În zeii noştri subterani,
Mă-ndrept spre ei – cu voia ta -
Şi-i rog frumos
Să-nvie pe defunctul “Da”,
Cum a-nviat pe vremuri şi… Cristos!…

Ion Minulescu

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai...cand vei veni...

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor deşarte,
Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări...
...La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări...
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Şi albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru.

Şi-apoi...
Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri.
Va fi
O seară de octombre cu palpitări discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Şi regrete...
Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamnă pe sfârşite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă -
Simbolul despărţirii...

Şi-atâta tot...

Şi-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici lună
Nici stele căzătoare...
Şi faţă de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...

Ion Minulescu

De ce-ai plecat?...tu n-ai pacatuit decat in vis...si visul s-a sfarsit!

De ce-ai plecat?...

Tu nu ştiai

Că-n luna mai,

Prin munţii cu păduri de brad,

Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -

Potecile te duc spre Iad,

Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecat

Cu vântu-n părul tău vâlvoi,

Când nici un glas nu te-a chemat?...

Tu nu ştiai

Că-n luna mai

Potecile sunt încă pline de noroi?...

De ce-ai plecat?...

Tu nu ştiai

Că-n luna mai

E luna primului păcat -

Păcatul care dintr-o glumă

Te prinde-n laţ şi te sugrumă

Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,

În lada cu gunoaie?...

Opreşte-te!...

Priveşte-n jurul tău...

Şi dacă nu ţi-ai murdărit

Pantofii de noroi,

Fă-ţi cruce

Şi întoarce-te napoi!...

Fă-ţi cruce

Fiindcă n-ai păcătuit

Decât în vis...

Şi visul s-a sfârşit!...

(Ion Minulescu)

The Power Of Love

Mondial "De va veni la tine vantul" (If the wind would come)

I NEED YOU ~ DEMIS ROUSSOS

Vanessa Mae Destiny

Refugiul unei inimi obosite...

Te simti mai singur asta seara....

Te simţi mai singur astă-seară,
Mai mohorâtă-i azi odaia...
Auzi cum şiruie afară,
De-a lungul streşinilor, ploaia!

...Trist, ca o plângere-necată,
Răsună-n noaptea cea pustie,
În noaptea asta-ntunecată
Ce-ţi pare-un veac de insomnie...

Şi cum în van te lupţi cu firea
Să cauţi vieţii tale ţintă,
Să smulgi o rază din orbirea
De patimi care te frământă,

Se-nalţă-n mintea-ţi aiurită
Stafia vremilor uitate,
Privindu-te nedumerită,
Cu braţele încrucişate...

Cand ochii tai ma-nvaluie...

Dor
... si iara prind corabiile vant...
E marea o sirena care cheama,
Matrozii uita tot - iubita, mama
Si uita chiar si strigatul "Pamant!"
...
Asa-s si eu: cand vocea ta unduie,
Cand ochii tai ma-nvaluie... cand palma
s-asaza bland si ganduri vin de-a valma,
Uit tot!...
Iubirea-n mine suie...

Nici tu nu vii,nici nu ma lasi sa viu...

Miroase inc-a iarna destinata
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cel adevarat?...

Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubite, nu te teme.


Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
   Iar restul e tacere...

Cand ai sa-mi iesi in cale iar...

Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar

sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut

Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati

si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...

(R Morari)

Nu astepta o alta vara...

Da-mi mana ta
Nu astepta o alta vara
Clipa de acum
Plange oricum pentru noi
Ne vom trezi
In alta zi nespus de rara
Ca doi cocori
Pierduti prin nori fara ploi
Nu asculta de spaima ta
Ma doare cumplit
Se va inopta si vom uita
Cat ne-am iubit
Nu asculta de spaima ta
Ma doare cumplit
Se va inopta si vom uita
Cat ne-am iubit
Cu toamna in gand
Vom fi pe rand si mai departe
Doi anonimi
De prin multimi foarte reci
Ne-a mai ramas
Un singur pas pana la moarte
De-atata plans
Tine-ma strans, unde pleci

De peste tot
Spaimele scot lanci veninoase
Parca eram
Ca doi dusmani, ne pandim
Pe sub zapezi
Nici nu mai crezi c-ar fi fumoase
Clipele cand
Ne da prin gand sa traim

Iarna din cer
Arde cu ger toata gradina
Surasul tau
E tot mai rau si mai fals
Ochii se tem
Cum sa putem privi lumina
Dupa sarut
Am disparut intr-un vals

(Stefan Hrusca)

Hara - Mi-e dor de tine

HARA.OARE CINE!

Îţi amintesc... versuri Mariana Eftimie Kabbout

De-ai fi tu Luna........

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita cum mă orbitezi
Zi şi noapte, aproape la nesfârşit,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un om
Să umble pe scoarţa ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă eşti chiar aşa de frumoasă
Cum pari de la distanţă.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita la tine prin ochelari fumurii,
Şi te-aş orbita câte zile şi nopţi oi avea,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca şi atmosfera ta,
Dar om nu ţi-aş trimite
Să vadă cât de frumoasă eşti,
Căci s-ar topi de tot
Şi ar muri, frumoasa mea,
Aşa să ştii...

V Mahoc

Da-ti sansa asta....

Unde fugi?

De fugi, ce pierzi?!

Atatea lucruri n-ai timp sa vezi,

sa le-ntelegi...

De ce te grabesti sa spui

ca Primavara-i anotimp hai-hui?

Poposeste-un pic pe muchia drumului

si priveste-n jur.

Nu te uita - priveste dar

sa vezi cat de frumoasa e Primavara!

Da-ti sansa asta:

sa sorbi o gura din clestarul ei,

sa reinvii!

Lasa-te prins in hora de copii;

vibreaza-n not-embrionare,

asculta firul ierbii cum rasare

si mugurul firav cum da in floare.

Respira!

Respir-o! Sa-ti intre-n fiece ungher...

Fura un pic din ea...

Va sti dar nu se va supara.

Poti continua sa fugi, apoi

spre-acel final binestiut de noi...

Nu vei fi singur insa, nu vei mai fi gol

iar viata din goana va deveni un zbor.

Speranta, iubirea, ruga - trairea

nu-ti vor mai fi straine

caci Primavara si-a facut lacas in tine.

(Lacris)

Mai este timp... versuri Mariana Eftimie Kabbout

Pt prieteni,pt dragoste pt cei ce iubesc

A fost in...mai...

Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.

Trceau ca doua umbre, idei apropiate,
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.

A fost atunci un mai, cu zile insorite,
Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.

Gheorghe Puzdreac

Mi-e dor de ochii tai albastrii...

Mi-e dor de ochii tai albastrii,
Sa te dezmierd as vrea acum,
Sa colindam luciri din astrii,
Doar singuri noi, pe-acelasi drum.

Sa strang in brate mari de lut,
Tumultul vorbelor senine,
Sa nu gandesc ca m-am pierdut,
Fior de ras, in gand cu tine.

Sa ne plimbam fosnind, si zambet
Cuprins in mladieri duioase,
In gandul tau, tacutul umblet
Rememorand visari setoase.

Te strig, si poarta din pustiu,
Se clatina in tihna serii,
Cand mersul meu parea zglobiu,
Si singular in luna mierii.
(GHE. Puzdreac)

The saddest piano song ever

Directia 5 - Daca ai sti

Yanni - Until the last moment [HD]

Ci de-am fi singuri,amandoi...

Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...
Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.
Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;
Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?
Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.
Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.

N Iorga