Tatiana Stepa Ce departe esti versuri

Iarna de metal spune si poetul
Pasii dintre noi stângul ca si dreptul
Cât noroi pe strazi, cum sa te feresti
Ce departe esti si cât îmi lipsesti
Doar un telefon mai pastreaza înca
Litere si carti, renuntati si munca
Numai strigat sunt peste care cresti
Ca departe esti si cât îmi lipsesti

Daca n-ai sa vii noaptea la iubit
Poate ai uitat, poate s-a sfârsit
Daca n-am sa vin noaptea la iubit
Poate am plecat, poate am murit

Care anotimp ce aniversare
Am îmbatrânit, iarna rau ma doare
Între noi noroi si nici pic de vesti
Ce departe esti si cât îmi lipsesti
Nu ma mai întreb, nu mai vreau raspunsuri
Pentru adevar nu mai fac recursuri
Toate câte-au fosat azi devin povesti
Ce departe esti si cât îmi lipsesti

Au ramas în raft, dragoste si carte
Tot ce împarteam nu se mai imparte
Daca eu renunt tu sa nu gresesti
Ce departe esti si cât îmi lipsesti
Te astept in mai zi fara fereastra
Sa bârfim straini chiar iubirea noastra
Eu sa te urasc, tu sa ma detesti,
Ce depare esti si cât îmi lipsesti. 

Maria Nazionale - Ciao, ciao!

Oare chiar e prea tarziu?

Dragii mei prieteni, 

Scriu astazi o poveste-adevarata.
Intr-o zi de iarna o doamna, cu suflet de copil, s-a indragostit.Ea era draguta, sincera, spontana, cum spunem noi in popor...cu sufletul pe masa. Dar vai, cel de care ea s-a indragostit, era exact opusul ei. Suspicios, introvertit, plin de sine. Ea a incercat sa faca conversatie cu el. Si el a incercat. Doar ca subiectele nu erau, complementare macar. Ea vorbea despre suflet, el vorbea despre politica. In acei ani, doamna nu vroia sa stie nimic despre politica. De ce? Pentru ca al sau tata asa a invatat-o. Sa stea departe de politica.Cei doi s-au despartit. Aparent n-aveau nimic in comun. Dar doamna s-a apropiat de tot ce inseamna politica. A invatat, a regretat ca a invatat, iar a invatat si...se confirmau parerile tatalui ei. Politica e greu de stapanit, greu de invatat. Se "actualizeaza" prea repede. Si cei mai sarguinciosi, culmea, raman repetenti. Ma uitam aseara la Antena 3. Cu cat patos afirma toti...ca ei au spus, ca ei au facut...si ca nimeni nu i-a crezut.  Dar la modul serios, acum cine are dreptate? Cei care ponegreau Antena 3? Sau Trustul Antena contra tuturor televiziunilor? Ce greu trebuie sa-I fi fost doamnei sa asimileze aceste file de istorie contemporane. Si cat si-o fi dorit ca acel barbat iubit, sa vina si sa faca lumina in capsorul ei.Ideea e ca in prezent acea doamna, ar avea atatea subiecte de conversatie despre politica, cu acel domn...Dar e prea tarziu, cu siguranta. Probabil domnia sa, in loc sa studieze si el ceva despre sufletul omului....a preferat alternative mai rapide, langa doamne gata "scolite" pe teme de “stat de drept”. Apropo, dumneavoastra ce credeti: avem sau nu stat de drept?Ca tot e la moda, vorba domnului Mircea Badea. Va pup, dragii mei, si va dau un sfat: nu-i abandonati usor pe cei ce va iubesc.Mergeti la cursuri impreuna. Nu scrie nicaieri ca un om trebuie “exmatriculat” doar pentru ca nu a invatat si nu s-a prezentat la un examen. Oricat de important ar fi acel curs:) emoticon heart

TIE, PRIETEN DRAG....

SCRISOARE

(către un prieten drag)

Din cer un înger a căzut,

S-a zdrobit sufletu-ţi deodată,
Şi-n ochii tăi un altul sunt
Cum este poate lumea toată.

Nu ştiu ce să mai cred acum,
Tot timpul zici că te simţi bine,
Însă toţi văd că e ceva
Care se zdruncină în tine.

Şi mult mai rău e că te-ascunzi,
Te-ndepărtezi de-aceia care
Te vor aproape şi în gând
Se zbat de patimile tale.

Te mai sunăm din când în când
Să te-ntrebăm cum îţi mai este,
Însă de n-am suna, nu am
Primi din partea ta vreo veste.

Ce tristă-i viaţa pe pământ
Fără iubire şi cuvinte!
Am auzit că ai slăbit,
Nu mai mănânci ca înainte,

Am auzit că te închizi
Într-o neînţeleasă teamă
De lucruri seci, fără vreun rost,
Dar care te afundă-n iarnă…

Iar timpul trece ca un vis.
Cu el, şi lumea asta moare…
Şi va veni o vreme când
Va fi târziu de-o-mbrăţişare.

(Octavian)

Demis Roussos - I Miss You

Nu iubirile mor

"Nu iubirile mor.
Mor gândurile mici,
Părerile întoarse,
Pașii nefăcuți,
Inimile stoarse
Ochii închiși
Și moliile ce n-au ajuns
Să fie fluturi
Încă.

Nu iubirile mor.
Mor mâinile ascunse,
Cuvintele ce tac,
Visele-aglomerate,
Suflete-n luptă scundă,
Deciziile mici
Și mințile ce n-au ajuns
Să creadă-n ceruri
Încă.

Iubirile-și cresc aripi
Și-ntineresc în timp,
Cu ridu-n frunte
Și inima purtată
În cer
De altă inimă.

Nu iubirile mor.
Mor falsele iubiri
Mascate-n tot
Și pentru totdeauna.

Iubirea e veșnicie,
Nu alternativă."

Cand iubesti, nu trebuie ca cel drag sa fie neaparat langa tine. Omul poate iubi si de unul singur....

Era sambata dupa amiaza. Afara ploua si percepeam sunetul picaturilor de ploaie pe fruzele zarzarului din fata geamului meu, ca pe propriile-mi lacrimi pe tastatura calculatorului. Ma sfarseam de dor si de teama ca nu-mi voi revedea iubirea. Ceva se rupea pur si simplu in sufletul meu. (Am pus atata inima in ce-am scris, incat aceste randuri au placut mult. )Plangeam si scriam. Temerile s-au adeverit. Nu l-am  revazut niciodata. Dar am continuat sa-l iubesc. Atat de mult, incat nu-mi mai doresc decat sa-l stiu sanatos si fericit. Sa-l stiu in viata. O fi mult, o fi putin? Astazi e ziua sa de nastere. La multi ani, suflet iubit! 

Ati simţit vreodată că vi se face frig de dor? Eu da.De oriunde mă întorc în mine mă înfioară gândul că nu voi revedea o culoare albastră ce mi-a atins sufletul, un zâmbet inocent şi cald care vorbea şi tăcând, o îmbrăţişare care mi-a dăruit toată căldura ce putea fi dată unei prime întâlniri care de fapt a fost şi ultima.
Aţi simţit vreodată că sufletul plânge şi e îngheţat de frig pentru că muzica lui frumoasă şi liniştită nu va putea ajunge la sufletul care iubeşte aceeaşi muzică, în nopţi târzii de primăvară? Eu da. În tăcerea din inima mea suspină neauzită decât de mine chemarea, pentru o apropiere imposibilă, deci cea mai frumoasă. 
Privesc cum norii se plimba mândri de ropotele de ploaie ce ni le-au dăruit o zi întreagă, un soare ce se alintă trimiţându-ne ici colo câte o rază, păsările ce vin până-n fereastra care parcă ar vrea cu trilul lor să-mi dea căldură de care am nevoie, copacii ce freamătă cu frunzele prea ude încă de stropii grei de ploaie, un guguştiuc ce-şi cânta ca şi mine singura melodie pe care învăţat-o. 
Aţi simţit cum ochii vi se umplu de lacrimi şi parc-ar vrea să plângă de neputinţa şi de dor? Eu da. Cum mii de cuvinte pleacă din interior spre înafara şi se opresc doar cu puţin înainte de a fi rostite? Pentru că cel ce-ar trebui să le asculte e, mult prea departe? Sau doar pentru simplul motiv că se consideră inutile dacă nu pot încânta auzul celui drag? Eu da. Cum mâinile îţi tremură pe-o cană de ceai aburind pentru că nu i-o poţi dărui celui iubit, decât în gând sau niciodată? Eu da.
Şi iată o lacrimă mai curajoasă alunecă liniştit pe faţă. Ea doar curge. Nu are sentimente. Sau are? Ne ajută, ele, lacrimile să scăpăm de tot ce-i rău în suflet? Voi ce spuneţi? De ce nu ne plac lacrimile oare? Nu cumva ar trebui să le iubim? Dar mai e loc pentru iubire atât de imposibilă pe lângă prima? Voi ce credeţi? Şi timp? Duşmanul nostru cel mai de temut? Poate că da, poate că nu. 
Voi afla răspuns la toate aceste întrebări ce cu drag eu vi le pun? Poate că da, poate că nu. Dar eu voi aştepta, aici, în cercul meu de gânduri ce mă inunda cu miile în fiece minut. Voi aştepta ceva ce e posibil să nu mai vină niciodată. Sau mă înşel? Şi dacă se va-ntoarce? Va fi mai bun şi cu-o idee mai încrezător? Mai puţin stăpânit de-o teamă pe care, culmea eu am intuit-o, ba mai rău, am înţeles-o? Poate că da, poate că nu.
Ideea e că eu voi aştepta, şi-n tot acest răstimp mă voi întoarce la clipele de fericire ce mi-au fost dăruite pentru a le spune cât de nepreţuite sunt pentru mine şi le voi ruga să rămână cu mine pentru a nu-mi mai fi atât de frig… de dor.
Camelia Gabriela Ciobanu

Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?-

Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?- Dragi cititori, aceste randuri, au fost scrise de mine  in mai 2010. Am publicat acest eseu pe sit-ul OctavianPaler.ro. Observ ca s-a creat o neantelegere. Cuvintele i s-au atribuit maestrului Octavian Paler. Toti cei care au creat clipuri, ar trebui sa faca modificarile de rigoare. Autor text este Ciobanu Camelia Gabriela. Aduc aici si postarea originala de pe blogul meu.Am scris acest eseu, din nemarginitul dor de un om iubit. L-am publicat pe sit-ul OctavianPaler.ro. Iata cineva l-a gasit si a facut acest videoclip frumos. Am doar rugamintea sa modifice la autor text. Nu e al maestrului Octavian Paler, ci al meu, Camelia Gabriela Ciobanu. Anexez si textul original, postat pe blogul meu .

http://camelia-speranta.blogspot.ro/2010/05/dor.html

Multumesc

Mai putem iubi in aceasta lume egoista?

♥♥♥ Adevarat! Mai trist este faptul ca oamenii, nu mai au puterea sa creada in astfel de iubiri. Imediat se retrag in cochilie si se intreaba: oare ce vrea de fapt de la mine? Foarte trist!!! Eu una va sfatuiesc sa nu renuntati. Iubiti din toata inima cand bunul Dumnezeu va binecuvanteaza cu o mare iubire. ♥♥♥

Follow me - Demis Roussos

MOURIR AUPRES DE MON AMOUR

S'il faut mourir un jour
je veux que tu sois là 
car c'est ton amour
qui m'aidera à m'en aller
vers l'au-delà

A l'aube je partirais
sans pleur et sans regret
et dans mon délire
je revivrai toute une vie de souvenir

pour traverser les mémoires
je ne veux que ton regard
pour mon voyage sans retour
mourir auprès de mon amour
et m'endormir sur ton sourire le temps qui nous poursuis
ne peut nous séparer
même après la vie
aux joies passées vont nous unir à l'infini

pour m'enfoncer dans la nuit
et renoncer à la vie
je veux dans tes bras qui m'entournement
mourir auprès de mon amour
et m'endormir sur ton sourire

pour traverser les mémoires
je ne veux que ton regard
pour mon voyage sans retour
mourir auprès de mon amour
et m'endormir sur ton sourire

BECAUSE

Because I love you more
Than words could ever say
I can live again
With no regrets of dreams that
died before you came

Because I know this time
This love is really mine
I can love again
And touch the stars that
seemed so very far away

There's a world for us to find
Far beyond the rainbow line
And new horizons everyday
With love to guide us all the way
Eternally, eternally
Because you came to me
With all my dream to see
I can give again
With no regrets for all I
gave before you came

There's a world for us to find
Far beyond the rainbow line
And new horizons everyday
With love to guide us all the way
Eternally, eternally

There's a world for us to find
Far beyond the rainbow line
And new horizons everyday
With love to guide us all the way
Because there's you, because there's you

 — împreună cu Mireya Andrey şialţi 22.

8:47

LACRIMILE de Lucian BLAGA

Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.

LACRIMILE de Lucian BLAGA

LACRIMILE de Lucian BLAGA Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zar...

Demis Roussos a murit.

Vei trai in inimile noastre Demis! ♥♥♥

Vestea m-a intristat profund. Ma simt mai saraca cu o voce mult iubita. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!.

Vestea morţii celebrului interpret a fost confirmată, pentru publicaţia Le Figaro, de către fiica artistului, Emily.

"După ce a fost internat o perioadă îndelungată de timp la spitalul Igia, artistul cunoscut pe plan mondial Demis Roussos s-a stins din viață", a informat şi spitalul într-un comunicat.

Cariera lui Demis Roussos, care a fost şi membru al grupului Aphrodite's Chid, a atins apogeul în anii 1980.

Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără ''Goodbye My Love, Goodbye", "My Friend the Wind", "Zorba", "Forever and Ever", "Someday", "Lovely Lady of Arcadia".

Impact - 2 persoane

Peste suflet ninge cu iubiri nebune,

"Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se aşează, locul definind,
Degete-ngheţate mângâind pe strune
Şi-n căuşul palmei, fulgii îi cuprind.
Curge cu zăpadă peste gând şi vise,
Pe la geamuri gheaţa prinde-a se topi,
Ascultând bătaia inimii încinse
Şi-nvăţând în noapte, tandru a iubi.
Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Şi în par e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul, fără de noroc.
Fulguie cu stele dulci, peste cuvinte
Şi vuieşte timpul, la-nceput de drum,
Te aştept în casă, cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubire-acum. "

Costy Triţă

Vrei?

"Să stăm pe pragul sufletului seara

Şi visele să le-mpărţim la trei,
Noi, doi nebuni, iar pe fundal vioara
Să cânte în surdină... Spune-mi!
Vrei?
Să-mi cauţi gura-n părul lung, de smoală,
Flămând, cu buze-aprinse de păcat,
Chiar de primim pedeapsa capitală
Eu nu te-am vrut, iubite, cumpătat...
Ştiu, locuim în spaţii paralele,
Dar e de-ajuns de mână să mă iei
Că nu-i distanţă-ntre pământ şi stele
De neînvins... E de ajuns să vrei.
Cum aș putea să te refuz, hai spune,
Când ceasul mi-a rămas fixat la trei
La ora când te mângâiam, minune
Pierduți într-o poiană, printre tei
Și-ți savuram pielea catifelată,
Flămând de tine, îmbătat de-amor,
Gustam aromele de ciocolată
Din buze, sâni și-apoi de pe picior,
Când ne-am lăsat purtați de fantezie,
Iar ochii tăi căprui, în ochii mei,
S-au scufundat atunci pentru vecie;
E de prisos să mă întrebi:
Mai vrei? "

Ioan Grigoras

Un an nou mai bun, dragii mei!

Și dacă tot a fost să ne-ntâlnim...

Și dacă tot suntem doi inși ciudați,

Din două lumi aproape paralele,
Să ne luăm doi cai adevărați
Și să zburăm aiurea printre stele.

Și dacă tot a fost să ne-ntâlnim
Deși sunt între noi povești neclare,
Hai să plecăm, să nu mai zăbovim,
Din certitudinea ce-apasă și ce doare.

Să ne luăm doi cai aproape murgi,
Cu stele-n frunte de culoare albastră,
Nu mă-ntreba pe unde o să ajungi
Și cum se va-ntâmpla idila noastră.

Nu-i înșeua că nu mai e nevoie,
Sunt caii din iubiri neîmplinite
Și au venit aici de bună voie,
Potcoava-dor sclipește pe copite.

Și dacă tot nu spui nici un cuvânt,
Dar ți se pare că devreme este,
Hai să luăm doi cai de pe Pământ,
Să devenim noi înșine poveste.

Nu vii niciodata, cand mi-e foarte dor de tine...

"Nu ninge cand e foarte frig.
Nu ploua cand e foarte cald.
Nu vin cuvintele, cand te nasti.
Nu vine anul nou, cand mori.
Nu pentru vedere este lumina.
Nu pentru mit sunt zeii!
Nu pentru timp sunt stelele.
Nu pentru Nu este Nu!
Nu vii niciodata
cand mi-e foarte dor de tine.
Nu mori niciodata
cand te urasc de moarte."

Nichita Stanescu - Un presentiment

Pasii nostri...

"Vantul desertului a sters de mult pasii nostri pe nisip, dar nu exista clipa in viata mea in care sa nu ma gandesc la tine, fie in vis, fie in realitate. Iti multumesc ca mi-ai iesit in cale."
P. Coelho

Destinul...

"...si sufletul omului, intocmai ca paraiele si plantele are nevoie de un soi de ploaie: speranta, credinta, ratiunea de a fi. Cand acestea lipsesc, sufletul moare, desi trupul continua sa traiasca. Oamenii ar putea atunci spune: Ia te uita, in acest trup chiar a trait cineva.

Omul se naste pentru a-si trada destinul. De ce? Dumnezeu ne picura in suflete doar visuri imposibile.

Poate ca omul isi tradeaza destinul pentru ca Dumnezeu nu-i mai sta in preajma. Ne-a sadit in suflete visuri dintr-o vreme in care totul era cu putinta si a plecat ca se ingrijeasca de alte treburi. Lumea s-a schimbat, viata a devenit mai grea, dar Domnul nu s-a mai intors sa schimbe visurile oamenilor.

Cand omul isi urmeaza destinul, e nevoit uneori sa apuce pe alt drum. Alteori, imprejurarile sunt mai puternice si e silit sa se resemneze si sa cedeze. Dar nimeni nu trebuie sa nesocoteasca ceea ce-si doreste. Chiar daca in unele clipe crede ca lumea si ceilalti sunt mai puternici. Acesta e secretul: sa nu renunti.! "

P. Coelho