Eu, iubite, am aprins candela stelelor ...

"Iubite, 

ia cântecele mării transformate 

în păduri de sunete palpitând  

în noaptea de spaime 

a eului de frig îngheţat 

şi fă-le cunună. 

Ia şi scoicile 

ce se scriu în imensitatea nisipului 

plecat din adâncuri 

ca să devină timp 

şi fă-le salbă. 

Ia greierii ce muşcă felii de lună 

ca să întoarcă pădurile în noi 

cu cântece 

ce nu mai ştiu să înoate 

pe marea de vise 

şi fă-i aezii dorului. 

Eu, iubite,  

am aprins candela stelelor 

ca să te uiţi 

în adâncurile sufletului meu, 

acolo unde iubirea 

mai zace doinind 

pe un ciob de tăciune. "

Când luna îmi va bate-n geam Am să te-aştept când noaptea e târzie

"În palme-au crescut de dragul tău azi ierburi
Se unduie sub aburi grâne printre maci
De-ai să asculţi, e-un cor de pitpalaci
S-acopere-ale noastre neobosite certuri.

Eu ţi-am păstrat din soarele de vară
În ochii mei până azi o fărâmă.
O zmeură şi-o mură am în mână
Pe un sărut ţi-aş da la ceas de seară.

Mi-am pus şirag roş’ de mărgele
Şi multe alte trucuri femeieşti -
Ca să te facă iar să mă iubeşti -,
Eu am ales să fac din toate cele.

Când luna îmi va bate-n geam
Am să te-aştept când noaptea e târzie
Tu vei intra în frac şi pălărie
Şi-o noapte-ntreagă iar o să te am.

De oameni furnicar va fi-n cetate
La mine în odaie - doar noi doi:
Întoarce-vom iar clipele-napoi
Şi ne-om iubi apoi pe săturate.

Cum somnu-o să mă prindă-în braţe când mă ţii,
Topită de iubire şi de geruri,
Te voi lăsa să fugi, iubitule, spre ceruri
Dacă-mi promiţi că şi la anul vii."

Armik - True love

Eşti marea mea iubire,împreună-o să răzbim.

"Când tu baţi la poarta gândurile mele,
Simt, zâmbetul tău îmi luminează viaţa,
Şi-n şoapte fierbinţi îţi sărut buzele,
Numai în fiecare sărut le simt dulceaţa.


Iar dacă nu am sărutul şi mângâierea ta,
În suflet mă arde focul dragostei tale.
Nici în somn să te iubesc nu voi înceta,
Cu tine trăiesc clipe atât de speciale.


Mi-ai dat un strop din iubirea veşnică,
Tu ai adus dragostea,m-ai făcut fericit.
Iubesc vocea ta,e cea mai plăcută muzică,
Alături de tine nu mă mai simt nefericit.


Am să iubesc fiecare clipă din viaţa ta,
Ah !mă simt atât de minunat când ne iubim.
Tu-mi oferi clipe fermecate în viaţa asta,
Eşti marea mea iubire,împreună-o să răzbim."

Mi-e dor de noi...

De-ai să te-ntorci

"De-ai să te-ntorci, am să-ţi trezesc fiorul
De a iubi o singură femeie
Am să aprind în tine o scânteie
Ce va încinge-n trupul tău iar dorul.

În nopţi de basm noi vom goli potire
Pe scară de mătase ne-om înălţa spre cer
Nu vreau, iubitule, ca să te simţi stingher
Când te-oi scălda în valuri de iubire.

Mă vei iubi cu patimă nebună
Din braţe-mi nu vei vrea să mai pleci;
Voi fi pădurea ta cu păsări şi poteci


În nopţile de vară cu stele şi cu lună.
Ne vom iubi cu patimă, febril,
Târziu, privighetoarea ne va preface-n tril."

Albul Crinului de ieri- regret divin.

Miros de Crin îmbătător-fermecător,
Miros de Crin dulce- otrăvitor,
Miros de Crin înnăscător-ucigător,
Miros de Crin înălţător-nemuritor !
Roua alunecînd pe Crin-lacrima mea,
Umbra florii de Crin-tristeţea ta ,
Valsul petalelor de Crin-Iubire şi Destin,
Albul Crinului de ieri- regret divin.
Îngenunchiată-mi e iubirea,
În faţa geloziei false,
Sărutul tău şi tăinuirea ,
Oare ale sorţii sunt dulci farse ?
Dispar precum nisipu-n mare,
Scăldându-mă în amintiri,
Nu mai aud a ta chemare,
Nu mai aştept dulce sosire…

Semnal M - M-a vrajit o stea.avi

Să mă răcoreşti cu suflarea

În palmele tale adunate căuş
Aş vrea să-mi fac cuib - nu-mi trebuie casă;
Să-l împletesc cu ramuri de vis şi muguri de dor,
Să mă hrănesc cu mana cerească a ochilor tăi
Şi setea s-o sting cu lacrima timpului ce trece;
Să mă răcoreşti cu suflarea ce-adie-n parfumuri de floare;
Când o să-mi fie frig să mă-nveleşti cu părul tău de mătase
Şi să mă speli cu rouă de irişi, curat să mă sui înspre stele.
(George Zafir)

Mircea Baniciu - Spune-mi .....

În fiecare zi stau de vorbă cu sufletul meu

În fiecare zi 

stau de vorbă cu sufletul meu 

şi-l întreb ce mai face şi ce 

gânduri mai are, 

îl întreb de ceva îl mai doare, 

sau ce bucurie-i 

mai pot da chiar eu. 

În fiecare zi, 

pun sufletul să vorbească 

cu păsările, cu cerul şi cu florile, 

cu brazii, izvoarele, 

apoi îl pun să se-adape, 

îl pun să adune la el şi să mângâie 

toate cântecele ce le cântă 

stelele, oamenii, soarele. 

Dar cel mai mult îl învăţ 

cum să dăruie lumii 

cuvânt de lumină, 

cum să legene dorurile, 

s-aline suspinele 

şi să cheme iubirile 

în flori de grădină. 

Iar el te cheamă pe tine, 

pe tine iubire-femeie, 

ca să-i dăruieşti 

taina lumii şi-a ta 

şi-a iubirii scânteie, 

Apoi îl las să vorbească, 

şi să-ţi asculte glasul duios. 

Vezi de-aceea stau de vorbă 

cu sufletul meu 

şi mi-e bine şi-mi este frumos. 

Leonid IACOB  

Ce faci destinule cu mine?

Ce faci, Destinule, cu mine?
De ce mă trimiţi la Stele?
Sunt Muritor, nu se cuvine,
Să mă ridic atât de sus, la ele!

Am visat să am o Stea,
Dar nu pot să o ajung!
Ea se strecoară prin perdea,
Ale ei raze mă străpung.

Am fost mereu un visător,
Si un romantic Incurabil,
Prin Universul vesnic, Trecător,
Nu pot sa fiu Inconfundabil.

Steaua va rămâne sus, în zare,
Eu voi fi aicea pe Pământ,
Lumina va veni din depărtare,
Iar eu? Doar IMNE am să-i cânt!

La fereastra ta - Semnal M - Music Romania love song

Te voi iubi mereu!

Eu te-am iubit întotdeauna. Din liniştitul început

Şi până-n ceasul de acuma, mai sumbru şi mai învrăjbit,

Ca un refren ce te subjugă, şi-l tot repeţi deşi-i ştiut,

Iubirea ta mângâietoare în sufletu-mi a dăinuit.

Te voi iubi întotdeuna. Din ceasu-acesta care-mi scapă

Şi până-n viitor când timpul, nepăsător, victorios,

Îşi va goli clepsidra toată, la cea din urmă-a mea etapă,

În inimă îmi va rămâne amorul nostru luminos.

Iar mai departe, sub ţărână, în care trupu-o să coboare

Spre a putea dormi mai bine, vreau să te port cu mine-n gând,

Iar cei ce-mi vor călca cenuşa cu inima nepăsătoare,

De-or fi pe nume să te cheme, sub paşi mă vor simţi vibrând.

Elena Vacarescu

Cu tine-n gand...

Cu tine-n gand, te chem sa vii
sa-mi aperi viata de-orice cuget rau.
Te chem din zori de flori si simfonii,
cu ingeri albi plutind in jurul tau.

Cu tine-n gand,te chem sfios,
privind sub pleoape cerul instelat.
Cu tine orice gand e-un vis frumos
si orice vis frumos e-adevarat.

Cu tine-n gand, doar eu si tu,
un psalm de Har sa fie viata mea.
Doar "nu" sa spun atunci cand Tu spui "nu",
si "da" sa spun la orice spui tu "da".

Cu tine-n gand, c-an Paradis,
de-acum si pana-n cer ma voi trezi.
Cu tine-n gand sa fiu pe cai de vis
si iar cu tine-n gand in zori de zi...

Costache Ioanid

Dar...tu ramai steaua mea...

Nu vine nimeni să se uite
în tăcerile şi suspinele mele?

Doar Dumnezeu, veşnică priveghere
La uşa şi fereastra mea,
Mai aruncă o frunză, o floare
Mai aprinde câte o stea, mai trimite câte o speranţă
Prin hămăitul unui câine adormit,
Mai umple gândul
Cu tropote de cai,
Înhămaţi la constelaţii
Acoperite de nepăsarea greierilor
ce-şi fracă delirant picioarele
Până-n auzul meu
semn că încă n-am murit.
Elena Armenescu

Fără să ne ştim, Iubeam deopotrivă fulgerul,

Fără să ne ştim,
Plănuiam şi înfăptuiam paralel
Întrevederi secrete,
cu arborii, cu nălucirile păsărilor,
fiecare după felul şi alcătuirea lor,
pe anotimpuri!

Fără să ne ştim,
Plănuiam întâlniri secrete
Cu aştrii ce coborau
Peste cetatea eliberată de idoli.

Fără să ne ştim,
Iubeam deopotrivă fulgerul,
Trăznetul, ramuri înflorite-n
torenţiala lumină
ce curgea peste noi
ce se revărsa în noi,
despre care martorii nu spun nimic,
mulţi rămânând smeriţi
ca în parabola orbului.

Elena Armenescu

Cât izbutesc cuvintele să exprime din ceea ce e ascuns în tăcere?

Aş putea să mint lăudându-mă cu defectele mele. E şi aceasta o formă de orgoliu. Şi, încă, una deghizată, ipocrită, care arborează umilinţa. […] Dar n-am fost prea departe uneori de uşurinţa de a pretinde că defectele au fost şansa mea, că tot ce am făcut mai bun, dacă am făcut, se datorează nu neapărat calităţilor, ci defectelor mele.

Bravând, dintr-un impuls naiv de a-mi bagateliza regretele, am cochetat cu idea că adevărata experienţă se bazează pe greşeli şi că experienţa este cu atât mai preţioasă cu cât greşelile sunt mai multe şi mai grave. Ignorăm, poate cu bună ştiintă, un fapt totuşi bătător la ochi, că nenorocirile cele mai multe vin de la ideile false pe care ni le formăm despre noi şi despre viaţă.

Dacă n-am ajuns totuşi până la a fi mândru de defecte, o datorez nu unei virtuţi, ci, printr-o ironie a soartei, unui defect: am simţit mereu mai mult decât am înţeles, sensibilitatea mea o ia inaintea logicii. Şi am simţit pericolul înainte de a înţelege că acest mijloc, excelent pentru a te feri de regrete, e şi extrem de primejdios. Faci o piruetă şi ai rezolvat problema! Aidoma celor care se defulează luând orice peste picior. Ce m-ar fi despărţit de ei? Procedeul. Mijlocul. Scopul ar fi fost acelaşi. Obţinerea unui somnifer gratuit, bun pentru orice insomnie.

Dar aş putea să mint, evident, şi minimalizându-mi defectele. Există o vinovăţie care-ţi dă puterea să mergi mai departe, să distingi între bine şi rău, între drept şi nedrept, dar cât de corect sunt când spun “mă acuz şi în acest fel mă apăr?” Se poate minţi nu numai ascunzând adevărul sau spunându-l incomplet, ci şi spunând adevăruri mărunte, care nu costă nimic, pentru a le trece sub tăcere pe cele cu adevărat importante. În acest caz faci cam acelaşi lucru ca toreadorii, dispretuiţi de Goya, care n-au curajul să stea în faţa taurului, nu indrăznesc decât să sară peste el cu prăjina când se apropie.

Chiar dorită, sinceritatea absolută nu e uşor de atins şi poate că nici nu e posibilă. Te izbeşti în tine însuţi de o tristeţe care te demoralizează. Ce rost are? te întreabă ea. Unele greşeli tot nu mai poţi să le îndrepţi. Nu poţi să răsuceşti clepsidra. Şi, apoi, chiar dacă te hotărăşti să spui totul nu vei reuşi să exprimi totul. O confesiune presupune răbdare, curaj, voinţă, pricepere de a spune, dar, în ultimă instanţă, ea e şi o chestiune de şansă. Cât izbutesc cuvintele să exprime din ceea ce e ascuns în tăcere?

Şi poate că însuşi faptul că-mi place să-mi împart greşelile în greşeli frumoase, salutare, şi greşeli jenante, regretabile, e un subterfugiu abil. În felul acesta scap dintr-o singură mişcare de o parte din regrete. Îmi rămâne să mă descurc cu celelalte, în faţa cărora nu servesc la nimic eschivele din tauromahie.

De un lucru sunt totuşi sigur. Că renunţarea e şi mai dificilă decât perseverenţa. Că pierd mai puţin vorbind. Nu mi-am explicat niciodată de ce ar trebui să cred că am venit pe lume vinovat, şi nu-mi pot însuşi principiul iertării absolute, dar mi-am lămurit şi am acceptat ceva important. Că n-are rost să zic despre întâmplările din viaţa mea: asta am vrut să fac, asta nu, asta îmi aparţine, asta nu. Tot ce am făcut îmi aparţine. Sunt responsabil de tot. Oricum, n-aş mai putea deosebi între ceea ce a ales destinul pentru mine şi ceea ce am ales eu. A spune: n-am fost eu de vină, destinul a fost de vină, nu ne face mai putin vinovaţi, ci mai puţin liberi.

Viata ca o coridă – Per Aspera Ad Astra (4)-Octavian Paler

As vrea...

As vrea sa ma-ntalnesc cu linistea adevarata,
Exista?A cunoscut-o cineva vreodata
O liniste fara de dor,
Fara teama , fara speranta,  fara vreun...dor.

Azi m-am gandit sa-ti scriu

Azi m-am gandit sa-ti scriu,
Ca si cum ar fi pentru-ntaia oara.
Si sa te-ntreb:mai vrei sa te-ntalnesti cu mine-n primavara?
Eu toamna, iarna, cu drag le-as infrunta.
M-ar ajuta mult gandul, ca intr-un final,
Eu te-as vedea pe tine-n primavara...iar!

Acum gandesc la tine

Zic azi:o iau de la-nceput!
Apoi privesc in spate,
Si mi se face frig.
Chiar a trecut un mini-veac,
De cand facut-am acelasi legamant.
Ma-nghesui in fotoliul mult visat,
Si ma-nvelesc,mi-e frig.
Tot frigul,peste mine, parca s-a lasat.
Acum gandesc la tine.
Ma-ntreb ce-ar  fi daca si tu, azi,  mi-ai scrie-un gand,
Un singur....rand.

Te vad,te-aud te simt...

Oricat de-ndepartare as privi,te vad.
Si cand iti scriu...te-aud.
Si-n pat te iau...te simt,
Si-adorm gandindu-ma ...ca ne iubim.

Doar Dumnezeu sa stie...

As vrea sa-mi fii aproape,
In ceas tarziu de seara,
Sa-mi spui ca iti sunt draga,
Sa ma privesti ca pe floare rara,
Doar Dumnezeu sa stie de-ntalnirea noastra rara..

DARUIESTE-MI IUBIRE ...ESTE RINDUL TAU ...

De-ai fi aici....

"Mă învelesc de frig într-o speranţă!"

 Nichita Stănescu"

Din care munte te-am cules?...

‎"Din care munte, de pe care creste
Eu te-am cules din rădăcină, toată
Ca podul palmei, ars, şi azi îmi este
De strămutarea ta înrourată.

Adeveresc iubirea cu durere,
Pe lacrimi sprijin tălpile în ora
Când mă ridic la tine spre a-ţi cere
Să mă păzeşti de ochii tuturora.

Şi dac-ai fi murit de umilinţă
Te-aş fi legat din nou din lut cu plânsul
Să-mi fii femeie si să-mi fii credinţă
Mai credincioasă mie ca eu însumi."

Si iar cu tine-n gand in zori de zi...

Cu tine-n gand, te chem sa vii
sa-mi aperi viata de-orice cuget rau.
Te chem din zori de flori si simfonii,
cu ingeri albi plutind in jurul Tau.
Cu tine-n gand, te chem sfios,
privind sub pleoape cerul instelat.
Cu tine orice gand e-un vis frumos
si orice vis frumos e-adevarat.
Cu tine-n gand, doar eu si tu,
un psalm de Har sa fie viata mea.
Doar "nu" sa spun atunci cand tu spui "nu",
si "da" sa spun la orice spui tu "da".
Cu tine-n gand, c-an Paradis,
de-acum si pana-n cer ma voi trezi.
Cu tine-n gand sa fiu pe cai de vis
si iar cu tine-n gand in zori de zi
(Costache Ioanid)

Doar gandul la tine...

Doar gandul la tine ma face sa sper

in drumul acesta ce duce la cer.

Doar dorul de Tine, de chipul Tau bland

imi spune mereu...

In curand...

In curand...

La poarta cetatii odata voi sta

acolo departe in patria Ta.

De dorul acesta ce-mi arde in piept

veghez si tresar

si Te-astept...

si Te-astept...

In lumea aceasta mereu calator

ma-nalt catre stele pe scari de fior.

La orice sclipire tresar inganand:

O, vino, Te rog...

mai curand...

mai curand...

(Costache Ioanid)

Mi-aduc aminte clipa...

Mi-aduc aminte clipa:
Nainte-mi tu te-ai arătat,
Vedenie ce pare-n pripa,
Al frumuseţii duh curat.

Oriunde, trudnic, pus-am pasul
În al vieţii vălmăşag,
Eu auzeam sunîndu-ţi glasul,
Vedeam în vis chipul tău drag.

Trecut-au anii. În furtună
S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tău cum sună, 
Uitat-am chipul tău divin.

În trist surghiun, în grea uitare,
Priveam la zilele-mi ce mor,
Lipsit de crezuri, de-nchinare,
De viaţă, lacrimi şi amor.

Ci-n suflet raze se-nfiripă:
Şi iarăşi nu te-ai arătat,
Vedenie ce trece-n pripă,
Al frumuseţii duh curat,

Şi inima-mi în piept tresare,
Şi, beată, freamătă de dor,
Şi de credinţă, de-ncîntare,
De viaţă, lacrimi şi amor.

(Puskin)

Mi-e sete de-un prieten

Mi-e sete de-un prieten in ceasu-acesta lung,
Sa-l simt tacand alaturi ca o vioara plina,
Sa-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,
Cu talpile-ntepate de lumina.

In fiecare seara lauta veche-mi sparg
Si muzici mult visate se sting cu vaier lung.
Ce vanturi reci pandi-m-or cand plec din nou in larg
Spre steaua mea inalta pe care n-o ajung?

Autor: Anghel Dumbraveanu

De ce mi-e sufletul atât de greu?

Imi port pustiu prin noapte pasul meu

Pe drumul cu pietriş lucind la stele.

S-apleacă peste lume Dumnezeu

Şi stau de vorbă stelele-ntre ele.

Solemn e cerul, minunat mereu!

Pământul doarme-n ceaţă azurie.

De ce mi-e sufletul atât de greu?

Aştept ceva? Păreri de rău să fie?

Păreri de rău? De ce? În van sunt toate!

Şi de la viaţă ce-aş mai aştepta?

Vreau numai linişte şi libertate.

S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!

Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!

Să dorm pe veci şi totuşi pieptul meu

Să fie încă plin de vlagă vie

Şi să se-nalţe răsuflând mereu.

Şi zi şi noapte-auzul să-mi dezmierde

Un cântec de iubire lin şi clar

Şi să foşnească-ntr-una, veşnic verde,

Deasupra frunţii mele un stejar.

(MIHAIL LERMONTOV)

Michel Sardou - Je Vais T'Aimer

Iar într-o zi de mai...

‎,,O adoram de-o vreme-ntreaga, 
Si ochii ei fermecatori
Faceau sa-mi fie atât de draga !
Zarind-o, ma treceau fiori ! 

Pastram amorul în tacere,
Si cât eram de fericit !
Iar într-o zi de mai, frumoasa,
I-am scris, si-apoi ne-am întâlnit...

Pastram amorul în tacere,
Si cât eram de fericit !
Dar într-o zi de august, trista,
Am plâns, si-apoi ne-am despartit.,,

Speranta...

Mi-e frig cand ma gandesc la tine,
Atat de mult te-ai departat de mine.
Cuvantul "noi" e cald daca-l rostesc,
Doamne cat imi doresc ca intr-o zi...
Eu sa te regasesc!

Ma intorc...mereu...mereu...

“Ma intorc in cerc ma ratacesc, labirint inchis , pasiune, iesire nu gasesc! “

DORUL

Te caut printre nori...

"Zâmbetele îşi răspândesc parfumurile colorate
ale viselor cu tine,
îmbrăcând aerul în mirosul frunzelor
amestecate cu pământul ud de atingerea rece a ploii.
Îţi caut privirea printre culorile toamnei,
îţi caut mângâierea cu miros de gutui coapte,
îţi caut paşii ascunşi după foşnet de frunze,
îţi caut cuvintele pe buzele repezi ale vântului.
Nu te găsesc...
Ce bine te-ai ascuns după nori,
în spatele tăcerii,
la distanţă de atingeri.
În locul tău răspunde ecoul căutărilor mele,
literele se întorc într-o parte, se încovoaie
şi gem,
frunzele cad mai departe
acoperindu-ţi urmele trecerii prea rapide.
Doar inima îţi mai ştie căldura surâsului!"

MADALINA MANOLE - MI-E DOR DE TINE

"Sa identifici fericirea cand se afla la picioarele tale, sa ai curajul si hotararea de a te apleca pentru a o lua in brate... si a o pastra. Asta-i inteligenta inimii"

Şi peste arbori răsfiraţi rasare blânda lună...

Când amintirile-n trecut

Încearcă să mă cheme,

Pe drumul lung şi cunoscut

Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies

Şi azi aceleaşi stele,

Ce-au luminat atât de des

Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi

Răsare blânda lună,

Ce ne găsea îmbrăţişaţi

Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau

Credinţă pe toţi vecii,

Când pe cărări se scuturau

De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor

În noapte să se stângă,

Când valurile de izvor

N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari

Urmând mereu în cale-şi,

Când ochii tăi, tot încă mari,

Se uită dulci şi galeşi?

(Mihai Eminescu)

În mine câteodată eu simt: se face noapte,

În mine câteodată eu simt: se face noapte,
Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă,
Strigări necunoscute şi cântece şi şoapte
La casa mea colindă.

În mine câteodată ţărani cu zeghea sură 
Şi glume şi ispite şi tot ce ştie satul 
S-amestecă de-a valma roind în bătătură 
Şi vin să-şi ţie sfatul...

În mine câteodată grea liniştea se lasă, 
Miroase-a izmă creaţă şi-a flori de iasomie, 
În vreme ce un popă cu barba cuvioasă 
Slujeşte-o liturghie...

(Octavian Goga)

Ti-e sufletul - cum se framânt-un vânt.

Pe crengi, aceleasi cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le framânta vântul!
Si soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astazi, sa încunjure pamântul!

Stii pe de rost si crengi, si vânt, si ciori.
Si-un clopot iarasi a-nceput sa sune.
Nu-i bine, seara, sa-1 asculti ce spune.
Asa rasuna-n fiecare seara,
Si vântul frânge sunetul - de-ti pare
Ca-i o ghitara
Cu arii singuratice si rare.

Ti-e sufletul - cum se framânt-un vânt.
Te-alungi pe tine singur c-un cuvânt.
Te cauti mult - si nu te mai ajungi.

Si-ti cade-n suflet umbra vremii lungi.

Dormi…

Fie-ti viata vesnica poveste,
Cu începutul vesnic nenceput;
Sa nu mai stii ce-a fost, nici ce mai este;
Sa curga-ntr-una basmul nestiut.

Sa fii mereu la mijloc de poveste!

Pe crengi, aceleasi cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le framânta vântul!
Si soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astazi, sa încunjure pamântul!…

Nu-i bine sa privesti de multe ori
Amurgul aiurit de vânt si ciori. 

Alexandru A. Philippide

O, câte lucruri au ramas nespuse,

O, câte lucruri au ramas nespuse,

Vechi juvaeruri risipite-n drum!

De unde sa le mai adun acum,

În drum pierdute, pe vecie duse?

M-asteapta poate altele în cale

Dar viata merge repede la vale,

Si vremea tot mai iute se pravale.

În evu-n care-antice manuscripte

S-adaposteau prin chinovii si cripte.

Monafii scribi tot asteptând sa vie

De prin meleaguri arabesti hârtie,

Radeau vechi pergamente cu-o custura

Si copiau pe ele din Scriptura;

Nu scrijalau adânc, sa nu le strice,

Si-asa, sub psalmi, traiau gânduri antice.

Mi-i sufletul ca unul din aceste

Ciudate manuscripte palimpseste;

Sterg scrisul proaspat si deodata iese

Alt scris, cu slove ciunte, ne-ntelese.

O, dac-as izbuti sa le descurc,

La vechile izvoare sa ma urc,

Poate-as gasi-n adâncul lor pitite

Acele lucruri ce n-au fost rostite!

Alexandru A. Philippide

Iubirea mea

" Iubirea mea creste peste margini , peste hotare , in timp si peste timpuri . Iubirea mea creste in valea umbrei si a noptii , in pamant nisipos , fara apa . Iubirea mea da in mugur si-n preajma mortii , si plange cand viata si moartea se intalnesc . Iubirea mea se adapa din apele vijelioase , dar bea si din singuratatea unei fantani . Iubirea mea odihneste in tacerea padurii , pe campurile vesnic verzi ale marii Iubirea mea se infioara cand luna se-apleaca asupra-i , si se cufunda in fantana fara fund a vremii . Iubirea mea creste pe pamant , dincolo de margini , dincolo de timp , peste timpuri ." 
(Maria Wine ).

Aripi de dor nemărginit...

O picătură de speranţă şi totu-n jur a luminat

Iubirea noastră-adevărată din lacrimi iar a triumfat,

Sau soarele a renăscut-o, chiar nu mai ştiu nimic acum,

Raza iubirii m-a orbit, nu văd nimic din al meu drum

Mă-mbăt zilnic cu poezie, prin rime calde mă strecor,

Cuvântul tău îmi umple pana ce-a suferit atât de dor

Şi-o lacrimă de fericire se scurge pe obraz încet,

Doar un cuvânt rostit de tine, mă simt din nou la al tău piept.

Iubirea-n aer iar pluteşte, amurgul trist a încetat

Să mai înghită poezia, iar gândul aşternut curat,

Simplu, dar plin de sentiment mi-a dăruit din nou splendoare,

Aripi de dor nemărginit cu care voi zbura spre soare.

Pe culmea norilor de-acum voi regăsi iubirea clară

În ciuda viscolului ager, vom înflori ca-n primăvară.

Dupa amiaza si imperiala sa singuratate...

Toti norii spoveditu-s-au pamintului:
Locul lor un alean al meu l-a luat.
Iar cind parul meu a-nceput sa duca dorul
Unei miini fara parere de rau
M-am strins intr-un nod de durere.[...]

Dupa amiaza
Si imperiala sa singuratate
Si tandretea alizeelor sale
Si aura sa cutezatoare

Nimic sa nu vina Nimic
sa nu plece
Toate fruntile libere

Iar ca sentiment un cristal.
(Odysseas Elytis)

Fiecare poate da o definitie a iubirii. Cu totii avem una... inscrisa in inima.

.Si pentru ca lumea poate parea uneori constrangatoare, agresiva, de parca locsorul pe care ti l-ai construit acolo, in sanul ei, i-ar deranja pe ceilalti, avem nevoie de refugii, un spatiu privilegiat in care sa te simti in siguranta, la adapost - un parc, o biblioteca, un muzeu, sau o biserica, un loc in care sa fii singur cu El. Nu-L vedem pe Dumnezeu care, prezenta invizibila, ne este mereu alaturi.
Sunt atatea momente in viata cand simti ca totul se surpa, ca nu mai ai puncte de "ancraj" cu lumea, cu ceilalti, ca totul aluneca in hauri de deznadejde... Atunci... Zambetul unui copil te poate ridica din orice deznadejde, o lacrima varsata iti poate aduce linistea, o mangaiere te poate umple de nadejde.
Simti nevoia de iubire. Ne-am nascut cu ea, oare? E un fel de instinct cu care venim pe lume, sau o dobandim trecand prin incercarile vietii? Toti avem nevoie de ea. Cand nu exista "nimic nu e"...Toata viata o cautam. In ceilalti, in noi insine. Cand nu o gasim, aproape ca murim. Fara iubire, viata e o moarte lenta. Daca nu o aflam, ramanem calatori singuratici pe un drum care nu duce nicaieri. De multe ori, chiar si atunci cand o gasim, nu suntem constienti de ea. Vrem sa-i aplicam "principiile" noastre, sa o adaptam personalitatii noastre, sa o "reconstruim" conform cu ideile noastre, cu eul nostru. Eul nostru! Cat de mandri suntem de el, cum ar putea cineva sa-l ignore, sa creada ca poate fi altfel, sa gandeasca altfel, sa fie altfel decat noi?!
E greu sa stii sa iubesti cu adevarat. A iubi inseamna a nu critica. Sa iubesti inseamna sa ucizi in tine orgoliul, sa poti calca peste eul tau, neasemuitul tau ego, si sa invinga dragostea. Sa iubesti inseamna sa fii capabil de mici sacrificii in fiecare zi, sa renunti la ceva din tine, pentru binele celuilalt, al celorlalti.
Fiecare poate da o definitie a iubirii. Cu totii avem una, inscrisa in inima. Este greu s-o gasesti pe cea adevarata, pe cea care sa te puna in acord cu lumea, cu tine insuti, cu divinitatea. E si mai greu sa o aplici in viata, sa-ti poti face din aceasta un loc al armoniei, sa-ti poti face din suflet o harfa vibrand pe corzile dragostei.
Trebuie sa invatam sa iubim. A iubi inseamna a-i respecta celuilalt libertatea. Iubirea adevarata nu e constrangatoare. A iubi inseamna a vedea in celalalt numai calitatile si chiar de se intampla sa-i observi scaderile, i le acoperi incercand sa-l disculpi. Nu este el cel vinovat (in religie totul este pus pe seama celui rau). E mai bine asa decat sa-l acuzi pe el. A iubi inseamna a te bucura de celalalt, de natura, de viata. Totul poate deveni prilej de incantare, zambetul unui copil, un peisaj frumos, o pasare alba zburand, un cer cu nori pufosi, o mana calda, intinsa sa te ajute. Sa te bucuri de orice, de fiecare zi pe care o traiesti, de fiecare clipa, de fiecare molecula de aer pe care o respiri.
A iubi inseamna a-l ajuta pe celalalt in suferinta, fara gesturi mari. Uneori este de ajuns sa-i zambesti, sa-i strangi mana, sa-l asculti cu rabdare.
A iubi inseamna sa poti ignora dorintele tale, sa fii alaturi de celalalt, chiar de n-ai vrea, sau, daca simti ca drumul lui nu este cel bun, sa fii capabil sa-l duci, cu blandete si cu rabdare, pe drumul cel bun.
A iubi inseamna a-l primi pe celalalt in sufletul tau,sa te umpli de el,sa-l accepti in substanta inefabila a sinelui tau, chiar diferit fiind sau mai ales daca este diferit, sa accepti fuziunea dintre tine si el, sa te trezesti deodata ca poti actiona ca el, ca poti vorbi ca el, fara ca acest proces de vase comunicante sa te doara. Sa ai constiinta ca toti "suntem, de fapt, una".

Olivia Newton John - Hopelessly devoted to you

Erai aievea,nu doar un vis de mai…

Cand mi-ai facut din mana-ntaia oara,

Am realizat cat e de…primavara…

M-apropiam de tine ca de-o floare rara,

Erai aievea,nu doar un vis de mai…

Si timpul s-a oprit  mirat in loc,

Fiindca stia ca e iubire,nu un joc.

Si ne-am pierdut in infinita clipa,

Ce de Dumnezeu ne-a fost daruita,

Chiar de ne-am despartit apoi,

Si-atatea au trecut peste noi,

Acum tu esti departe

Si-o crunta si amara

Tacere ne desparte…

Eu insa mai mi-aduc aminte,

Tot ce n-am reusit in acea zi

Din prea multa iubire…

Sa mai transform si …in cuvinte…

De-ai fi acum din nou aproape,

Pe toate ti le-as darui iubire,

Si-mbratisati duios,in nemurire,
Am transforma un vis in fericire...

"Dance Me To The End of Love" Leonard Cohen

Intre ce-a fost si ce va fi,

Tu mi-ai adus in suflet bucurie,
O bucurie nesperat de mare...


Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.

Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.

te iubesc numai pe tine

Poate maine ...te voi gasi pe tine... Poate...

Nu mi-e dor de fericire; Azi, mi-e dor de tine...mi-a fost si ieri....si-n fiecare zi... Vreau sa visez... Imi iau sufletul in maini, Il privesc...nu e agonic... Patrund incet, tot mai incet...dar, nu gasesc decat ganduri De azi , de ieri... Poate, poate maine ...te voi gasi pe tine... Poate... Oare????

Distanta dintre Da si Nu...

Cea mai mare distanta este intre DA si NU ,acolo se pierde curajul de a intinde mana si a atinge - fericirea!
Vlad Diana

La hotarul dintre da si nu

Ranit la piept de crivatul cîinesc,
Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,
Abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Si ranile mereu ma vor durea,
Slavind întîmpinarea ta tîrzie
Si-abia acum îti spun ‘iubita mea’,
Cînd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.
Deodata, apa lumii te-a-nghitit,
Deodata am ramas ranit de crivat,
Gesticulînd spre minus infinit
Si construind delicte împotriva-ti
Atunci cînd totul se-ntîmpla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Si-abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Deodata ce spun eu si ce spui tu
Sînt doua înghetate limbi straine
Si la hotarul dintre da si nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tïne.

Adrian Paunescu

As fi vrut sa te pastrez in brate

Imbratisarea
Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am azvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei,in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu costele-as fi vrut.

poezie de Nichita Stănescu

Esti visul meu cel mai dureros...

"De ce mă amăgești cu iluzorii

Popasuri de răsfăț în calda oază?

De fee trup, înfrângi dorința-mi trează,

Prin cactușii de pază puși pudorii.

Prea însetat de formele morgane

Pășesc pe dune ignorând Simunul;

Amarnice-ncercări pentru nebunul

Care-și preschimbă visele, în toane.

Un pas. Alt pas. Nisipuri mișcătoare

Cu lăcomie-mi devorează vrerea.

Mă trec în ele adorând durerea

De-a te avea în viața viitoare."

Maria Nazionale - Storie 'E Piccerelle

Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,

Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,
La poarta încătuşată a inimii lovite cândva
De trăznetul viu, aprins dintr-o dulce sclipire...
Zăresc desprinsă din ceaţă umbra ta...

Şi paşii tăi...urmându-mă prin negura tăcerii,
Aleargă spre ultimul val de iubire din trecut
Şi rătăcind în noapte se lovesc de zidul durerii
...ce tu l-ai ridicat prin ultimul sărut!

poezie de Roxana Grigorescu

Vis prea frumos spre-a fi putut... să steie...

Tu mi-erai totul, dragoste,
Al sufletului har,
Un verde ostrov în mare, dragoste,
Fântână şi altar,
Încins cu poame dulci şi flori,
Flori ale mele doar.

Vis prea frumos spre-a fi putut
Să steie! - Ah, limpede minune!
Ai răsărit, şi te-am pierdut!
Un glas din viitor îmi spune:
"Treci, treci", dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
Pluteşte-amar, apatic, mut.

poezie de Edgar Allan Poe

Because I love u-----Shakin's Steven