joi, 9 decembrie 2010
Puterea gandului
Suntem creatori, suntem creatii si, invididual, purtam un aflux de energie. Suntem parte a universului, putem atrage raul in momentul in care punem raul in fata. Gandurile aduc deopotriva energie pozitiva si negative, gandurile ne pot transforma chipurile, ne pot echilibra sau dezechilibra energetic, ne pot aduce sau ne pot rupe de intreg universal nostru relational. Gandurile sunt forte dinamica, in evolutie, in alergare, in graba. Gandurile misca...
Cu siguranta ai auzit de legea atractiei, de felul credul in care unii cred ca daca iti pui o dorinta si te gandesti la ea intens, intens de tot, totul iti pica din cer cu exact forta gravitationala cu care te simti atras catre ea. Poate ca nu dai doi bani pe teoriile spiritualiste ale fericirii, poate ca de fiecare data cand ti-ai spus ca o sa fie bine s-a intamplat sa fie rau. Poate ca ii consideri nebuni pe cei care cred in puterea gandului, crezand ca pot influenta, ba chiar controla evenimentele din viata lor, din viata altora. Un gand pozitiv nu te poate trezi din boala. Nu iti da jobul inapoi cat ai bate din degete. Nu te ajuta sa iti gasesti scopul, sensul, echilibrul, armonia. Nu te scapa de o criza financiara. Nu te promoveaza pe tine in locul colegului tau. Faptul ca visezi (visezi mult acest lucru, iar de dorit iti doresti si mai mult!) sa fii milionar nu iti depune milioanele in banca. Puterea gandului nu este atat de mare, de infinita, iar noi oamenii limitati prin natura noastra. Fara sa vrem credem asta si ne dezvoltam puterea gandului prea putin.
Te-ai vazut in oglinda in momentele tale mai putin fericite (cand te doare ceva, cand iti este foame, sete, somn, cand ai ajuns la epuizare). Ce-ai vazut? Un chip devitalizat, tinzand sa-si piarda din personalitate, forma si energie, ochi care transmit prin puterea gandului un mesaj de nefericire. Te-ai uitat in oglinda indragostita, cand iubesti, cand ai cea mai buna dispozitie din lume, cand esti cea mai mare admiratoare a ta, cand te privesti cu incantare, pasiune, descoperire ca si cum atunci te-ai vedea pentru prima oara si te-ai declara cea mai buna prietena a ta. Iti place ceea ce vezi si te vezi frumoasa, vezi cum ridurile se netezesc, capeti un tonus energetic remarcabil, ochii stralucesc, buzele sunt orientate ascendent, fata capata schita zambetului, vitalitatea si energia se citesc in conturul ei. Vezi ce putere au gandurile pozitive asupra ta? Circumstantele sunt sesizabile pe chip, ceea ce ni se intampla spiritual si psihic ne afecteaza fizic. Trebuie sa inveti cum sa-ti abordezi gandul. E greu sa faci acest lucru mai ales cand in mintea ta se duce o permanenta batalie pentru suprematia gandului, cand intr-un singur minut prin minte iti trec cel putin 100 de ganduri. Cu viclenie, cu arta, constientizand ca iti poti stapani gandurile, cu siguranta ca ti se vor supune, cu certitudinea ca veti deveni cei mai buni prieteni, impreuna cu gandurile tale vei infrunta lumea intreaga si alte sute de persone, de piedici, de medii nefavorabile pentru a indeplini ceea ce iti doresti.
Nikki Owen, adept al tehnicii programarii neurolingvistice, a apelat la un experiment simplu “(testul dragoste-ura” il numeste el) la care au participat sute de femei folosindu-se de… mere, fructe ce au in compozitie 60% apa, procent in care apa se regaseste si in corpul uman. Prima jumatate taiata a fost pusa intr-un recipient pe suprafata caruia a fost lipita o eticheta cu “iubire”si timp de o saptamana participantilor le-a revenit datoria de a impartasi marului cuvinte frumoase, pozitive, pline de afectiune si caldura. Cealalta jumatate de mar a fost pusa intr-un alt recipient pe care a fost lipita eticheta “ura”. Din nou, participantii au trebuit sa transmita acestei jumatati de mar mesaje ostile, distructive, incarcate de negativism si ura. La sfarsitul saptamanii, jumatatea de mar pe care scria “ura” era mai stricata si intr-un stadiu mai avansat de degradare decat cealalta. Poate ca un experiment ce consta in taierea marului in doua jumatati si manifestarea sentimentelor fata de cele doua jumatati de mar suna de-a dreptul banal, smintit si idiot, insa este un experiment extraordinar ce denota puterea gandului nu doar asupra psihicului, dar si a fizicului. Rezultatele nu pot fi negate, iar micul experiment il poti incerca si tu acasa.
Nikki Owen este de parere ca mentinerea frumusetii si a tineretii fizice depinde in mare masura de felul in care ne adresam noua insene, spunandu-ne cuvinte pozitive, adoptand ganduri optimiste sau avand o peceptie mai fericita asupra vietii. Ar trebui de asemenea sa constientizam impactul pe care gandirea il poate avea asupra infatisarii. “In interiorul sau, fiecare dintre noi are puterea de a-si crea viata pe care si-o doreste”, afirma acesta. Concluziile experimentului lui Nikki se bazeaza pe o alta teorie celebra, cea a profesorului japonez Masaru Emoto.
Conform cercetarilor lui Masaru Emoto, moleculele din cristalele de apa pot fi influentate de gandurile, cuvintele si sentimentele noastre, determinand in consecinta forma cristalelor. Apei i-au fost adresate doua tipuri de mesaje verbale diferite: pozitive si negative. S-a observat ca moleculele de apa expuse mediilor afectuoase, fericite si mesajelor verbale de tip pozitiv au format cristale simetrice, proportionale, in timp ce moleculele de apa expuse influentelor neplacute si cuvintelor au capatat forme neregulate. Daca apa este influentata de gandurile noastre, daca un mar este receptiv la puterea mintii noastre, la sentimentele noastre negative si pozitive, la emisiile si vibratiile noastre emotionale ganditi-va ce impact urias avem noi asupra noastra.... Sentimentele negative, frustrarile, mania, ura, gelozia, ranchiuna, dorinta de razbunare ne afecteaza corpul psihic si pe cel fizic, atacand celulele corpului, organele, favorizand boli de inima, ficat, cancer, etc. La polul pus, sentimentele pozitive vindeca, conduc spre armonie, echilibru, spre intregirea ca sens.
Nikki Owen este de parere ca mentinerea frumusetii si a tineretii fizice depinde in mare masura de felul in care ne adresam noua insene, spunandu-ne cuvinte pozitive, adoptand ganduri optimiste sau avand o peceptie mai fericita asupra vietii. Ar trebui de asemenea sa constientizam impactul pe care gandirea il poate avea asupra infatisarii. “In interiorul sau, fiecare dintre noi are puterea de a-si crea viata pe care si-o doreste”, afirma acesta. Concluziile experimentului lui Nikki se bazeaza pe o alta teorie celebra, cea a profesorului japonez Masaru Emoto.
Conform cercetarilor lui Masaru Emoto, moleculele din cristalele de apa pot fi influentate de gandurile, cuvintele si sentimentele noastre, determinand in consecinta forma cristalelor. Apei i-au fost adresate doua tipuri de mesaje verbale diferite: pozitive si negative. S-a observat ca moleculele de apa expuse mediilor afectuoase, fericite si mesajelor verbale de tip pozitiv au format cristale simetrice, proportionale, in timp ce moleculele de apa expuse influentelor neplacute si cuvintelor au capatat forme neregulate. Daca apa este influentata de gandurile noastre, daca un mar este receptiv la puterea mintii noastre, la sentimentele noastre negative si pozitive, la emisiile si vibratiile noastre emotionale ganditi-va ce impact urias avem noi asupra noastra.... Sentimentele negative, frustrarile, mania, ura, gelozia, ranchiuna, dorinta de razbunare ne afecteaza corpul psihic si pe cel fizic, atacand celulele corpului, organele, favorizand boli de inima, ficat, cancer, etc. La polul pus, sentimentele pozitive vindeca, conduc spre armonie, echilibru, spre intregirea ca sens.
Trupul, ca si chipul , poate lua forma gandurilor. Puterea gandului se manifesta la nivelui diferite, insa depinde de tine sa fie incredibile. Suntem creatori, suntem creatii si, invididual, purtam un aflux de energie, suntem parte a universului, putem atrage raul in momentul in care punem raul in fata. Cand lasam gandurile negative sa ne invadeze mintea, se declanseaza un lant al prabusirilor. Prima atrage pe a doua dupa sine, cea de a doua creeaza premizele celei de-a treia si de aici se da cale libera raului inevitabil. Prabusirea finala este cauzata de primul gand negativ. Victoria personala este consecinta primului gand pozitiv.
Cand lasam gandirea pozitiva sa ne ghideze, devenim purtatorii unui magnet, magnet care atrage binele, frumusetea, armonia, vointa. Vibratiile dorintelor noastre sunt la unison cu cele ale dorintelor lucrurilor din jurul nostru. Cand mintea este invadata de ganduri pozitive, se creeaza premizele indeplinirii scopului propus. Subconstientul are posibilitati nelimitate Gandul este o forta dinamica, in evolutie, in alergare, in graba. Gandul misca. Gandul se ia. Gandul creeaza. Molipseste. Imbolnaveste si da viata. Putem face multe cu puterea gandului.... Gandurile aduc deopotriva energie pozitiva si negative, gandurile ne pot transforma chipurile, ne pot echilibra sau dezechilibra energetic, ne pot aduce sau ne pot rupe de intreg universal nostru relational.
Primesti ganduri pozitive de la cei din jurul tau, le imparti la randul tau. Este o singura si mare lege, un singur si mare secret: dai, ti se da. Este asa simplu precum pare… The good you do comes to you back. Este legea nescrisa a bumerangului. Gandurile noastre reprezinta darul pe care l-am primit odata cu constientizarea. Suntem un miracol si trebuie sa ne fim recunoscatori pentru ceea ce suntem si sa profitam de puterea extraordinara a mintii umane. La urma urmei, tot ceeea ce ne este specific noua, fiintelor umane, sunt gandurile… Daca un incendiu ne-ar distruge peste noapte tot ceea ce am realizat intr-o viata pamanteana intreaga? Daca in urma unui cutremur, am ramane fara toti cei dragi? Daca o boala grava te-ar pune in imposibilitatea de a realiza fizic ceea ce ne visam sau ne doream de o viata intreaga? Cu ce am mai ramane? Cu noi si gandurile noastre....
Dana Negoita
Subconstientul....
Subconstientul respira odata cu tine. Da-i ceea ce merita si vei primi ceea ce meriti. Ofera-i impresii pozitive, ofera-i deschidere, ofera iertare si intelegere fata de cei care ti-au gresit, elibereaza toate tensiunile si resentimentele pe care le-ai acumulat si fii sigura ca iti vei primi inzecit recompensa.
“Orice lucru pe care mintea si-l imagineaza si crede in el devine realizabil” – Napoleon HillIn mod inexplicabil, avem tendinta de a cobori tonul vocii atunci cand ne aflam intr-o incapere in care se afla o fotografie reprezentand o biblioteca. In mod straniu, daca iti spui in gand, cu convingere, inainte de a dormi, ca este necesar sa te trezesti la ora 7, te vei trezi, fara ajutorul alarmei, la ora 7. Intr-un mod ciudat, cu ajutorul hipnozei, poti induce in subconstientul unei persoane si la nivel fizic simptomele unei boli. In mod miraculos, prin rugaciune puternica si perseverenta, poti induce vindecarea unei boli considerate incurabile.
Spune-i unei persoane ca nu a facut nimic bun in viata si acea persoana o sa fie convinsa ca nu a facut nimic bun in viata sa. Spune-i unei persoane ca este cea mai frumoasa din lume si vei vedea cum chipul sau se lumineaza de frumuste. Unii cercetatori geniali ai lumii au gasit in timpul somnului solutii la problemele la care nu gaseau rezolvare in timpul starii de veghe. Sugestiile, gandurile si sentimentele umane pot influenta chiar si moleculele din cristalele de apa, generand o forma proportionata sau disproportionata a cristalelor. Nu este mintea cea mai puternica arma care se afla la dispozitia omului?... Nu dispune subconstientul de o putere incredibila?...
Subconstientul, forta dinauntru care te aduce langa ceea ce-ti doresti
Ceea ce vezi, crezi, simti si gandesti este trimis mai departe subconstientului. Subconstientul respira odata cu tine. Subconstientul inspira impresiile tale. Da-i ceea ce merita si vei primi ceea ce meriti. Ofera-i impresii pozitive, ofera-i deschidere, ofera iertare si intelegere fata de cei care ti-au gresit, elibereaza toate tensiunile si resentimentele pe care le-ai acumulat si fii sigura ca iti vei primi inzecit recompensa. Tot ceea ce iti oferi interior si toate gandurile pozitive pe care le emiti catre ceilalti vor atrage catre tine gandurile pozitive ale celorlalti. Indiferent daca sunt negre, albe sau gri, subconstientul nu va intarzia sa-si manifeste reactiile fata de aceste ganduri. Spune-i ca iti doresti un anume lucru si imagineaza-te cat de fericita esti atunci cand obtii acest lucru. Spune-i in mod constant, convinsa de posibilitatea implinirii dorintei tale. Fa acest lucru cand esti relaxata si destinsa, cand te eliberezi de toate grijile si nelinistile. Imaginea mentala pe care ti-o proiectezi in minte la nivel vizual, cu perseverenta, cu convingere, se poate transforma in realitate imediata. Subconstientul va face astfel incat, prin preajma circumstantelor, a intamplarii sau a sansei, sa primesti ceea ce i-ai spus ca iti doresti. Cere-i subconstientului si iti va da…
Subconstientul nu merge la culcare odata cu corpul tau, el ramane activ 24 de ore din 24, supraveghind si veghind gandurile. Subconstientul nu elibereaza idei, insa le accepta ca adevarate pe cele pe care mintea constienta le percepe ca atare. Sugestia in sine are puteri miraculoase sau malefice. Poate distruge sau poate conduce catre lucruri minunate, pozitive. “Sunt fericita”, “sunt sanatoasa”, “am gasit jobul care imi aduce atisfactie”, “am aflat acea iubire care ma face sa ma simt mai implinita” sunt sugestii mult mai puternice decat “”voi fi fericita”, “voi fi sanatoasa”, “voi gasi jobul care sa imi aduca satisfactie”, “voi gasi acea iubire care sa ma faca sa ma simt implinita”. Autosugestia poate face acelasi lucru. Heterosugestia (sugestia venind din partea altor persoane) are si ea proprietati identice. Manipularea si controlul emotional se folosesc spre exemplu de puterea negativa a heterosugestiei. Poti sugestiona unui om sa devina ceea ce vrei tu pana cand acesta devine ceea ce vrei tu.
Mintea este un intreg alcatuit din doua componente si nu i se poate nega caracterul sau dual. “In mod obisnuit ele (componentele) sunt numite mentalul obiectiv si mentalul subiectiv, adica mentalul constient si mentalul inconstient, spiritul treaz si cel care doarme, eul de suprafata si eul profund, mentalul ce supravegheaza actiunile voluntare si cel ce supravegheaza actiunile involuntare, masculinul si femininul, constient si inconstient”, spune Joseph Murphy in cartea sa "Puterea extraordinara a subconstientului tau" . Pentru a ne face sa intelegem, Murphy aseamana metaforic mintea umana unei gradini: “ Dumneavoastra sunteti gradinarii care planteaza in cursul zilei diferite seminte ( ganduri intretinute in subconstientul propriu). Ceea ce “semanati” acum in subconstient veti “culege” mai tarziu ca efecte, in corpul si in destinul dvs.”
Mintea reprezinta cu siguranta o putere incredibila insa nimeni nu ne invata cum sa folosim aceasta putere. Ca sa generezi sau sa dai nastere acelor lucruri pe care le doresti in viata trebuie sa preiei mai intai controlul asupra mintii. Pentru a imprima subconstientului acea stare pe care doresti sa o ai sau acel lucru la care ai visat, trebuie sa presupui ca deja ai obtinut acel lucru. Imprimand subconstientului frici, experiente negative, conditionari, le vei scoate la iveala in realitatea concreta si iti vei reduce sansele de a ajunge acolo unde doresti. Imaginea mentala si proiectarea ei cu perseverenta si credinta in subconstient reprezinta secretul de a obtine de la subconstient tot ceea ce iti doresti. Vizualizeaza dorinta pe care o ai. Confera-i dorintei tale o imagine vizuala si mentine-o in minte suficient de mult timp incat sa crezi in ea. Bucura-te ca si cum dorinta ta ar fi realizata. Mai devreme sau mai tarziu, subconstientul va face astfel incat aceasta dorinta sa fie pusa in practica.
Sunt genul de persoana care nu reuseste sa vada soarele intr-o zi cu soare daca in mintea ei sunt numai nori. Sunt genul de persoana careia daca ii arati partea alba a lucrurilor, o sa-ti demonstreze ca exista si o parte gri. Sunt genul de persoana care atunci cand iese din casa si isi spune ca astazi o sa aiba cea mai insorita zi din viata ei, afara incepe sa ploua cu galeata. Nici dupa lecturarea cartii “Puterea extraordinara a subconstientului tau” de Joseph Murphy, situatia, norocul, viata si destinul meu nu s-au schimbat radical. Nu inca… Am realizat insa ca subconstientul are o putere fantastica. Aceasta putere, daca stii cum sa o exploatezi, te poate aduce chiar langa ceea ce vrei…De astazi o sa-i testez puterea.
Am conturat mai sus cateva dintre ideile cartii “Puterea extraordinara a subconstientului tau”. O recomand ca pe o lectura revigoranta, care te face sa te trezesti, sa iti doresti, sa lupti cu tine insati, sa stii ce sa-i ceri subconstientului, sa-l faci sa indeplineasca dorintele.
(preluat din Garbo)
Mintea este un intreg alcatuit din doua componente si nu i se poate nega caracterul sau dual. “In mod obisnuit ele (componentele) sunt numite mentalul obiectiv si mentalul subiectiv, adica mentalul constient si mentalul inconstient, spiritul treaz si cel care doarme, eul de suprafata si eul profund, mentalul ce supravegheaza actiunile voluntare si cel ce supravegheaza actiunile involuntare, masculinul si femininul, constient si inconstient”, spune Joseph Murphy in cartea sa "Puterea extraordinara a subconstientului tau" . Pentru a ne face sa intelegem, Murphy aseamana metaforic mintea umana unei gradini: “ Dumneavoastra sunteti gradinarii care planteaza in cursul zilei diferite seminte ( ganduri intretinute in subconstientul propriu). Ceea ce “semanati” acum in subconstient veti “culege” mai tarziu ca efecte, in corpul si in destinul dvs.”
Mintea reprezinta cu siguranta o putere incredibila insa nimeni nu ne invata cum sa folosim aceasta putere. Ca sa generezi sau sa dai nastere acelor lucruri pe care le doresti in viata trebuie sa preiei mai intai controlul asupra mintii. Pentru a imprima subconstientului acea stare pe care doresti sa o ai sau acel lucru la care ai visat, trebuie sa presupui ca deja ai obtinut acel lucru. Imprimand subconstientului frici, experiente negative, conditionari, le vei scoate la iveala in realitatea concreta si iti vei reduce sansele de a ajunge acolo unde doresti. Imaginea mentala si proiectarea ei cu perseverenta si credinta in subconstient reprezinta secretul de a obtine de la subconstient tot ceea ce iti doresti. Vizualizeaza dorinta pe care o ai. Confera-i dorintei tale o imagine vizuala si mentine-o in minte suficient de mult timp incat sa crezi in ea. Bucura-te ca si cum dorinta ta ar fi realizata. Mai devreme sau mai tarziu, subconstientul va face astfel incat aceasta dorinta sa fie pusa in practica.
Sunt genul de persoana care nu reuseste sa vada soarele intr-o zi cu soare daca in mintea ei sunt numai nori. Sunt genul de persoana careia daca ii arati partea alba a lucrurilor, o sa-ti demonstreze ca exista si o parte gri. Sunt genul de persoana care atunci cand iese din casa si isi spune ca astazi o sa aiba cea mai insorita zi din viata ei, afara incepe sa ploua cu galeata. Nici dupa lecturarea cartii “Puterea extraordinara a subconstientului tau” de Joseph Murphy, situatia, norocul, viata si destinul meu nu s-au schimbat radical. Nu inca… Am realizat insa ca subconstientul are o putere fantastica. Aceasta putere, daca stii cum sa o exploatezi, te poate aduce chiar langa ceea ce vrei…De astazi o sa-i testez puterea.
Am conturat mai sus cateva dintre ideile cartii “Puterea extraordinara a subconstientului tau”. O recomand ca pe o lectura revigoranta, care te face sa te trezesti, sa iti doresti, sa lupti cu tine insati, sa stii ce sa-i ceri subconstientului, sa-l faci sa indeplineasca dorintele.
(preluat din Garbo)
miercuri, 8 decembrie 2010
Nasterea unei definitii
Să vinzi piei de closca la gura Labirintului
intocmai lui Borges
numit în derâdere inspector al pietii de pasari din Buenos Aires
si să te iei în serios
de parca-ai fi dereticat cotete cu vulturi
de parca-ai fifacut ordine în colonia de pelicani.
Trebuie intretinuta o anumita confuzie
ca legatura dintre hotul de buzunare si canguri,
altfel bietului reporter i se apleaca de-atita realitate
iar criticul literar acuza în sfirsit marea
ca-i prea manierista...
Astfel indraznesc eu să numesc viata:
acea cazna fertila a obiectelor
de-a deveni altceva decit sint
(Mircea Dinescu)
intocmai lui Borges
numit în derâdere inspector al pietii de pasari din Buenos Aires
si să te iei în serios
de parca-ai fi dereticat cotete cu vulturi
de parca-ai fifacut ordine în colonia de pelicani.
Trebuie intretinuta o anumita confuzie
ca legatura dintre hotul de buzunare si canguri,
altfel bietului reporter i se apleaca de-atita realitate
iar criticul literar acuza în sfirsit marea
ca-i prea manierista...
Astfel indraznesc eu să numesc viata:
acea cazna fertila a obiectelor
de-a deveni altceva decit sint
(Mircea Dinescu)
marți, 7 decembrie 2010
Citatul zilei 07.12.2010
Efortul isi arata roadele dupa ce o persoana refuza sa se opreasca.
Napoleon Hill
Napoleon Hill
Plantuta mea....IUBIRE...
-Te-ai trezit iubita Camelie?
-Doamne plantuta,tu vorbesti cu mine din nou?
Intotdeauna am crezut in minuni...E o minune..Plantuta mea vorbeste dupa luni cu mine...chiar azi de ziua mea,de ziua lui..de ziua ei...
-Plantuta cum te simti azi?Stii?E ziua ta...
-E ziua mea?Si cati ani am?
-Esti micuta...ai doar zece luni...Pe sapte februarie vei implini un an...
-A ,da?Si cum ma cheama?
-IUBIRE te cheama plantuta mea draga...IUBIRE...
-Draga mea Camelie...si tu esti o plantuta?Ai nume de floare..
-Nu plantuta..eu nu sunt floare..ci un mic sufletel ce te iubeste enorm pe tine..care si-a facut griji pentru tine aici fiind...
-De ce?Tu mi-ai dat viata,m-ai ingrijit,mi-ai vorbit,mi-ai cantat,m-ai mangaiat..mi-e bine langa inimioara ta..
-Nu eu ti-am dat viata.Stii?Imi amintesc totul mai putin cine mi-a dat mica samanta de care eu am avut mare grija ulterior.Te-am pus cu dragoste in pamant..era iarna si frig..dar eu iti vorbeam te incalzeam..si am sperat sa rasari..sa cresti..sa devii..frumoasa de azi.Si Dumnezeu mi-a ascultat rugamintea.In mai erai deja frumoasa..aveai si un mic bobocel.
-Cum arat draga Camelie?
-Ai frunze cerate verzi,frumoase..si boboci bleu ca privirea mea iubita,ca cerul senin al tuturor diminetilor de mai...
-Si flori?De ce nu am flori?
-Pentru ca aici e frig si intuneric...Dar intr-o zi..vom iesi de aici.Eu,sub picaturi de ploaie,fulgi de nea,sau raze de soare..voi intelege ca totusi exist,iar tu..iubita plantuta..vei inflori..vei fi iubita si admirata de toti ce te vor privi..
-Vreau!Cand se va intampla asta?
-Cand va vrea Dumnezeu..Trebuie sa-ti mai spun ceva.Ursitoarele tale..ti-au prezis ca doar eu sa stiu cum te cheama.Afara..toti te vor indragi,dar nimeni nu te va striga vreodata...IUBIRE..Posibil sa te intristeze asta..dar te vei obisnui..
-Dar ma vei striga tu Camelie..si-mi ajunge...jur!
-Intr-o zi voi pleca si eu...vei ramane singura...si-atunci...
-Nu-mi place ce spui..si eu?Voi pleca si eu?
-Nu..tu vei trai mult..mereu..te vei face si mai frumoasa si vei incalzi multe inimi cu gingasia si frumusetea ta...Un lucru e bine sa stii...poti deveni nemuritoare doar prin ce vei reusi sa lasi in inimile celor din jurul tau.Sa nu fii rea.Poate un copil iti va rupe vreodat un mugure..Tu sa nu-l intepi si sa nu plangi.Sa constientizezi ca exact in acel loc va creste alt mugure,mai viguros si mai frumos...Promiti plantuta?
-Da Camelie...dar el...unde e el de ziua noastra?
-Are grija de el,de viata..si nu numai.Eu simt ca e cu noi..chiar daca nu e...Intelegi?Se gandeste la tine..daca ai mai crescut...Ii e dor de tine..de noi...Deci..e cu noi...
-Eu nu mi-l aduc aminte iubita Camelie...eram asa micuta in luna mai...E frumos?
-Foarte frumos...ii semeni...bleu e culoarea lui preferata...Intr-o zi va veni sa te vada...iar daca nu va reusi...sa nu te superi...el te iubeste la fel de mult ca si mine...dar are viata lui...trebuie sa respectam asta..
-Si tu?Tie nu-ti e dor de el?
-Te am pe tine IUBIRE....e ca si cum ar fi mereu cu mine...te am, pe tine!
-Mda...eu nu inteleg chiar tot...dar imi place numele meu...IUBIRE....va multumesc ca mi-ati dat viata....nu va voi parasi inimile niciodata..promit!
-E tarziu draga plantuta...hai sa dormim...poate-l vom visa...atunci aceasta zi ar fi chiar perfecta...vrei?
-Da,vreau...tot ce vrei tu vreau si eu...TE IUBESC!
-Si eu te iubesc draga mea plantuta...sa visezi frumos!
Sunt fericita...plantuta mea vorbeste...si ma iubeste...ce mi-as fi putut dori mai mult in aceasta speciala zi?
Noapte buna tuturor ce-au cunoscut iubirea adevarata macar o data-n viata...
luni, 6 decembrie 2010
Sus
Era ceva în atmosfera,
o boare uscata, un aer incins,
parca s-ar fi scuturat o cometa
scapata pe sens interzis.
Carele se rasuceau descriind
variabile intersectii
pe Calea Lactee marsaluiau
nevazuti meteoritii.
Tu erai mult mai departe de ei
intr-o directie contrara,
să te ajung mi-ar fi trebuit
treizeci de ani si o vara.
Nu-ti vedeam decât un colt de obraz,
paru-ti cazuse pe frunte,
numarai satelitii de tinichea
ca pe niste margele marunte.
Ti-am făcut semn si tu ai raspuns,
sau poate mi se paruse doar mie,
s-ar fi putut să mă-nsel,
cine stie!?
In atmosfera era cu siguranta ceva,
un sentiment cosmic rebel,
te-am sunat, te-am sunat, te-am sunat,
si n-ai raspuns la apel.
(Daniel Dragan)
o boare uscata, un aer incins,
parca s-ar fi scuturat o cometa
scapata pe sens interzis.
Carele se rasuceau descriind
variabile intersectii
pe Calea Lactee marsaluiau
nevazuti meteoritii.
Tu erai mult mai departe de ei
intr-o directie contrara,
să te ajung mi-ar fi trebuit
treizeci de ani si o vara.
Nu-ti vedeam decât un colt de obraz,
paru-ti cazuse pe frunte,
numarai satelitii de tinichea
ca pe niste margele marunte.
Ti-am făcut semn si tu ai raspuns,
sau poate mi se paruse doar mie,
s-ar fi putut să mă-nsel,
cine stie!?
In atmosfera era cu siguranta ceva,
un sentiment cosmic rebel,
te-am sunat, te-am sunat, te-am sunat,
si n-ai raspuns la apel.
(Daniel Dragan)
Umbra
Cuvintele au umbra
ca pietrele de hotar
ca arborii si vita de vie
ca adevarul
dincolo de care
e inca ceva.
(Daniel Dragan)
ca pietrele de hotar
ca arborii si vita de vie
ca adevarul
dincolo de care
e inca ceva.
(Daniel Dragan)
duminică, 5 decembrie 2010
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.
Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.
(Nichifor Crainic)
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.
Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.
(Nichifor Crainic)
Sa fiu doar...a ta.....
Nu sunt poet sa scriu mai bine
Nu sunt o lacrima divina
Nu sunt o stea ce rasare
Dar sunt o inima ce doare.
Nu-mi ajung cuvinte
Sa scriu ce-a fost cindva
O dragoste fierbinte
Ce n-o voi regreta
As vrea sa uit dar inima ma doare
Ca te iubesc prea mult.
As vrea sa mint ca am uitat de tine
Acum totul e pierdut.
Imi aduc aminte intruna de noi
Eram fericiti alergam prin ploi
Dar ziua a venit si noi ne-am despartit
Si ma simt vinovata de cele intimplate
Ne-am pricinuit numai durere
Uitind ca am avut si placere
Numai lacrimi si tacere
Nestiind ce-i dragostea
Soarele rasare si apune
Ochii in lacrimi imi sunt
Ma cheama intruna la tine
Imi spune ceva din pamint
Si dorind sa fiu fericita
Sa fim numai in doi
Nu pot,nu am curajul
Sa te chem inapoi
Vei crede despre mine
Lucruri dureroase
Dar sigur,iti vei aminti
Si lucruri frumoase
De-as avea o putere
Sa intru in inima ta
As face sa fii cu mine
Nu cu altcineva
As face sa ma iubesti
Asa cum te iubesc si eu
Sa fim impreuna la bine si la rau
Sa uitam de lume
De tot ce este in ea
Si pentru prima data
Sa fiu doar a ta...............
(Enigma)
Nu sunt o lacrima divina
Nu sunt o stea ce rasare
Dar sunt o inima ce doare.
Nu-mi ajung cuvinte
Sa scriu ce-a fost cindva
O dragoste fierbinte
Ce n-o voi regreta
As vrea sa uit dar inima ma doare
Ca te iubesc prea mult.
As vrea sa mint ca am uitat de tine
Acum totul e pierdut.
Imi aduc aminte intruna de noi
Eram fericiti alergam prin ploi
Dar ziua a venit si noi ne-am despartit
Si ma simt vinovata de cele intimplate
Ne-am pricinuit numai durere
Uitind ca am avut si placere
Numai lacrimi si tacere
Nestiind ce-i dragostea
Soarele rasare si apune
Ochii in lacrimi imi sunt
Ma cheama intruna la tine
Imi spune ceva din pamint
Si dorind sa fiu fericita
Sa fim numai in doi
Nu pot,nu am curajul
Sa te chem inapoi
Vei crede despre mine
Lucruri dureroase
Dar sigur,iti vei aminti
Si lucruri frumoase
De-as avea o putere
Sa intru in inima ta
As face sa fii cu mine
Nu cu altcineva
As face sa ma iubesti
Asa cum te iubesc si eu
Sa fim impreuna la bine si la rau
Sa uitam de lume
De tot ce este in ea
Si pentru prima data
Sa fiu doar a ta...............
(Enigma)
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Tristetea lunii...
În asta seara luna viseaza mai trîndava,
Ca o frumoasa care în perini s-a culcat,
Si-si mîngîie cu mîna-i usoara, în zabava,
Cînd atipeste, sînul rotund si despuiat.
Pe umeri de matase o poarta moi nametii,
Cînd moare istovita de lungul ei lesin,
Si ochii-i dusi pe albe vedenii ale vietii,
Le suie-nfloritoare spre cerul ei senin.
Si cînd ades pe lume, de-aleanul ei patrunsa,
Îsi lasa ca sa pice o lacrima ascunsa,
Doar un poet cucernic, dusman al somnului,
Ia lacrima palita, în palme o aduna
Ca pe-un opal cu ape ce licare, s-o puna
În inima, departe de ochii soarelui.
(Charles Baudelaire)
Ca o frumoasa care în perini s-a culcat,
Si-si mîngîie cu mîna-i usoara, în zabava,
Cînd atipeste, sînul rotund si despuiat.
Pe umeri de matase o poarta moi nametii,
Cînd moare istovita de lungul ei lesin,
Si ochii-i dusi pe albe vedenii ale vietii,
Le suie-nfloritoare spre cerul ei senin.
Si cînd ades pe lume, de-aleanul ei patrunsa,
Îsi lasa ca sa pice o lacrima ascunsa,
Doar un poet cucernic, dusman al somnului,
Ia lacrima palita, în palme o aduna
Ca pe-un opal cu ape ce licare, s-o puna
În inima, departe de ochii soarelui.
(Charles Baudelaire)
Ecoul karmei
http://www.neogen.ro/logica/poze/ecoul-karmic-4035120-1556245
Ecoul karmei noastre nu este atragator pentru intelect – de ce am ramane in mod constient pe un asemenea teren periculos? Dar ego-ul este alimentat de emotii si karma noastra are destule mijloace sa ne faca sa uitam tot ceea ce am invatat si sa ne arunce pe aceasta cale. Astfel ne unim vocea cu cea a ecoului si trecutul isi face intrarea imediat in curentul realitatii noastre. Si, pe masura ce vedem ca nivelul energiei se schimba, pentru a se adapta cerintelor karmei, ne reamintim de ce am trudit atat sa evitam aceasta cale care redevine parcursul calatoriei noastre.
Sa ii dam glas ecoului karmei, in realitatea noastra prezenta? Este o optiune atractiva, atunci cand credem ca sufletul nostru poate creste prin retrairea trecutului. O alta varianta ar fi sa cream putere prin intentie, in fiecare moment. Atunci cand ne concentram in fiecare clipa asupra propriei noastre puteri, asupra conectarii, bucuriei si abundentei, prezentul devine ceea ce noi intentionam si soaptele ecoului noastru karmic dispar, pentru ca am indepartat orice obstacol care le-ar putea reflecta, stiind in acelasi timp ca nu mai avem nevoie sa parcurgem cai deja umblate. Saptamana aceasta, ganditi-va la ecourile karmice pe care le auziti soptindu-va. Va uniti vocea cu ele, sau alegeti sa creati cu intentie noua fiecare clipa? Raspunsul reprezinta diferenta dintre trecut si prezent, dintre vechi si nou, dintre a trai prin intermediul ecourilor sau prin propria voce puternica.
In natura ecoul apare atunci cand un sunet este reflectat de o suprafata dura. In viata noastra,ecourile reprezinta o energie semnificativa a trecutului care se intoarce iar si iar la noi, deorece am creat un blocaj care o impiedica sa ne depaseasca pentru totdeauna. Suntem artrasi sa ne asumam ecoul, din nevoia de validare a ego-ului nostru si din sentimentele noastre de inadecvare si neputinta. Credem ca daca ii dam acestui ecou mai multa putere, vom putea gasi o cale noua de a-l rezolva. Dar pentru a putea rezona cu ecoul trebuie sa ne aflam in energia lui si aceasta este o tentatie cu care ne confruntam la fiecare pas al calatoriei noastre.
Noi alegem vibratia energetica pe doua planuri, emotional si intelectual. La nivel intelectual, alegerea este clara – de ce nu ne-am afla la un nivel de vibratie superioara, bucurandu-ne de beneficiile unui trai multi-dimensional. La nivel emotional, alegerea nu mai este chiar atat de clara. Emotiile noastre ne atrag atat de puternic,incat atunci cand ne confruntam cu un ecou karmic, tentatia de a ne scufunda putin in adancul memoriei, astfel incat sa ne putem desface, reface sau reconstitui, este aproape irezistibila.
(Logica)
Ecoul karmei noastre nu este atragator pentru intelect – de ce am ramane in mod constient pe un asemenea teren periculos? Dar ego-ul este alimentat de emotii si karma noastra are destule mijloace sa ne faca sa uitam tot ceea ce am invatat si sa ne arunce pe aceasta cale. Astfel ne unim vocea cu cea a ecoului si trecutul isi face intrarea imediat in curentul realitatii noastre. Si, pe masura ce vedem ca nivelul energiei se schimba, pentru a se adapta cerintelor karmei, ne reamintim de ce am trudit atat sa evitam aceasta cale care redevine parcursul calatoriei noastre.
Sa ii dam glas ecoului karmei, in realitatea noastra prezenta? Este o optiune atractiva, atunci cand credem ca sufletul nostru poate creste prin retrairea trecutului. O alta varianta ar fi sa cream putere prin intentie, in fiecare moment. Atunci cand ne concentram in fiecare clipa asupra propriei noastre puteri, asupra conectarii, bucuriei si abundentei, prezentul devine ceea ce noi intentionam si soaptele ecoului noastru karmic dispar, pentru ca am indepartat orice obstacol care le-ar putea reflecta, stiind in acelasi timp ca nu mai avem nevoie sa parcurgem cai deja umblate. Saptamana aceasta, ganditi-va la ecourile karmice pe care le auziti soptindu-va. Va uniti vocea cu ele, sau alegeti sa creati cu intentie noua fiecare clipa? Raspunsul reprezinta diferenta dintre trecut si prezent, dintre vechi si nou, dintre a trai prin intermediul ecourilor sau prin propria voce puternica.
In natura ecoul apare atunci cand un sunet este reflectat de o suprafata dura. In viata noastra,ecourile reprezinta o energie semnificativa a trecutului care se intoarce iar si iar la noi, deorece am creat un blocaj care o impiedica sa ne depaseasca pentru totdeauna. Suntem artrasi sa ne asumam ecoul, din nevoia de validare a ego-ului nostru si din sentimentele noastre de inadecvare si neputinta. Credem ca daca ii dam acestui ecou mai multa putere, vom putea gasi o cale noua de a-l rezolva. Dar pentru a putea rezona cu ecoul trebuie sa ne aflam in energia lui si aceasta este o tentatie cu care ne confruntam la fiecare pas al calatoriei noastre.
Noi alegem vibratia energetica pe doua planuri, emotional si intelectual. La nivel intelectual, alegerea este clara – de ce nu ne-am afla la un nivel de vibratie superioara, bucurandu-ne de beneficiile unui trai multi-dimensional. La nivel emotional, alegerea nu mai este chiar atat de clara. Emotiile noastre ne atrag atat de puternic,incat atunci cand ne confruntam cu un ecou karmic, tentatia de a ne scufunda putin in adancul memoriei, astfel incat sa ne putem desface, reface sau reconstitui, este aproape irezistibila.
(Logica)
Orologiul de gheaţă
La cumpana nopţii, eu sui într-un turn.
Paingi, cucuvai înţelepte
se-ntrec să-mi oprească urcuşul nocturn
de stajă pe strâmtele trepte.
Dar nu e nici buhă cu strigatul ei,
nici iască cu ochiul sinistru,
nici aprige pliscuri ce scuipă ulei,
nici aripi suflând ca un sistru,
nici spadă jucându-mi pe crestet pieziş,
nici limba-ntre graniţe oarbe
să stea împotriva acestui suiş
ce-ntr-una, hipnotic, mă soarbe.
Treptat izbăvit de pământul greoi,
desprins de lumeşti simulacre,
mă-atrage un cer limpezit ca un sloi
cântând din vapaile sacre.
Cu ce fel de grai să rostesc pe deplin
şi cui - amuţitul elogiu?
În turn, îngheţat, albăstriu, cristalin,
mă-aşteaptă un divin orgoliu.
Mărire acestei adânci arătări!
În locul rotirii de zodii,
cu inimi aici şi la mari depărtări
stau orele fixe, ca rodii.
Uitate sunt, deci, izgonite de timp
aversa de stele-n înalturi,
şi naşterea florii superbe din ghimp,
şi goana dorinţei în salturi.
De-acolo de sus, de pe înaltul prag
privesc fascinat înafără.
Ce sferă perfectă! Pământul cel mic
cu multele sale învelişuri
e una: nimic nu se naşte, nimic
nu moare în lut şi-n frunzişuri.
Vai mie, credeam că fărima e-n mers!
Iertare, ah! somnuri eterne,
minuni împietrite cu licarul şters
de-o iarna ce nu se mai cerne.
Ca roiuri de ornice prinse-n îngheţ
ce-mi mângâie ochii şi părul,
descopăr în lucruri tiparul măreţ,
modelul dintâi, Adevârul.
Nicicând n-am crezut că-o să poată-ncăpea
pădurea-ntr-o singură ghindă,
noianul de stele-ntr-o singură stea,
oceanu-ntr-un ciob de oglindă.
Aceasta e fata trăind dedesubt
a lumii, obrazul de taină:
integru, statornic, în veci necorupt,
mereu despuiat de-orice haină.
O, veşnic aş vrea să întârzii aici,
pe treapta supremă la care
fiinţa nu scade ca umbrele, nici
prezenţa nu trece-n mişcare.
Mereu să mă-mbete, cuprins la mijloc,
şederea a toate-ntru sine.
Dar vai! răsuflarea mea, ca un foc,
topeşte zăpada sub mine.
O limbă porneşte să mişte, şi bat
cleios adormitele ore,
şi prind să răsară-ntr-un spaţiu curbat
de spaime străvechi aurore;
privelişti limpide se-mpăienjenesc,
departe o lună apune,
cad codrii cu-un ţipăt prelung, omenesc
şi marea începe să sune.
O, nu-mi este dat ca în marele ger
să dăinui! Vai, nu mi se cade
aici, unde toate - salvate - sunt cer,
aici, în opritele cascade,
să-ntârzii prea mult: nu sunt vrednic să port
în ochi fericita vedere
a viului care-mi apare ca mort,
a tot ce durează-n cădere...
De-aceea mă-ntorc întristat şi cobor.
Paingi, cucuvai înţelepte
mă cheamă-ndărăt, mă ajută să zbor
în jos, pe spirale, pe trepte.
Dar eu încă sovai: mă tem să mă scald
în ore ce iarăşi mă-nhaţa.
Eu plâng, şi mă zbucium în trupul meu cald.
În turn, orologiul îngheaţă.
(S.A. Doinas)
Paingi, cucuvai înţelepte
se-ntrec să-mi oprească urcuşul nocturn
de stajă pe strâmtele trepte.
Dar nu e nici buhă cu strigatul ei,
nici iască cu ochiul sinistru,
nici aprige pliscuri ce scuipă ulei,
nici aripi suflând ca un sistru,
nici spadă jucându-mi pe crestet pieziş,
nici limba-ntre graniţe oarbe
să stea împotriva acestui suiş
ce-ntr-una, hipnotic, mă soarbe.
Treptat izbăvit de pământul greoi,
desprins de lumeşti simulacre,
mă-atrage un cer limpezit ca un sloi
cântând din vapaile sacre.
Cu ce fel de grai să rostesc pe deplin
şi cui - amuţitul elogiu?
În turn, îngheţat, albăstriu, cristalin,
mă-aşteaptă un divin orgoliu.
Mărire acestei adânci arătări!
În locul rotirii de zodii,
cu inimi aici şi la mari depărtări
stau orele fixe, ca rodii.
Uitate sunt, deci, izgonite de timp
aversa de stele-n înalturi,
şi naşterea florii superbe din ghimp,
şi goana dorinţei în salturi.
De-acolo de sus, de pe înaltul prag
privesc fascinat înafără.
Ce sferă perfectă! Pământul cel mic
cu multele sale învelişuri
e una: nimic nu se naşte, nimic
nu moare în lut şi-n frunzişuri.
Vai mie, credeam că fărima e-n mers!
Iertare, ah! somnuri eterne,
minuni împietrite cu licarul şters
de-o iarna ce nu se mai cerne.
Ca roiuri de ornice prinse-n îngheţ
ce-mi mângâie ochii şi părul,
descopăr în lucruri tiparul măreţ,
modelul dintâi, Adevârul.
Nicicând n-am crezut că-o să poată-ncăpea
pădurea-ntr-o singură ghindă,
noianul de stele-ntr-o singură stea,
oceanu-ntr-un ciob de oglindă.
Aceasta e fata trăind dedesubt
a lumii, obrazul de taină:
integru, statornic, în veci necorupt,
mereu despuiat de-orice haină.
O, veşnic aş vrea să întârzii aici,
pe treapta supremă la care
fiinţa nu scade ca umbrele, nici
prezenţa nu trece-n mişcare.
Mereu să mă-mbete, cuprins la mijloc,
şederea a toate-ntru sine.
Dar vai! răsuflarea mea, ca un foc,
topeşte zăpada sub mine.
O limbă porneşte să mişte, şi bat
cleios adormitele ore,
şi prind să răsară-ntr-un spaţiu curbat
de spaime străvechi aurore;
privelişti limpide se-mpăienjenesc,
departe o lună apune,
cad codrii cu-un ţipăt prelung, omenesc
şi marea începe să sune.
O, nu-mi este dat ca în marele ger
să dăinui! Vai, nu mi se cade
aici, unde toate - salvate - sunt cer,
aici, în opritele cascade,
să-ntârzii prea mult: nu sunt vrednic să port
în ochi fericita vedere
a viului care-mi apare ca mort,
a tot ce durează-n cădere...
De-aceea mă-ntorc întristat şi cobor.
Paingi, cucuvai înţelepte
mă cheamă-ndărăt, mă ajută să zbor
în jos, pe spirale, pe trepte.
Dar eu încă sovai: mă tem să mă scald
în ore ce iarăşi mă-nhaţa.
Eu plâng, şi mă zbucium în trupul meu cald.
În turn, orologiul îngheaţă.
(S.A. Doinas)
miercuri, 1 decembrie 2010
marți, 30 noiembrie 2010
Chem vântul
Chem vintul
Sa mi se joace-n par,
Inchipuindu-mi
Ca sint degetele tale...
Ca esti mingiiere
Intr-adevar...
(V Salajeanu)
Sa mi se joace-n par,
Inchipuindu-mi
Ca sint degetele tale...
Ca esti mingiiere
Intr-adevar...
(V Salajeanu)
Poarta sufletului
De-as putea rupe tacerea dintre noi !
Dar cum sa ceri iernii flori de mai ?
Ma prinde tristetea si-n taina contemplu...
Aripi albe, mari se desfac -
Poarta sufletului se deschide...
Sint furtuna, sint ploaie, sint soare !
(Viorica Salajeanu)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)