"O picătură de speranţă şi totu-n jur a luminat
Iubirea noastră-adevărată din lacrimi iar a triumfat,
Sau soarele a renăscut-o, chiar nu mai ştiu nimic acum,
Raza iubirii m-a orbit, nu văd nimic din al meu drum
Mă-mbăt zilnic cu poezie, prin rime calde mă strecor,
Cuvântul tău îmi umple pana ce-a suferit atât de dor
Şi-o lacrimă de fericire se scurge pe obraz încet,
Doar un cuvânt rostit de tine, mă simt din nou la al tău piept.
Iubirea-n aer iar pluteşte, amurgul trist a încetat
Să mai înghită poezia, iar gândul aşternut curat,
Simplu, dar plin de sentiment mi-a dăruit din nou splendoare,
Aripi de dor nemărginit cu care voi zbura spre soare.
Pe culmea norilor de-acum voi regăsi iubirea clară
În ciuda viscolului ager, vom înflori ca-n primăvară."
Ti-am urmarit viata pas cu pas pana in acest moment.Acum am hotarat sa ma fac descoperita,pentru ca astazi ai iesit la lumina.Te-ai uitat spre cer,si ai vazut soarele stralucind,si ai spus:,,Ce mare esti!” Pana acum ma priveai pe mine cu admiratie,ma urmareai clipa de clipa,si atunci cand iti era greu te uitai la mine,te uitai in jos.Dar astazi cand ai trecut prin incercarea vietii te-ai uitat in sus.Ma intrebam:,,Oare ce vede in sus?” Si atunci te-am auzit zicand:,,Vreau sa am lumina!”Si-am inteles ca de acum incolo,nu voi mai fi cea mai buna prietena a ta.Am inceput sa ma micsorez,facandu-ma aproape nevazuta…si mi-am dorit sa fiu si eu lumina.Am incercat din rasputeri sa umbresc lumina,ca sa ma aseman cu ea…faceam eforturi disperate,facusem din acesta telul vietii mele.Si atunci mi-am zis:,,Trebuie sa fiu lumina!Incercand zi de zi ca sa ma aseman cu lumina si uitandu-ma mereu in sus,m-am indragostit.Minune!Dintr-o umbra,poti deveni o raza de lumina;)Cum am reusit?M-am uitat mereu in sus,am vazut ca sunt mica,si mi-am dorit sa nu fiu proiectia altuia sau a unui obiect.De astazi sunt raza de soare ce iti lumineaza chipul dimineata,raza de soare care da stralucire unui zambet,raza de soare care atunci cand privesti spre cer iti reflecta pe chip speranta!
