SPERANTA

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Insulta...

"Insulta e declaratia infrangerii."
Nicolae Iorga

Te vad si-acum

Te vad si-acum in camera-mi pe canapea,

Privrea-ti albastra, e in inima mea,

Imbratisarea-ti calda, n-am cum uita,

Nesiguranta, totul ne fermeca.

Cand ai plecat, mult dupa tine am privit,

Brusc sufletul mi-era golit.

Un polizor in departare suna zgomotos,

Sunet ce insa recenta-ti aparitie-l facea parca frumos

Au trecut ani, si nu te-ai mai intors,

Viata doar adesea e un basm frumos.

Te port in inima si-acum,

Dar nu pot, nu vreau sa te intorc din drum.

Camelia Ciobanu

vineri, 26 octombrie 2012

Ma poti ierta ca pentru prima oara-n viata am simtit o dorinta atat de mare sa vorbesc cu tine, incat m-am asezat si-am inceput sa-ti scriu o scrisoare? De ce nu-ti vorbesc ca de obicei? Nu stiu. Poate pentru ca mi-e rusine sa ridic ochii spre tine. Imi e rusine de mine tatal meu drag. Mereu am pretins ca te iubesc. Si chiar cred ca te-am iubit…in felul meu. Dar am gresit, stiind ca te supar.Si nu o data. Si-aseara am gresit. Si tu stii asta. Am facut aproape imposibilul pentru a atinge o inima, ce nu-mi poate apartine, nici dac-ar vrea. De aproape trei ani, iubesc o inima, un om, care nu poate fi al meu. Stiam ca nu am voie, stiam c-o sa te superi rau, dar am continuat. Poate a fost iubirea vietii mele, dar nu e o scuza buna pentru tine. Mereu m-ai invatat sa nu-mi doresc ce apartine altcuiva. Si eu te-am ascultat. Pana la el. Sigur nu tu ai vrut sa vad acea fotografie, nici sa ma indragostesc de ea. Dar s-a intamplat. Bunul meu tata, tu esti iubire, teoretic n-ar trebui sa te superi cand vezi o iubire adevarata. Dar eu simt ca te-ai necajit rau. Poate si pentru cat te-am rugat sa-mi dai voie sa iubesc aceasta inima.Stiam ca nu-mi vei da acceptul, dar am continuat. Ca-mi merge cumplit de rau, stii. Cobor, in loc sa urc, si-am fost aproape de a nu-mi mai dori sa pot urca din nou. Ca alta data. Da. Am fost pe punctual de a renunta. Ma simteam obosita, atat de obosita si infranta incat singurul gand care ma consola era ca-mi pot revedea parintii mai repede decat credeam. Si aproape ma bucuram. Dar atunci ai ridicat tu mana tamaduitoare asupra mea, si m-ai salvat. Apoi am vazut clar ca am doi copii care ar muri de durere sa ma piarda si pe mine. Si-am inceput sa lupt din nou. Atat pentru a-mi gasi un job, cat si …in continuare pentru a ma apropia de inima aleasa. Am fost plecata sa muncesc. Dorul de fata m-a adus inapoi. Nu m-am inselat in privinta asta. Niciodata nu mi-au placut banii atat de mult incat sa pot sta departe de cei dragi. Dar odata revenita, lupta mea pentru a gasi un job pare zadarnica. Trimit zilnic cv-uri, merg la interviuri, dar angajarea nu se concretizeaza. Stiu ca tu iubesti rabdarea si energia calma. Sunt si zile cand uit, si plang. Sunt la un pas de deznadejde, care iarasi stiu ca nu e a ta. Tu aduci bucurie in inimi, nu indoiala, teama si deznadejde. Stiu bine. Si totusi ceva nu merge. Si-atunci m-am gandit sa-ti scriu. Sa te rog sa ma ierti pentru tot ce-am gresit in viata asta. Dar mai ales pentru ultima iubire. Teoretic, daca ma ierti, nu trebuie sa mai gresesc. Dar, tata!. Eu iubesc! Cum sa opresc un sentiment pe care oricat am vrut sa mi-l inabus…n-am reusit. Pana si acea inima a vrut sa “ma ajute”. Mi-a trimis un mail in care mi-a vorbit urat.Lucru care lui nu-I sta in fire. E deosebit, si bun.Tu stii bine asta. Dar a fost convins ca daca-mi va “ordona” sa stau departe de el, eu voi fi o fetita ascultatoare si asa voi face. E adevarat, un timp, de durere(tu stii ca un cuvant rau, doare mai abitir decat o palma), am batut in retragere. Am plans, am vorbit cu tine si cu toti sfintii.V-am rugat sa-mi explicati de ce un om se poate supara pe alt om, fiindca acela il iubeste?Si daca chiar s-a suparat, de ce nu mi-a explicat frumos? De ce-a trebuit sa foloseasca cuvinte incarcate de rautate ? Grele? Dar dupa un timp, am realizat ca si daca m-ar ura, eu tot l-as iubi. Doar ca nu trebuia sa-I mai si spun asta. Luni de zile m-am abtinut sa-I mai scriu. Nu mi-a iesit pana la capat. Uneori ma surprind ca deschid mail-ul si-I scriu. Nu neaparat ce simt pentru el. Incerc sa-I explic ca-l iubesc atat de mult incat nu-mi doresc decat sa fie fericit. Dar gresesc cu siguranta. Eu nu-l mai interezez. Si e corect. Intalnirea noastra a fost o greseala. Acum suntem pe doua drumuri paralele. Mergem amandoi doar ca eu cobor, in timp ce el urca. Si daca printr-o minine eu as reusi sa urc din nou, nu l-as mai putea ajunge din urma. Poate si pentru ca el, cand e vorba de mine, nu merge, ci fuge. Si totusi il iubesc.Si-as minti daca n-as recunoaste ca mi-e tare dor de el.Ca-mi doresc sa-l mai vad macar o data-n viata asta. Ca-mi doresc sa ma imbratiseze, si sa ma lase sa plang pe umarul lui, pentru tot ce-am suferit de cand nu ne-am vazut. Ca-mi doresc sa mi-l stiu prieten si nu dusman. Si prietenia e un pacat tata? Vreau doar prietenia lui…sau am vrut. Stiu c-am pierdut aproape tot. Si ca bruma de curaj ce-mi sta in inima e doar mila si bunatatea ta. Tata pot sa-ti promit ca n-o sa-I mai scriu niciodata, nici macar pentru a-I ura La multi ani. Promit. Dar asta nu va insemna ca nu-l voi mai iubi. Si-atunci? Cat de grav este? Te rog iarta-ma , atat cat poti si da-mi din nou dorinta de a trai. De a ma uita in oglinda si a vedea o Cami vesela, pozitiva, optimista, luptatoare. De a nu ma mai teme de ziua de maine desi nu mai am nici casa nici servici. Ajuta-ma sa cred ca tu te afli langa mine si ca-mi vei da inapoi ce-am pierdut, ca lucrurile nu conteaza atata timp cat ai un suflet bun sub soare. Sunt plina de defecte si pacate. Dar m-am nascut cu doua calitati: bunatate si sinceritate. Tu stii asta cel mai bine.

Cred in tine bunul meu tata. Te rog iarta-ma si da-mi viata inapoi. Caci am piedut bucuria de a mai trai in ziua cand am pierdut apropierea de acea inima. Si-mi simt inca sufletul sfasiat de cuvintele lui. Vindeca-mi inima Tata! Doar tu poti. Eu te iubesc…in felul meu.Si n-o sa te mai rog sa ma ajuti sa ating o inima niciodata. Promit!

C'est la vie - Emerson, Lake & Palmer

Nici nu te las de tot, nici nu te strig...

"Prea repede uitam ce-aveam în gând,
Sub apasarea vorbelor de rând!
Nici nu ma strigi de tot, nici nu ma lasi...

E-atâta ezitare între pasi.
Prea repede uitam ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cadere în plus...
La tine-i vara si la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig."

George Tarnea

"Mijlocul de a fi original: sinceritatea absoluta."
Charles Baudelaire

In fiecare zi visez ca ma tii in brate....si ca ma iubesti...

"Cei care viseaza ziua cunosc multe lucruri care le scapa celor care viseaza doar noaptea."
Edgar Allan Poe

Nu cred in uitare....

"Ce este cuvantul, orice cuvant? Nimic...decat o rana a tacerii."

joi, 25 octombrie 2012

Cu totii imbatranim...

Oare poate fi ceva mai frumos, decat sa simti ca ai atins printr-o vorba buna, inima celui iubit? E ca si cum ai zbura pana la Dumnezeu, doar ca sa-i multumesti, apoi sa te intorci pt a simti ca acea inima nu-i sloi...e vie si calda..
Ai vrea sa-ti asezi capul pe inima aceea.Sa-i marturisesti cat de teama ti-a fost ca n-o vei mai simti niciodata. Si da, ai vrea si o calda imbratisare. Caci e firesc.Dar nu poti. Te multumesti sa stii ca ai atins-o de departe. Si ca poate i-ai adus bucurie.
Cat as vrea sa reapari...suflet singur pazit de ingeri...

Semnal M - La fereastra ta

Copilul pierdut

Am patruzeci şi opt de ani
şi asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.

Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l ştie
care priveşte dintr-un iaz

de-oglindă fumurie

spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
şi nu se bucură, şi-ar vrea
să plângă, doar să plângă.

poezie de Eugen Jebeleanu

Tu eşti...

Tu eşti ca pasărea aceea,
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,

zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia

se prelingea lin pe ferestre,

mi se opri pe umeri, mică,
şi mă-ntrebă din ochi: - Tu eşti?
şi, nemaiaşteptând răspunsul,
sclipind, pieri pe veci.

Tu eşti...

poezie de Eugen Jebelean

Cred in tot ceea ce-i legat de tine

"Cred in tot ceea ce-i legat de tine
si-atatea sunt, doar orbii nu vad;
esti pe cea mai apropiata
stea;ce firesc ar fi de-ai aparea!

Nu cred in adevarul omului traind
chiar si un secol, si-apoi disparand,
Absurdu-l vad, insa nu cred in el...
Nu tot ce nu se vede e fantasma.

Durerea spiritului e mult mai adanca
decat a trupului. Cred in puterea
a ceea ce sa sboare-a invatat.
Nu cred in resemnare si-n pustiu.

Nu cred in nedreptate, nici macar
in vanturile sortii care-mpart
arzande roti de spini celor mai multi,
si catorva-roti de masini solare.

Sunt vasul de pamant; cel ce pastreaza
sarutul amintirilor; am toarte
pe care le sustine bratul tau
mult mai puternic azi decat odata.

Nu cred in ranjetul ticalosiei,
in cei ce-apasa nu numai pamantul,
cat si pe fratii lor, nu pot sa cred,
cum nu pot crede in taftaua mlastinii.

Nu cred in cei ce vor sa uite,
si cat mai repede, pe cei plecati din viata,
fiindca ei sunt cei care astfel
vor sa dea prada Mortii Spiritul.

Nu cred in corbul care vrea
cu fosnetele beznei s-acopere vapaia
si croncane: "Urmati-ma, eu sunt
orga luminii". Cred in licurici.

Cred in vazduhul tau, azi fara lanturi,
in frumusetea ta cred.
Cred in vesmantul gandurilor tale
si nu cred in uitare. NICIODATA."

Eugen Jebeleanu