marți, 19 martie 2013

Ceea ce nu simtim, ne simte

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori, uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem, ne vede. Ceea ce nu simtim, ne simte. Ceea ce nu ne lipseste, ne apartine. Fericirea, este doar momeala ce ne va tine in cursa, pana la sfarsit…

Octavian Paller

luni, 18 martie 2013

"Fiecare om este ceea ce admiră în taină. Dacă aş putea afla ce admiri, aş şti ceea ce eşti, fiindcă oamenii sunt ceea ce gândesc când sunt liberi să se gândească la ce vor."

Prin spărtura cercului meu, singurătatea m-a pus mereu la încercare

"Uneori m-am gândit că la naşterea mea ursitoarele au vrut să-mi dăruiască un cerc. Dar pe drum au pierdut o bucată din el şi, ajungând lângă leagănul meu, n-au mai avut ce face. Şi-au zis, probabil, "să se descurce cum va putea, şi dacă va fi înţelept se va preface că n-a observat"... Prin spărtura cercului meu, singurătatea m-a pus mereu la încercare."

Octavian Paler în Scrisori imaginare,

sâmbătă, 16 martie 2013


"Acum ştiu că discreţia nu e uneori decât un pretext pentru pasiunile care n-au destulă putere ca să fie scandaloase. Când cineva nu e în stare să ardă, invocă virtutea ca să ascundă adevărul. Dar aceştia nu vor putea iubi niciodată marea ca pe o femeie. Ei nu vor avea neruşinarea de a iubi ce se află la poalele Golgotei şi nu vor înţelege de ce a zis Baudelaire că iubirea râde şi de infern şi de cer."
Octavian Paler în Polemici cordiale (2008)

Si afara ploua, ploua

MI E DOR, ATAT DE DOR

CONSECVENTA

CONSECVENTA se manifesta atunci cand actiunile cuiva sunt in concordanta cu cuvintele lui.

O persoana consecventa este demna de toata increderea.

O persoana consecventa invata intotdeauna din propria sa experienta.
Devine din ce in ce mai cinstita si mai credincioasa ei insasi.

Si, cu cat este mai cinstita si mai credincioasa ei insasi, cu atat devine mai cinstita si mai credincioasa in raport cu ceilalti....

Cu cat se cunoaste mai mult pe ea insasi, cu atat mai limpede este comportamentul ei fata de ceilalti.

NU face promisiuni si NU face angajamente pe care NU le poate tine .

Spune " NU " si "DA " atunci cand chiar asta vrea sa zica si " NU STIU " atunci cand un lucru nu ii este clar...

ORICE comportament plin de IUBIRE fata de ceilalti provine din consecventa interioara- care cere SA TE IUBESTI , SA TE PRETUIESTI SI SA-TI SPUI TIE INSUTI ADEVARUL .

FERMITATE interioara si AMABILITATE spre exterior....

TRATEAZA OAMENII IN MOD EGAL SI CU MULT RESPECT !

Paul Ferrini

vineri, 15 martie 2013

Esti mereu in gandul meu...


Fiecare avem un parcurs unic

"Nu este nevoie să te aprobe cineva pentru a-ţi urma visul. Fiecare avem un parcurs unic. Şi nu te gândi cine va fi alături de tine, pentru că viaţa face o selecţie naturală, în funcţie de drumurile pe care le parcurgem."

Noi am jucat pe atâtea scene Doar roluri dintr-un teatru mut


Ultimul sarut
Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut
Căci am jucat pe-atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.

Striveşte-mi visele în palmă
Striveşte-mi sufletul sub paşi
Căci a venit ultima toamnă
Şi poţi prin frunze să mă laşi.

Striveşte-mi lacrima iubirii
Striveşte-mi şi privirea-n zori
Dar nu uita că fericirii
I se cuvin atâtea flori.

Striveşte-mi lacrima-ntre valuri
Striveşte-mi viaţa în zăpezi
Şi vino-apoi cântând pe maluri
Din când în când să mă mai vezi.

Striveşte-mi clipele în noapte
Striveşte-mi nopţile în zori
Căci ultimele mele şoapte
Se pierd încet,printre ninsori.

Striveşte-mi gândul şi amintirea
Striveşte-mi ochii verzi în flori
Şi-n veci să nu-ţi întorci privirea
Căci m-ai uitat de atâtea ori.

Noi am jucat pe atâtea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveşte-mi lacrima-ntre gene
Striveşte-mi ultimul sărut.

poezie de Felicia Feldiorean

Omul este iubire

Omul este iubire iar daca are loc cu adevarat o mare iubire intre doua suflete aceasta nu moare niciodata ci se transforma in sfintenie cea mai superioara treapta pe care noi o putem discerne a iubirii.
Sorin Cerin

miercuri, 13 martie 2013

Regină la balul vieții tale



"Ai suportat atâtea umilințe
Genunchii i-ai zdrelit în rugăciuni,
Lasând în urmă visuri, năzuințe…
Nu mai credeai în basme, în minuni.

Te-ntreb de ce-ai lăsat atâta vreme
Apusul să se scalde-n ochii tăi,
Hrănind frânturi de dragoste-n poeme
Crezând în vorba oamenilor răi.

La balul vieții tale fii regină
Nu-ți pleca fruntea-n fața unui zeu,
Ce nu te recunoaște drept stăpână
Pentru că sufletul îi e ateu.

Să nu cerșești iubirea niciodată,
Tu ești iubirea, minunată zeie,
Iubește-l pe acela ce-ți arată
Că tu ești totul pentru el, femeie!

Să nu privești în urma ta vreodată,
Să lași regretele cu-i ți-a promis,
Că-i ești regină pentru viața toată
Și-apoi ți-aruncă lanțuri peste vis.

Încătușată n-ai să poți să zbori,
De-aceea, nu-l lăsa să-ți pună zeghe,
Iubirea zboară dincolo de nori
Și Însuși Dumnezeu îți stă de veghe

La căpătâi în nopțile când plângi
Și-n zilele în care ești senină,
În suflet bucuriile să-ți strângi,
La balul vieții tale, fii regină!"

Lili Trif

Adevǎratele veșnicii




"O! Dǎ-mi ceva sǎ-ți semene,
Sǎ-ți fie ție asemene
Și nu te voi mai tulbura…
Plec ca sǎ poți și tu pleca.

Nu mai ȋntârziu fǎrǎ rost
Ȋntre ce e și ce-ar fi fost,
Ȋntre ce nu e și ce-ar fi
Dac-am rǎmâne tot aci…

Uite! Fǎgǎduiesc solemn
Dacǎ-mi vei da ceva, un semn,
Un medalion, sǎ-l port pe piept,
Atuncea nu te mai aștept,

Nu mai veghez morminte vii,
Ci ies pe marile câmpii
Și schimb aceste veșnicii
Cu-adevǎratele vecii…
Cu veșniciile de-o zi…"

Radu Stanca

marți, 12 martie 2013

In fiecare stea pe bolta Esti tu, acolo si aici.

Ai fost reperul vietii mele,
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.

Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.

Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.

In fiecare stea pe bolta
Esti tu, acolo si aici.
De nu-mi vorbesti, nu-i intamplare
Eu stiu mereu ce vrei sa zici.

E dincolo de noi puterea
De-a intelege. Pentru ce?
E plan divin, e incercare?
E trist, e bine? E orice.

poezie de Iulia Comaniciu

duminică, 10 martie 2013

Te rog pe tine...

Mi-e dor de noptile de mai..... Când amândoi ne-am întâlnït

" Mi-e dor de ochii tăi adanci
Scânteietori ca soarele de mai
Mi-e dor de vraja ce-o arunci
Prinos al parului balai

De-o dezmierdare iar mi-e dor
Şi de sărutul ce-adanc el m-a robit
Ca vantul adiind usor
Sa-nvie chipul ce-am iubit

Te simt în viaţă paradis
De vorbe dragi, de cantec si de flori
Te port in minte ca pe-un vis
Ce dainuieste peste zari

Mi-e dor de sărutarea ta
Ce pătimaşă tu mi-ai dăruit
Mi-e dor de noptile de mai.............
Când amândoi ne-am întâlnït"

Ploaie in Luna Lui Marte

vineri, 8 martie 2013

Un dor...nesfarit...

Si-ncontinuare, desi anii trec, mi-e dor de fericirea diminetii de 8 martie cand am primit un trandafir virtual...iar ceva mai tarziu trei trandafiri reali...!

joi, 7 martie 2013

Mihai Eminescu - Lasă-ţi lumea...


Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.

Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.

Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.

Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.

Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.

Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.

Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.

De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.

Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.

E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!

Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.
IARTA-MA!
TE IERT!
TE IUBESC!
MULTUMESC!
FII BINECUVANTAT!

Orice –ai fi si orice-ai face,
INIMA SA-TI FIE-N PACE.
Orisice te-ar supara, IARTA,
Ca sa poti ZBURA.
"Nu minunea este cea care da nastere credintei in sufletul omului, ci credinta da nastere minunii".
F. M. Dostoievski


miercuri, 6 martie 2013


Dor

Maine, daca mamica mea ar fi trait, ar fi implinit 80 de ani.Imi este nespus de dor de ea.Si nu-i pot spune. Va spun voua si bunului Dumnezeu.Dumnezeu s-o odihneasca in pace.!

Cum te iubesc?

Cum te iubesc? Să rândui, de se poate.
Mi-e cer şi hău iubirea pentru tine, 
Cum numai sufletul spre culmi divine
De Har şi Fire mi-ar putea răzbate.

Eu te iubesc cu tot ce simt, cu toate
Ce zi şi noapte cer să se aline;
C-un cuget liber, năzuind spre Bine,
Şi nu folos cătând, ci puritate;

Cu patima durerii dinainte,
Cu crezul din pruncie, de departe,
Cu dorul ce-am pierdut de cele sfinte,

Cu cât o fi suflarea să mă poarte...
Şi, de-o vrea Domnul, încă mai fierbinte
Iubire am să-ţi dărui după moarte.

sonet de Elizabeth Barrett Browning

Tu stii?




Scenarii care n-au fost scrise
Le-am petrecut poate in doi,
Ne-am scufundat adanc in vise
Am luat secunda inapoi.

Traiesc frumoasa ratacire
In lumea asta fara rost;
Mi-e frica de acea ranire
Sa spun prezentului... a fost!

Privesc nelinistit in zare
Mi-as fi dorit sa te-ntalnesc.
Dar nu-i decat o alinare,
Sau poate tot ce imi doresc!

Ascult de inima-mi amara
De versu-mi ce azi plange
Si n-am sa pot sa fac iar vara
Ca-n sufletul meu ninge!

Nu-i loc de-o alta suferinta
In golul inimii
Dar inca mi-am pastrat dorinta
De-a te iubi. Tu stii?

poezie de Luci Frederiksen

Scrisoare catre suflet



Indemnul de a-ti scrie este dorinta de a te simti aproape. Desigur, stiu cat imi esti de aproape. 

Ma intreb de ce iti redactez aceasta scrisoare in loc sa-ti vorbesc pur si simplu. Poate pentru ca de obicei facem acest lucru cu cei pe care ii simtim departe. Sau poate pentru ca am certitudinea ca oficiul postal al sufletelor va avea grija ca scrisoarea mea sa ajunga exact unde trebuie de data asta.

Desi esti nenumit, te identific cu atatea stari si cu atatia oameni…Uneori am impresia ca ai mimica celor de care ma indragostesc sau glasul cuvintelor care imi sunt cele mai dragi, iar alteori te regasesc rastignit printre cele mai dure gesturi si sfasaieli, printre privirile sub care te framanti si printre furia pe care nu o poti stapani.

Nu stiu exact ce ti-ai propus si ce alegi sa porti cu tine, dragul meu suflet, insa uneori simt cum te eliberezi si cum poti gasi puterea de a o lua inca o data de la inceput…pentru a zecea oara…pentru a suta oara…Oricat de obosit ai fi, te porti de parca aceasta este singurul lucru pe care il poti face: sa o iei de la inceput, sa gasesti increderea de a spera si credinta de a accepta raspunsurile pe care le primesti.

Dar ce simti atunci cand nu esti ascultat? Cand in ciuda dorintelor si nevoilor tale, eu ma port ca un copil care uita sa-si invete lectiile, care prefera sa alerge cu sireturile desfacute desi are certitudinea ca va cadea, care desi i se repeta sa nu se joace cu focul, acesta este singurul element in care s-ar pierde de bunavoie?

,Ar trebui sa existe un gratar la intrarea in fiecare suflet…ca sa nu intre nimeni cu vreun cutit”,spunea Marin Sorescu. Totusi, uneori cred ca tocmai gratarul, paza, fortareata, protectia face sufletul sa devina vulnerabil. Si tot uneori cred ca acesta este rolul pe care ti l-ai ales sa il joci: sa ramai deschis pentru a respira viata. Iar in momentele cele mai intunecate, sa alegi sa te deschizi precum floarea care isi descopera petala cu petala o data cu venirea noptii…pentru ca ziua sa poti straluci din nou.

Stiu…imi este greu sa te inteleg…mai ales ca tu alegi uneori sa folosesti un limbaj pe care nu il pot pricepe. Imi arati cersetorul pentru a defini compasiunea, imi arati un prieten ranit pentru a gasi detasarea, imi arati luna pentru a patrunde misterul, imi arati cartea pentru a cauta intelegerea…si eu tot caut si caut, crezand ca poate am surprins lectia pe care doreai sa mi-o oferi.

Cateodata, te simt cum vibrezi. Si faci asta in special in prezenta altor suflete. Poate ca voi vorbiti altfel intre voi decat o facem noi, oamenii. Poate ca voi gasiti mai multa rabdare si alegeti sa va soptiti, in loc sa strigati unele la celelalte…sau poate ca acestea sunt doar mituri, iar voi nu sunteti decat oglinzile noastre cele mai fidele.

Cert este ca nu pot vorbi cu certitudine atunci cand ma gandesc la tine. Si asta ma linisteste putin…imi da o inexplicabila stare de bine. Ma asigura cumva ca tu stii ce ai de facut. Te rog un singur lucru: invata-ma sa raman aproape de tine…

(Sursa -damaideparte.ro)

luni, 4 martie 2013

‎,,Îţi mai aduci aminte ziua când ai luat soarele şi mi l-ai pus în suflet?"
Lucian Blaga
"Niciodată nu ti se da o dorinţa fără să ti se dea, deasemenea si puterea să o transformi în realitate. Va trebui totuşi să munceşti ca să reuşeşti asta." (Richard Bach)

sâmbătă, 2 martie 2013

Nostalgie

"Lumea este impartita in doua parti,dintre care una este vizibila si cealalta invizibila.Partea vizibila nu este altceva decat reflectarea invizibilului."~Zohar~
"Te iubesc fara sa stiu cum, sau de cand, sau de unde.Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mandrie.Te iubesc pentru ca nu stiu alta cale."