O, câte lucruri au ramas nespuse,
Vechi juvaeruri risipite-n drum!
De unde sa le mai adun acum,
În drum pierdute, pe vecie duse?
M-asteapta poate altele în cale
Dar viata merge repede la vale,
Si vremea tot mai iute se pravale.
În evu-n care-antice manuscripte
S-adaposteau prin chinovii si cripte.
Monafii scribi tot asteptând sa vie
De prin meleaguri arabesti hârtie,
Radeau vechi pergamente cu-o custura
Si copiau pe ele din Scriptura;
Nu scrijalau adânc, sa nu le strice,
Si-asa, sub psalmi, traiau gânduri antice.
Mi-i sufletul ca unul din aceste
Ciudate manuscripte palimpseste;
Sterg scrisul proaspat si deodata iese
Alt scris, cu slove ciunte, ne-ntelese.
O, dac-as izbuti sa le descurc,
La vechile izvoare sa ma urc,
Poate-as gasi-n adâncul lor pitite
Acele lucruri ce n-au fost rostite!
Alexandru A. Philippide
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu