duminică, 9 ianuarie 2011
Citatul zilei 09.01.2011
“Nu poti impiedica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare. Dumnezeu rascoleste deopotriva sufletul omului si apele oceanului.”
Declaratie de dragoste
... Azi, ca de o bună bucată de vreme,
Soarele si Luna au continuat să răsară şi să apună
... În ultima oră: oamenii au minţit sau au spus adevărul,
Si cam de tot atâtea ori au fost trişti sau veseli,
...În această ultimă ora,
Au mai izbucnit câteva certuri,
Şi au avut loc cam tot atâtea împăcări,
... În ultimele minute,
unii dintre noi au sperat, au plâns, au zâmbit,
Totul a depins de meridian
Şi de condiţiile atmosferice, sociale si psihice.
...În ultima secundă
S-au m-ai născut şi au mai pierit câţiva dintre semenii noştrii,
... Iar în această clipă
oamenii continuă fără încetare,
Fără să ţină seama de condiţiile atmosferice, sociale şi psihice
Să se îndrăgostească unii de alţii!
Dan Stoica - 2008 - din volumul "Declaratie de dragoste" 2011
Soarele si Luna au continuat să răsară şi să apună
... În ultima oră: oamenii au minţit sau au spus adevărul,
Si cam de tot atâtea ori au fost trişti sau veseli,
...În această ultimă ora,
Au mai izbucnit câteva certuri,
Şi au avut loc cam tot atâtea împăcări,
... În ultimele minute,
unii dintre noi au sperat, au plâns, au zâmbit,
Totul a depins de meridian
Şi de condiţiile atmosferice, sociale si psihice.
...În ultima secundă
S-au m-ai născut şi au mai pierit câţiva dintre semenii noştrii,
... Iar în această clipă
oamenii continuă fără încetare,
Fără să ţină seama de condiţiile atmosferice, sociale şi psihice
Să se îndrăgostească unii de alţii!
Dan Stoica - 2008 - din volumul "Declaratie de dragoste" 2011
Mult timp...
Mult după ce uşa casei tale s-a închis în urma mea,
Voi mai răsufla înca mângâierile tale,
Şi nu voi putea să plâng decât lacrimi furate din ochii tăi....
Mult timp după ce mă vei uita,
Vei mai locui în mine,
Ca aburul zorilor cautând adăpost sub dogoarea zilei,
Mult timp după ce nu voi mai fi,
Sub stelele celuilalt timp,
Surâsul tău îmi va îmbratişa şi încalzi Nefiinţa.
Dan Stoica - 2011 - aus dem Band "Liebeserklärung" -
Voi mai răsufla înca mângâierile tale,
Şi nu voi putea să plâng decât lacrimi furate din ochii tăi....
Mult timp după ce mă vei uita,
Vei mai locui în mine,
Ca aburul zorilor cautând adăpost sub dogoarea zilei,
Mult timp după ce nu voi mai fi,
Sub stelele celuilalt timp,
Surâsul tău îmi va îmbratişa şi încalzi Nefiinţa.
Dan Stoica - 2011 - aus dem Band "Liebeserklärung" -
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Si ma striga cu taina nerostitelor soapte....
Cateva umbre trec peste el, din cand in cand,
Ca niste aripi, intinse peste-a lumii gradina,
Unindu-ne trupurile, cu aceeasi inima batand.
Si nu ne-am speriat, cand plutind peste viata,
Am vazut in oglinda, cum la tampla a nins,
Iar cuvintele,ca-ntr-un iglu de gheata,
Invelite cu lacrimi de tacere s-au prins.
Intre noi universul strabate aceeasi carare,
Insotit de furtuni, curcubee si ploi,
Si nimic nu se naste, dintr-o simpla-ntamplare,
Mirati ca, minunea traieste prin noi.
Tu pastreaza-mi din stele cand rasar in noapte,
Fa sa fie lumina, prin iubirea de ieri,
Si ma striga cu taina nerostitelor soapte,
Sub imensele aripi, indragite poveri.
Corespondenţă Mihai Eminescu – Veronica Micle
Dacă e vineri – e poezie pe pâine Eminescu a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile şi poeziile sale influenţa deosebită pe care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanţe la moartea lui Ştefan Micle, el scrie: „viaţa mea, ciudată şi azi şi neexplicabilă pentru toţi cunoscuţii mei, nu are nici un înţeles fără tine”. Sau în poezia Lumea îmi părea o cifră mărturiseşte că până când a întâlnit-o „n-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc”, pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decât lumea”.
Din luna lui Iunie 1882.
A plâns scriind-o.
Îngerul meu blond,
Te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă; aş face-o în gând, dacă n-aş fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ţi vorbesc de loc de amor – dar tu nu ştii că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Şi acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăşte şi când eşti de faţă, şi când nu eşti. Veronicuţa mea, dacă acest sentiment care tâmpeşte mintea şi stinge-n om orice curaj de viaţă, n-ar învenina pururea zilele şi nopţile mele, dacă n-ar fi ingredienţa fatală a oricărei gândiri la tine, aş fi poate în scrisorile mele mai expresiv şi mai vorbăreţ. Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Şi această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aş fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viaţa mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins şi înţeles, e drept că nu te-aş fi strâns în braţe, dulce şi albă amică, dar nici n-aş fi suferit atât, nici n-aş fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-şi arunca viaţa pentru acel tezaur şi pururea în pericol de a-l pierde, nu-şi zice în sine uneori că, cu toate că iubeşte tezaurul, ar fi fost – nu mai fericit, dar mai puţin nefericit să nu-l fi avut? Aşa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubeşte mai mult decât viaţa. Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ţi-am spus, Nicuţă, că pentru mine viaţa s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu uşurinţă şi că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare şi nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.
Dac-ai cunoaşte această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai şti cu câtă amărăciune, cu câtă neagră şi urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ţi scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aş săruta, te-aş desmierda, dar te-aş ucide totodată.
Momoţelule, îţi sărut mânile tale mici şi genunchii tăi cu gropiţe şi gura ta cea dulce şi părul şi ochii şi coatele şi toată, toată te sărut şi te rog, te rog mult să nu mă uiţi deloc, deşi poate tocmai când vei şti că te iubesc ***, nu vei mai pune nici un preţ pe iubirea
lui Emin
Departe sunt de tine…
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţa-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţş parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătran şi singur, vei fi murit de mult!
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţa-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţş parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătran şi singur, vei fi murit de mult!
Vis piedut...
Am iesit rebelul fara rost
Nu am trait decat pentru o zi
Nu m-a mirat a fi..
Am pierdut si nici ca am stiut
Zile-au fost un joc neintrerupt
Nu am stiut decat sa uit mereu
Ca maine voi fi tot eu …
Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea
Nu mai mult ca viata mea
Nu-mi pare rau de anii ce-au trecut
Ei mi-au dat ce n-am avut.
….totzi plecam ca un vis pïerdut
Singurătatea
e iubirea spusă-n şoapte,
între vise şi suspine,
de la mine către cine?
Îndoiala mă cuprinde,
dacă gându-mi se întinde,
aruncând trăiri divine,
de la mine către cine?
Arătări în ochi fugare,
printre stele căzătoare,
le-aş întoarce să aline,
de la mine către cine?
Scoase-n dar din trează minte,
slove spuse în cuvinte,
azvârlite-n nopţi senine,
de la mine către cine?
Val zdrobit întorc în mare,
veşnic adâncind cărare,
spre neantul ce revine,
de la mine către mine.
(Silviu Craciunas)
Citatul zilei 08.01.2011
În această clipă, sunt singur. Ce mi-aş putea dori mai mult? O bucurie mai intensă nu există. Ba da, aceea de a auzi cum, de atâta tăcere, singurătatea-mi creşte.
Emil Cioran
Emil Cioran
vineri, 7 ianuarie 2011
Asteptandu-l pe el...
Motto:
Aşteptându-l pe el, au trecut clipele; cu ele a trecut o zi, cu zilele a trecut o lună, cu lunile a trecut şi un an şi cu el am lasat toate nădejdile vieţii.
Vidyapati
....in viata, exista o zi, speciala in care ti se da o sansa.Am pierdut-o! Si toate eforturile ulterioare pentru...o a doua sansa....au fost in zadar...Eu iert mereu...De ce n-am primit si eu iertarea cand...mi-am dorit atat de mult?Sau macar o...ocara!Tacerea e cred cel mai cumplit raspuns pe care-l poti primi...cand astepti un zambet, o privire, doua cuvinte!Emeric Imre - Nebun de alb
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie
Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii
Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon si nume de regina
TIE
O bucurie nesperat de mare.
Posibil e sa fie-o stare trecatoare,
Nu vreau inca sa-mi pun aceasta intrebare.
Ma aflu la intersectia trecutului cu viitorul,
Si lupt cu mine insami sa uit cat doare dorul.
Cu tine aproape trecutul e departe,
De viitor doar o iluzie ma mai desparte.
Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.
Cand sufletul de-o grea durere imi era amortit,
Avandu-te alaturi ca prin minune el si-a revenit.
Azi tu ai fost salvarea de care nu stiam ca am nevoie,
Maine altcineva sa-ti incalzeasca inima-ti va cere voie.
Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.
Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor!
......a fost!
sa nu ma-ntrebi iubitul meu
in lipsa ta daca mi-e greu
sa nu ma-ntrebi daca iubesc
sa nu ma-ntrebi daca traiesc.
sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor
sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor
sa nu ma-ntrebi daca mai plang
sa nu ma-ntrebi ce am in gand.
sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea
si suferinta si tristetea
sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea
nici dac-am cunoscut iubirea.
sa nu ma-ntrebi daca zambesc
in jur de pot sa mai privesc
sa nu ma-ntrebi daca ma doare
nici daca vad pe cer ca-i soare.
fara sa-ntrebi am sa-ti raspund
frumosul meu cu suflet bland
la orice-ai vrut sau vrei sa stii
raspunsuri inger vei primi.
in lipsa ta mi-e greu iubire
iubesc,traiesc in amintire
de chipul tau imi este dor
eu fara tine vreau sa.....mor.
in noapte lacrima-mi ascund
de dragul tau iubire plang
cu tine-n gand adorm cu greu
in vis apari si esti al meu.
ce-i frumusetea?-chipul tau
ce-i suferinta?-dorul meu
ce e tristetea?-viata mea
de-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa.
ca am putut sa te cunosc
sa te ating suflet frumos
si am putut sa-ti simt iubirea
si am aflat ce-i fericirea.
daca zambesc o fac prin lacrimi
daca privesc nu-s ochii mei
ca nu mai au lumina inger
de cand te-ai departat de ei.
nu stiu,nu vad daca e soare
nimic acum nu are rost
secunda fara tine doare
a fost frumos,frumos......a fost!
in lipsa ta daca mi-e greu
sa nu ma-ntrebi daca iubesc
sa nu ma-ntrebi daca traiesc.
sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor
sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor
sa nu ma-ntrebi daca mai plang
sa nu ma-ntrebi ce am in gand.
sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea
si suferinta si tristetea
sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea
nici dac-am cunoscut iubirea.
sa nu ma-ntrebi daca zambesc
in jur de pot sa mai privesc
sa nu ma-ntrebi daca ma doare
nici daca vad pe cer ca-i soare.
fara sa-ntrebi am sa-ti raspund
frumosul meu cu suflet bland
la orice-ai vrut sau vrei sa stii
raspunsuri inger vei primi.
in lipsa ta mi-e greu iubire
iubesc,traiesc in amintire
de chipul tau imi este dor
eu fara tine vreau sa.....mor.
in noapte lacrima-mi ascund
de dragul tau iubire plang
cu tine-n gand adorm cu greu
in vis apari si esti al meu.
ce-i frumusetea?-chipul tau
ce-i suferinta?-dorul meu
ce e tristetea?-viata mea
de-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa.
ca am putut sa te cunosc
sa te ating suflet frumos
si am putut sa-ti simt iubirea
si am aflat ce-i fericirea.
daca zambesc o fac prin lacrimi
daca privesc nu-s ochii mei
ca nu mai au lumina inger
de cand te-ai departat de ei.
nu stiu,nu vad daca e soare
nimic acum nu are rost
secunda fara tine doare
a fost frumos,frumos......a fost!
Iubind in taina..
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii... vin’ la sanu-mi.
(Mihai Eminescu)
Drumul spre o ...stea...
HURTS - Stay
My whole life waiting for the right time
To tell you how I feel.
Know I try to tell you that I need you.
Here I am without you.
I feel so lost but what can I do?
'Cause I know this love seems real
But I don't know how to feel.
We say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.
Alright, everything is alright
Since you came along
And before you
I had nowhere to run to
Nothing to hold on to
I came so close to giving it up.
And I wonder if you know
How it feels to let you go?
You say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.
So you change your mind
And say you're mine.
Don't leave tonight
Stay.
Say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.
Stay with me, stay with me,
Stay with me, stay with me,
Stay, stay, stay, stay with me.
joi, 6 ianuarie 2011
Incertitudine
Iarba cerului, albastra,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n nestire.
Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rand,
Sticlind alb si tremurand.
Scama tristetelor mele
Se-ncurca noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad in calimarul meu.
Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
As canta: nu cant si sunt
Parc-as fi si nu mai sunt.
Gandul meu al cui gand este?
In ce gand, in ce poveste,
Imi aduc aminte, poate,
Ca facui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultand glasul ciudat
Al mlastinii si livezii.
Si semnez:
Tudor Arghezi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)